← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Creează în mine o inimă curată: Psalmii 51 și 52

Psalmii 51-52Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale)20 min
Deschidere
Ajungem acum la psalmul psalmilor. Neale numește al cincizecilea și unulea cel mai mare dintre psalmii penitențiali - cel pe care, în afară de Rugăciunea Domnului, Biserica l-a repetat cel mai des, pus pe buzele fiecărui penitent timp de treisprezece sute de ani și cântat la fiecare ceas. Este Miserere: 'Miluiește-mă, Dumnezeule, după marele Tău bun; șterge fărădelegile mele după mulțimea îndurărilor Tale... Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, și înnoiește în mine un duh drept.' Răsăritul creștin îl rostește ca însăși vocea pocăinței, iar Părinții l-au citit nu doar ca mărturisirea lui David după căderea sa, ci ca școala în care fiecare suflet căzut învață să se ridice. Tradiția a lăsat chiar păcatul lui David ca un tip: Părinții au auzit în regele ucigaș devenit penitent o slabă prefigurare a lui Hristos, fără de păcat, judecat pentru păcatele poporului Său. Iar psalmul vecin, al cincizecilea și doilea, pune față în față cu inima zdrobită și smerită tocmai contrariul - tiranul care 'se laudă în răutate', limba mincinoasă care 'taie ca un brici ascuțit'. Împreună arată cele două căi: penitentul care strigă după o inimă curată și mândrul care se încrede în mulțimea bogățiilor sale și este smuls din pământul celor vii. Călcați acest pământ cu blândețe; Părinții înșiși l-au scris ca sfânt.
Citește

Citire

Rugați Psalmul 51 încet, așa cum îl rostește Biserica. Se deschide cu marele strigăt triplu după milă: 'Miluiește-mă, Dumnezeule, după marele Tău bun; după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegile mele. Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu.' Urmează mărturisirea fără scuză - 'Căci îmi cunosc fărădelegile și păcatul meu este pururea înaintea mea. Ție, Ție singur am greșit' - și coborârea până la rădăcină: 'Iată, întru fărădelege m-am născut și în păcat m-a zămislit maica mea.' Penitentul cere nu mai întâi mângâiere, ci curățire: 'Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai alb decât zăpada mă voi face.' Apoi cererea centrală, inima întregului Psaltir: 'Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.' Se înalță la laudă și la misiune - 'Atunci voi învăța pe cei fărădelege căile Tale și cei păcătoși la Tine se vor întoarce' - și la jertfa pe care Dumnezeu n-o va disprețui: 'Jertfa lui Dumnezeu este duhul zdrobit; inima zdrobită și smerită Dumnezeu nu o va disprețui.' Apoi întoarceți-vă la Psalmul 52 și auziți avertismentul său: 'Pentru ce te lauzi tu, tiranule, că poți face răutate?... Dumnezeu te va nimici în veci... Iar eu sunt ca un măslin verde în casa lui Dumnezeu; încrederea mea este în îndurarea lui Dumnezeu în veci.'
Studiu
Din primul cuvânt Părinții păzesc acest psalm ca pe vocea adevăratei pocăințe. Sfântul Ieronim fixează cheia: Acest psalm al cincizecilea răsună vocea celui ce se pocăiește; arătând cum cel ce a căzut în păcat poate, prin mărturisirea lui, să se ridice iarăși la bine. Psalmul nu micșorează rana; o numește, ca să fie vindecată. Iar când penitentul ajunge la versetul 'Auzit-mă-vei de bucurie și de veselie, ca să se bucure oasele cele zdrobite', Răsăritul aude taina celor doi Adam. Sfântul Clement al Alexandriei citește oasele zdrobite și smerite ca pe sufletul disciplinat prin pocăință, nu zdrobit de deznădejde, și leagă căderea primului om de ascultarea Celui de-al Doilea: În primul și al doilea Adam cazul a fost astfel. În Adam oasele au fost smerite prin pierdere; în Hristos ele sunt smerite ca să fie numărate și ridicate. Așa că oasele zdrobite ale penitentului nu sunt sfârșitul lui - ele sunt temelia învierii. Iar când David făgăduiește 'Atunci voi învăța pe cei fărădelege căile Tale și cei păcătoși la Tine se vor întoarce', Sfântul Grigorie se minunează de prisosul harului: ce iertare a păcatelor este aceasta, care nu numai că eliberează pe cel convertit, ci îl convertește pe rob. Vedeți ce înțelepciune este aceasta care întoarce răutatea șarpelui împotriva lui - scoțând leacul mântuitor al răscumpărării chiar din veninul căderii. Penitentul iertat devine învățător al pocăinței; rana devine izvor de vindecare pentru alții.
Considerați

Cugetare

Psalmul nu se încheie în pacea privată a lui David, ci în laudă: 'Deschide-vei buzele mele, Doamne, și gura mea va vesti lauda Ta.' Fericitul Augustin desface această laudă ca pe întreaga poveste a harului de la început până la sfârșit: Lauda Ta, pentru că am fost creat; lauda Ta, pentru că, păcătuind, n-am fost părăsit; lauda Ta, pentru că am fost îndemnat să mărturisesc; și în cele din urmă, ca să fiu ajutat, am fost curățit. Fiecare pas - creația, îndelunga răbdare, chemarea la mărturisire, curățirea - este el însuși pricină de laudă, astfel încât întreaga viață a celui răscumpărat devine un imn. Iar psalmul învață că ceea ce dorește Dumnezeu nu este fumul jertfelor, ci jertfa unei inimi zdrobite: 'Jertfa lui Dumnezeu este duhul zdrobit; inima zdrobită și smerită Dumnezeu nu o va disprețui.' Onoarea pe care Dumnezeu n-o va disprețui, învață Sfântul Ieronim, este onoarea cuvenită unui trup închinat cu totul Lui. Despre însăși carnea martirului spune: Cinstește, în carnea martirului, semnele primite pentru Numele lui Hristos - cenușa sfințită prin mărturisire, trupul care l-a învățat să nu se teamă de moarte pentru Domnul său. Inima smerită și trupul închinat sunt o singură jertfă. Apoi auziți răspunsul liniștit al Psalmului 52 la lauda tiranului: în timp ce omul mândru este smuls din pământul celor vii, penitentul spune 'Eu sunt ca un măslin verde în casa lui Dumnezeu'. Inima zdrobită este lucrul verde și crescător; lauda răutății se usucă.
Răspunde

Răspuns

Acest psalm nu vă lasă să țineți păcatul la o distanță comodă. Vă cere să faceți singurul lucru pe care mândrul nu-l poate face - să spuneți, fără scuză, 'Îmi cunosc fărădelegile și păcatul meu este pururea înaintea mea; Ție, Ție singur am greșit.' Nu vă rușinați de bandaj în timp ce îngrijiți rana. Aduceți-o întreagă - nu doar căderile mari, ci 'micile fărădelegi pe care lumea le-ar socoti de puțină însemnătate' - și cereți, cu David, nu mai întâi mângâiere, ci curățire: 'Spală-mă și mai alb decât zăpada mă voi face.' Apoi cereți darul care este inima Psaltirului și a fost prima slabă ivire a doctrinei Duhului Sfânt în Vechiul Legământ: 'Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule; și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele; și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.' Încredeți-vă că oasele voastre zdrobite nu sunt sfârșitul vostru, ci temelia din care Hristos vă ridică, așa cum S-a ridicat pe Sine. Și nu păstrați vindecarea doar pentru voi: penitentul iertat devine învățător al pocăinței - 'atunci voi învăța pe cei fărădelege căile Tale'. Refuzați lauda tiranului că răutatea și bogățiile fac pe om puternic; alegeți mai degrabă să fiți măslinul verde în casa lui Dumnezeu, a cărui singură putere este îndurarea lui Dumnezeu în veci.
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule, miluiește-ne după marele Tău bun și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegile noastre. Ne cunoaștem fărădelegile și păcatul nostru este pururea înaintea noastră; Ție, Ție singur am greșit și am făcut rău înaintea Ta. Spală-ne cu desăvârșire de nelegiuirea noastră și curățește-ne de păcatul nostru; stropi-ne-vei și vom fi curați; spăla-ne-vei și mai albi decât zăpada vom fi. Creează în noi o inimă curată, Dumnezeule, și înnoiește în noi un duh drept; nu ne lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la noi. Fă ca oasele pe care le-ai smerit să se bucure; ridică-ne în al Doilea Adam care a purtat smerenia noastră și a înviat pentru îndreptățirea noastră. Deschide buzele noastre, ca gura noastră să vestească lauda Ta - laudă pentru că am fost creați, laudă pentru că, păcătuind, n-am fost părăsiți, laudă pentru că am fost chemați să mărturisim, și laudă pentru că am fost curățiți. Primește singura jertfă pe care n-o vei disprețui, o inimă zdrobită și smerită; și fă-ne măslini verzi în casa Ta, încrezându-ne numai în îndurarea Ta. Ție, Părintelui care ștergi fărădelegile noastre, cu Unul-Născut Fiul Tău, Dumnezeul sănătății noastre, și Duhului Tău cel Sfânt, liber și de viață dătător prin care suntem întemeiați, fie slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →