← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 1-2 — cu Whedon

Geneza 1-2Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru expunerea sa respectuoasă a capitolelor 1 și 2 din Geneză. Whedon scrie ca un interpret metodist credincios care cinstește sensul clar al Scripturii, rămânând totodată deschis la înțelepciunea nenumărată a lui Dumnezeu. Abordarea sa gramatico-istorică ne invită să ascultăm cu atenție textul antic fără a-i impune teorii ulterioare. Urmărind tratarea sa a narațiunii creației, ni se reamintește că Dumnezeul cel viu vorbește și acționează, aducând ordine din haos și viață din pustiire. Duhul care a plutit peste ape să ne călăuzească astăzi studiul.
Citește

Citire

Să citim acum împreună capitolele de început ale Genezei, îngăduind textului sfânt să pregătească scena pentru notele atente ale lui Whedon. Ascultați cum Domnul creează prin cuvântul său, desparte lumina de întuneric și îl zidește pe om după chipul său. Citiți încet, luând seama la frazele repetate care marchează lucrarea fiecărei zile și primiți pasajul așa cum l-a primit Biserica de-a lungul veacurilor: temelia de încredere a credinței noastre în Creator.
Studiu
Whedon începe prin a examina forma de plural a numelui divin. Unii au presupus că această formă de plural a numelui lui Dumnezeu este o rămășiță a politeismului primitiv, dar construcția sa aici cu un verb la singular și folosirea sa frecventă în Scripturile ebraice ca nume al singurului Dumnezeu adevărat interzice o asemenea concluzie. Forma de plural a numelui denotă mai degrabă plinătatea nenumărată de putere și excelență care există în Dumnezeu. Nu fără temei mulți teologi creștini au sugerat că în acest plural de maiestate poate fi și o aluzie la pluralitatea de persoane din Dumnezeire. Nici un logician sănătos, totuși, nu ar cita aceasta ca o dovadă a doctrinei Treimii. Ea trebuie menționată doar ca o sugestie, o aluzie profundă la pluralitatea Puterilor Veșnice din Creator. Se va observa că scriitorul nu afirmă aici în mod formal existența lui Dumnezeu; cu atât mai puțin încearcă să o dovedească; ci pur și simplu o presupune ca pe un fapt. El continuă cu porunca divină care aduce lumina în întuneric. Versetul 3. 3. Și a zis Dumnezeu Sau: Atunci zice Dumnezeu. După ce a arătat starea lucrurilor la timpul și locul fiatului 'cuvântului atotfăcător', scriitorul indică acum o succesiune introducând forma de viitor sau imperfect a verbului. Timpul perfect al verbelor precedente, ברא (Geneza 1:1) și היתה (Geneza 1:2), îl readuce pe cititor la un punct de vedere ideal, începutul; timpul viitor al lui ויאמר denotă un punct de timp viitor față de acel punct de vedere, deși în realitate în trecut. Fiecare creație din acest capitol este precedată de aceste cuvinte, a zis Dumnezeu, din care a izvorât fără îndoială sublimul concept al Noului Testament că lumile (vremurile) au fost făcute prin CUVÂNTUL lui Dumnezeu. Evrei 11:3. De aici și doctrina Logosului din Ioan 1:1-3. Să fie lumină: și a fost lumină. Pe bună dreptate Longinus și alții au atras atenția asupra sublimului acestui pasaj. Whedon detaliază apoi adunarea apelor în ziua a treia. Versetul 9. ZIUA A TREIA PĂMÂNT, MĂRI ȘI VEGETAȚIE, Geneza 1:9-13. 9. Să se adune apele… să apară uscatul. Înțelesul acestor cuvinte este că pământul era parțial, dacă nu în întregime, ascuns de ape; explicând astfel mai departe afirmația din Geneza 1:2 că era pustiu și gol și făcut astfel de adâncul întunecat care se revărsa. Acum, prin porunca divină, pământul este ridicat în mod supranatural deasupra 'feței adâncului', iar apele sunt făcute să curgă împreună în mări înconjurătoare. Cât de mare porțiune de pământ a fost astfel făcută să apară nu este nicăieri arătat. O presupunere foarte firească este că o insulă mare a fost ridicată brusc în mijlocul adâncului. Și acesta a fost 'pământul' lumii antediluviane. Pe acest pământ, astfel ridicat în mijlocul mărilor, a fost sădită grădina Edenului și aici a fost adus omul pentru prima oară. Această ridicare miraculoasă a pământului din ape o înțelegem a fi adevărata concepție din 2 Petru 3:5, care, tradus literal și exact, este: 'Căci le este ascuns acelora care voiesc aceasta, că cerurile au fost din vechime și pământul (γη) din apă și prin mijlocul apei, alcătuit prin cuvântul lui Dumnezeu.' Astfel Fronmuller, în loc.: 'Pământul a luat ființă din apă, din materia întunecată în care era cuprins, și prin apă, adică prin lucrarea apei, care a coborât parțial în părțile de jos ale pământului și a format parțial norii în cer.' Dar toate au fost săvârșite prin cuvântul lui Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Trecând la înțelesul zilei, Whedon insistă asupra definiției date de scriitorul însuși. Ziua de douăzeci și patru de ore, în a patra zi cosmogonică, unde se spune despre soare și lună: 'Să fie ele pentru zile, pentru anotimpuri și pentru ani.' 4. Partea luminoasă a aceleiași zile de douăzeci și patru de ore, opusă nopții. 5. În Geneza 2:4, săptămâna creației sau o perioadă nedefinită de timp.' Creația sau Cosmogonia biblică, pp. 50, 51. Ar putea exista ceva mai necritic, arbitrar și dogmatic decât această declarație a unui om de știință creștin? Dacă putem da cinci înțelesuri diferite unui singur cuvânt simplu, când scriitorul însuși își dă în mod clar propriul înțeles, ce nu am putea face să spună Biblia? Definiția nr. 4 de mai sus este cea pe care o adoptăm (fără a o limita totuși la douăzeci și patru de ore), ca fiind aceea a scriitorului sfânt însuși și aceasta, credem, va fi suficientă pentru a satisface cerințele întregii narațiuni a creației. Lungimea acestei zile nu este spusă. Despre crearea omului el subliniază chipul trinitar purtat de duhul omenesc. Versetul 26. 26. Să facem om după chipul nostru. Această formă de vorbire la persoana întâi plural este explicată de unii ca o conformare la obiceiul demnitarilor omenești, care sunt obișnuiți să vorbească astfel despre ei înșiși; în timp ce alții presupun că Dumnezeu se adresează aici îngerilor prezenței sale. Alții, din nou, găsesc în aceste cuvinte o referire la pluralitatea de persoane din firea divină, dar cititorii antici ai relatării nu ar fi fost înclinați să înțeleagă acest înțeles. Cu toate acestea, aici poate fi germenele care, prin revelații succesive, a fost în cele din urmă dezvoltat în doctrina creștină a Treimii. Toate lucrurile conceptuale sau fenomenale își au originea în marea Esență necreată, existentă prin sine, izvorul Deității, Tatăl. Aceste lucruri devin gând și formă prin și prin Cuvântul Divin, prin care toate lucrurile există. Aceste existențe sunt obiecte de aprobare pentru Duhul, Sensibilitatea, ca să spunem așa, a lui Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează numele de plural al lui Dumnezeu închinarea voastră către singurul Creator adevărat? În ce feluri întărește simpla frază 'a zis Dumnezeu' încrederea voastră în puterea cuvântului său astăzi? Unde vedeți chipul trinitar al lui Dumnezeu reflectat în propria voastră voință, gândire și simțire?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule, care la început ai creat cerurile și pământul prin cuvântul puterii tale, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului tău Daniel Whedon. Dă-ne har să primim expunerea sa cu inimi smerite și să păstrăm mărturia clară a Scripturii. Același Duh care s-a mișcat pe fața apelor să ne lumineze mințile și să ne sfințească voințele. Ține-ne statornici în încrederea wesleyană că harul tău este liber pentru toți și că fiecare zi este a ta. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →