Eterniseed › Curriculum › Isaia
Rănit pentru fărădelegile noastre: Slujitorul suferind
Deschidere
Ajungem acum la pământul sfânt al întregii profeții — al patrulea Cânt al Slujitorului din Isaia, marea profeție a Patimii lui Hristos pe care Răsăritul creștin o citește la Ceasurile Împărătești din Săptămâna Sfântă și pe care o citea dregătorul etiopian când Filip a alergat la el. 'A fost rănit pentru fărădelegile noastre… prin rana Lui noi am fost vindecați… dus ca un miel la junghiere… a purtat păcatul multora.' Sf. Chiril al Alexandriei, care și-a dat viața mărturisind pe un singur Hristos cu adevărat Dumnezeu și cu adevărat om, o tâlcuiește verset cu verset cu uimire. El Îl arată pe Slujitor 'fără chip nici frumusețe', nu pentru că Cuvântul ar fi lipsit de slavă, ci pentru că S-a golit pe Sine; un om 'în plagă', nu pentru păcatele Sale, ci pentru ale noastre; 'rănit pentru păcatele noastre' în timp ce noi rămânem liberi; tăcut înaintea judecătorilor Săi 'ca o oaie dusă la junghiere'; 'socotit cu cei fărădelege' deși 'n-a săvârșit niciun păcat, nici nu s-a aflat vicleșug în gura Lui'. Iar Chiril nu desparte niciodată rănile de biruință: Slujitorul care a purtat păcatele multora 'va împărți prada celor puternici'. Apoi, în capitolul cincizeci și patru, crucea înflorește în bucurie: 'Bucură-te, femeie stearpă' — Biserica neamurilor, stearpă și văduvită în idolatrie, făcută mamă a mai multor copii decât sinagoga, zidită pe Hristos piatra din capul unghiului, întemeiată într-un legământ al păcii mai trainic decât dealurile veșnice.
Citește
Citire
Citește Isaia 53–54 — 'Doamne, cine a crezut vestea noastră?… El nu are chip nici slavă; și L-am văzut, și nu avea chip nici frumusețe… Un om în plagă și știind să poarte slăbiciunea… a fost necinstit și nu a fost socotit. Acesta poartă păcatele noastre și este întristat pentru noi… Dar El a fost rănit pentru păcatele noastre și a fost slăbit pentru fărădelegile noastre; certarea păcii noastre a fost asupra Lui; prin vânătaia Lui noi am fost vindecați. Noi toți ca niște oi am rătăcit… și Domnul L-a dat pentru păcatele noastre. Iar El, pentru că a fost întristat, nu Și-a deschis gura; ca o oaie a fost dus la junghiere și ca un miel înaintea celui ce îl tunde este mut… pentru fărădelegile poporului Meu a fost dus la moarte… căci n-a săvârșit niciun păcat, nici nu s-a aflat vicleșug în gura Lui… va împărți prada celor puternici, pentru că sufletul Lui a fost dat la moarte și a fost socotit cu cei fărădelege și a purtat păcatele multora.' Apoi capitolul cincizeci și patru: 'Bucură-te, femeie stearpă care nu naști… căci fiii celei părăsite sunt mai mulți decât ai celei care are bărbat… Lărgește locul cortului tău'; 'cu bunătate veșnică Mă voi milostivi de tine'; 'munții se vor depărta și dealurile se vor clătina, dar bunătatea Mea nu se va depărta de la tine, nici legământul păcii Mele nu se va clătina'; 'toți fiii tăi vor fi învățați de Domnul'.
Studiu
De ce spune prorocul că Slujitorul nu are 'chip nici frumusețe'? Nu, avertizează Chiril, pentru că Cuvântul ar fi sărac în slavă, ci pentru că S-a golit pe Sine; prorocii înfruntă direct obiecția că Dumnezeu ar fi trebuit să apară încununat cu lumină de neîndurat. Chiril citește chiar și fața plecată ca adevărata întristare din Ghetsimani — căci Cuvântul S-a făcut cu adevărat om și nu doar a părut că suferă:
totuși a îngăduit firii noastre să nu fie lipsită de simțire când încercarea se apropia, arătând prin toate că S-a făcut ca noi. Apoi Chiril marchează cea mai adâncă artă a prorocului: cuvintele 'L-am socotit… lovit' sunt puse în gura celor care citesc greșit crucea, presupunând că Slujitorul a suferit pentru păcatele Sale. Adevărul o răstoarnă — El a suferit pentru ale noastre. Chiril enunță exact marea schimbare: disciplina cuvenită răzvrătiților a căzut în schimb asupra Celui nevinovat.
Dar această disciplină, spune el, care ar fi trebuit mai degrabă să fie adusă asupra celor care au păcătuit, ca cei ce se războiesc cu Dumnezeu să fie împăcați, a venit asupra Lui.Și a tăcut prin toate acestea. Chiril aude mielul mut înaintea celui ce îl tunde și numește pricina acelei tăceri în purtarea Însuși a Domnului:
Așa și Hristos, fiind ocărât, nu a ocărât la rândul Lui; suferind, nu a amenințat, ci S-a dat pe Sine Celui ce judecă cu dreptate.
Considerați
Considerare
De ce trebuie să sufere adevăratul Miel, când mieii legii erau junghiați zilnic? Pentru că, răspunde Chiril, acele jertfe nu puteau împlini nimic: este cu neputință ca sângele caprelor și al taurilor să ia păcatele, dar adevăratul Miel S-a adus pe Sine pentru toți. El așază inima evangheliei într-o singură frază:
Apoi, după ce a îndurat moartea trupului, a eliberat întregul de sub cer din moarte și păcat; căci Cel mai de preț decât toți a suferit pentru toți, ca să stăpânească și să domnească peste toți.Iar Slujitorul 'socotit cu cei fărădelege' nu era un om obișnuit osândit; Chiril, contemplând nașterea inefabilă a Cuvântului, clatină din cap la judecătorii care L-au socotit ieftin și mărturisește neprihănirea pe care Însuși Tatăl o adeverește:
Căci Dumnezeu și Tatăl a mărturisit limpede neprihănirea Fiului; căci nici vicleșug, adică minciună, nu s-a aflat în gura Lui, nici nu a săvârșit păcat.Totuși rănile se deschid spre triumf. Durerea crucii se preface în bucurie prin înviere, iar Slujitorul care a purtat păcatele multora primește neamurile ca pradă; Chiril citește 'va împărți prada celor puternici' ca pe Hristos împărțind convertirea popoarelor odinioară rătăcite apostolilor Săi. Iar în capitolul cincizeci și patru acel triumf cântă: Biserica stearpă a neamurilor, văduvită în idolatrie, este făcută roditoare dincolo de sinagogă și zidită pe o temelie sigură. Chiril numește piatra din capul unghiului a cetății împodobite:
El pare prin aceste cuvinte să vrea să arate pe Iisus, despre care litera sfântă spune că a fost pus ca temelie a Sionului. Pe acea stâncă ea stă într-o pace mai trainică decât dealurile veșnice, învățată nu de un proroc mijlocitor, ci de Fiul Însuși.
Răspunde
Răspuns
Stai nemișcat înaintea acestui capitol așa cum stă Răsăritul înaintea lui în Săptămâna Sfântă și lasă patru cuvinte să coboare la fundul sufletului tău: a fost rănit pentru fărădelegile tale. Nu pentru ale Sale — căci nu era vicleșug în gura Lui — ci pentru ale tale; rana a fost a Lui și vindecarea este a ta; certarea păcii tale a căzut asupra Lui. Nu privi crucea ca privitorii, 'socotindu-L lovit' pentru vreo greșeală a Lui, și pierzând astfel dragostea care a purtat păcatele tale. Privește mai degrabă și mărturisește: Cel mai de preț decât toți a suferit pentru toți, ca să domnească peste toți. Învață, de asemenea, tăcerea Mielului. Cel care ar fi putut chema legiuni a răspuns acuzatorilor Săi cu abia un cuvânt, dându-Se pe Sine Celui ce judecă cu dreptate; când ești nedreptățit și limba ta se încordează să răsplătească, adu-ți aminte de Mielul mut înaintea celui ce îl tunde și fii liniștit. Și lasă rănile să te poarte în bucuria capitolului cincizeci și patru. Dacă ai fost odinioară stearp — lipsit de orice bine înaintea lui Dumnezeu, văduvit de Cuvânt — bucură-te, căci Mirele ceresc te-a făcut roditor. Lărgește cortul nădejdii tale; ești zidit pe Hristos temelia neclintită, ținut într-un legământ al păcii care va întrece munții și învățat nu doar de oameni, ci de Fiul lui Dumnezeu Însuși. Prin vânătaia Lui ai fost vindecat: trăiește, așadar, cum trăiesc cei vindecați — pentru Cel ce a murit și a înviat pentru tine.
Roagă-te
Rugăciune
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Mielul dus la junghiere care nu Ți-ai deschis gura, care n-ai avut chip nici frumusețe ca să Te dorim, dar care ai fost rănit pentru fărădelegile noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre: prin rana Ta suntem vindecați. Noi, care ca niște oi rătăcisem cu toții, mărturisim că Tu, Cel fără de păcat în a Cărui gură nu s-a aflat vicleșug, ai purtat certarea păcii noastre și păcatele multora și ai fost numărat cu cei fărădelege pentru noi. Slavă îndelungii Tale răbdări, o, Miel tăcut; slavă dragostei Tale, care, fiind mai de preț decât toți, ai suferit pentru toți, ca să domnești peste toți. Fă-mă să stau înaintea Patimii Tale nu ca un privitor degeaba care Te socotește lovit pentru vina Ta, ci ca unul răscumpărat de sângele Tău și vindecat de rănile Tale. Și lasă bucuria învierii Tale să-mi ajungă jalea: adună-mă, odinioară stearp și văduvit, în Biserica Ta făcută roditoare dincolo de orice nădejde; zidește-mă pe Tine, temelia Sionului; ține-mă în legământul păcii mai trainic decât dealurile veșnice; și învață-mă, învățat de Dumnezeu, toate zilele vieții mele. Ție, Slujitorul suferind și preaslăvit, cu Tatăl și cu Duhul Preasfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →