Eterniseed › Curriculum › Iosua
Iosua 13-14 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În lecția de astăzi ne angajăm în expunerea atentă a lui Ioan Calvin despre capitolele 13 și 14 din Iosua. Comentariul lui Calvin luminează porunca divină de a împărți pământul chiar dacă dușmanii mai rămăseseră și Iosua îmbătrânise. Tratamentul său arată cum alocarea prin sorți a servit ca o garanție a promisiunii neclintite a lui Dumnezeu față de descendenții lui Avraam. Prin aceste paragrafe suntem invitați să considerăm atât înregistrarea istorică cât și disciplina spirituală de a merge înainte în credință. Vocea lui Calvin ne amintește că ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu necesită încredere care nu șovăie când împlinirea pare îndepărtată. Să ascultăm cu atenție pe măsură ce cuvintele sale dezvăluie sensul moștenirii și al perseverenței.
Citește
Citire
Vă invităm acum să citiți capitolele 13 și 14 din Iosua în întregime. Aceste capitole consemnează hotarele pământului rămas și începutul împărțirii lui prin sorți. Pe măsură ce citiți, observați accentul repetat pe ceea ce Dumnezeu a promis deja și pe ceea ce mai așteaptă cucerirea. Lăsați textul să pregătească scena pentru reflecțiile lui Calvin despre ascultarea credincioasă și certitudinea providenței divine.
Studiu
Calvin începe prin a aborda vârsta înaintată a lui Iosua și porunca de a împărți moștenirea.
1. Acum Iosua era bătrân etc [127] Deoarece am văzut mai sus că pământul fusese liniștit prin supunerea a treizeci și unu de regi, este probabil că a urmat acum o încetare pentru odihnă de la ostenele, ca poporul să nu fie istovit de slujire continuă. Nici nu putea fi învinuit pe drept, cu condiția să se odihnească doar pentru un timp și să rămână mereu atenți la țelul pus înaintea lor. Dar ca nu cumva acea întrerupere care li se dăduse pentru a-și recăpăta vigoarea să devină prilej de lene, Domnul folosește un nou stimulent pentru a-i îndemna să înainteze. Căci poruncește ca întreaga moștenire să fie împărțită între seminții și toată linia coastei Mediteranei care era stăpânită de dușman să fie pusă la sorți. O asemenea împărțire ar putea părea într-adevăr absurdă și ridicolă, ba chiar o batjocură desăvârșită, văzând că se împărțeau între ei proprietatea altora ca și cum ar fi fost a lor. Dar Domnul a rânduit astfel din cele mai bune motive. Mai întâi, ar fi putut lepăda nădejdea făgăduinței și s-ar fi mulțumit cu starea lor prezentă. Ba chiar, deși după tragerea sorților aveau siguranță deplină pentru tot ce Dumnezeu promisese, prin lașitatea lor, pe cât ținea de ei, au distrus credibilitatea cuvintelor Sale. Nici nu s-a datorat vreunui merit al lor că veracitatea Sa nu a rămas scurtată și mutilată. Alocarea prin sorți a trebuit deci să fie pentru ei o garanție a unei posesiuni sigure, ca să-i țină mereu gata pentru ea. În al doilea rând, cei care s-au întâmplat să aibă partea atribuită într-o țară dușmană, întrucât trăiau între timp ca străini pe o ospitalitate precară dincolo de propria moștenire, au trebuit să acționeze ca un fel de supraveghetori care îi îmboldesc pe ceilalți. Și cu siguranță implica o stupoare excesivă să neglijeze și să abandoneze ceea ce le fusese atribuit în mod divin.El continuă explicând de ce împărțirea a trebuit să fie încheiată cât timp Iosua era încă în viață.
Vedem acum cu ce intenție întregul pământ a trebuit să fie împărțit prin sorți și să fie alocat locul fiecărei seminții. De asemenea, a fost necesar ca aceasta să se facă cât timp Iosua era în viață, deoarece după moartea lui israeliții ar fi fost mai puțin înclinați spre ascultare, căci niciunul dintre urmașii lui nu poseda autoritate suficientă pentru îndeplinirea unei sarcini atât de dificile. Mai mult, deoarece Dumnezeu poruncise deja prin gura lui Moise să se facă aceasta, dacă el nu ar fi îndeplinit lucrarea astfel încredințată, întreaga lucrare ar fi putut să se prăbușească când slujitorul legitim ar fi fost îndepărtat. Deși timpul exact nu este menționat, totuși este probabil că, deoarece nu exista nădejde ca, cât timp Iosua continua în viață, poporul să ia din nou armele cu scopul de a da o întindere mai largă hotarelor lor, el a încercat atunci doar să împartă pământul, ca și cum ar fi proclamat și promis, printr-o mărturie solemnă, că împărțirea va fi cu siguranță dusă la îndeplinire, deoarece adevărul lui Dumnezeu nu putea eșua din cauza morții vreunui om.Despre locuitorii ținutului deluros, Calvin scrie:
6. Toți locuitorii ținutului deluros etc Iosua este din nou avertizat, deși israeliții nu posedă încă acele regiuni, să nu amâne împărțirea, ci să se încreadă în făgăduința lui Dumnezeu, deoarece ar diminua în mod vătămător cinstea Sa dacă ar exista vreo îndoială cu privire la eveniment. Se spune în consecință: Fă doar ceea ce este datoria ta în împărțirea pământului; și nu lăsa ca ceea ce dușmanul mai stăpânește în siguranță să fie scutit de sorți; căci va fi grija Mea să împlinesc ceea ce am promis. De aici să învățăm, în întreprinderea oricărei lucrări, să depindem atât de mult de buzele lui Dumnezeu încât nicio îndoială să nu ne poată întârzia. Nu este al nostru, într-adevăr, să ne fabricăm nădejdi deșarte; dar când încrederea noastră este întemeiată pe Domnul, să ascultăm doar poruncile Lui și nu există niciun motiv să ne temem că evenimentul ne va dezamăgi.
Considerați
Considerare
Calvin extrage o aplicație practică din hotarele reamintite pentru perseverența credinciosului.
2. Aceasta este țara etc Hotarele străvechi fixate de mult de Dumnezeu sunt reamintite, pentru ca Iosua și poporul să fie pe deplin convinși că legământul făcut cu Avraam va fi împlinit în fiecare parte. De aceea li se poruncește să-și facă studiul de a dobândi părțile care mai rămân de posedat. Deductia va fi potrivită dacă aplicăm practic această perseverență la ceea ce se cere de la noi, și anume să uităm cele din urmă și să ne întindem spre cele dinainte și să alergăm spre țintă pentru premiul chemării noastre de sus. (Filipeni 3:14.) [128] Căci n-ar fi de niciun folos să alergăm în cursă fără a ne strădui să ajungem la țel.
Răspunde
Răspuns
Cum afectează certitudinea promisiunii lui Dumnezeu disponibilitatea ta de a acționa chiar când obstacolele rămân? În ce domeniu al vieții ești ispitit să aștepți posesiunea vizibilă înainte de a te încrede în cuvântul deja dat? Unde ar putea fi nevoie să mergi înainte astăzi ca expresie a încrederii în credincioșia lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne Dumnezeule al oștirilor, care prin legământul Tău suveran ai hotărât moștenirea poporului Tău și ai jurat să alungi orice vrăjmaș dinaintea lor, dă-ne har să ne însușim promisiunile Tale prin credință, fără a ne da înapoi și fără a lua în deșert cele poruncite de Tine. Întărește inimile noastre să se odihnească în partea pe care ai rânduit-o, încrezându-ne în credincioșia Ta neschimbătoare de a aduce toate la împlinire la timpul Tău. Prin Isus Hristos, chezășia legământului Tău, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →