← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 26 — cu Matei Henry

Matei 26Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În compania lui Matei Henry ne apropiem de pragul solemn al patimii lui Hristos consemnate în Matei 26. Expunerea reverentă a lui Henry ne atrage în zilele finale dinaintea crucii, unde profeția întâlnește împlinirea și fiecare detaliu dezvăluie inima Răscumpărătorului. Cu o venerație liniștită ne pregătim să ascultăm pe măsură ce cuvintele sale desfășoară narațiunea sacră.
Citește

Citire

Luați textul din Matei 26 și citiți-l încet, lăsând cuvintele Scripturii să se așeze în duhul vostru. Observați greutatea fiecărei scene pe măsură ce ceasul suferinței se apropie și invitați pe Duhul Sfânt să vă deschidă inima la ceea ce Domnul ar vrea să vă arate astăzi.
Studiu
Henry începe prin a examina înștiințarea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi despre suferințele apropiate. Iată, 1. Înștiințarea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi despre apropierea suferințelor Sale, v. 1, 2. În timp ce vrăjmașii Săi pregăteau necaz pentru El, El Se pregătea pe Sine și pe urmașii Săi pentru aceasta. El le spusese adesea despre suferințele Sale de la distanță, acum vorbește despre ele ca fiind la ușă; după două zile. Observați, Apoi se îndreaptă spre conspirația conducătorilor împotriva Domnului. 2. Complotul arhiereilor, cărturarilor și bătrânilor poporului împotriva vieții Domnului nostru Iisus, v. 3-5. Multe consultații fuseseră ținute împotriva vieții lui Hristos, dar acest complot a fost pus la cale mai adânc decât oricare altul, căci cei mari erau cu toții implicați în el. Arhiereii, care prezidau în treburile bisericești; bătrânii, care erau judecători în treburile civile, și cărturarii, care, ca învățători ai Legii, erau îndrumători pentru amândoi — aceștia alcătuiau sinedriul sau marele sfat care guverna națiunea, și aceștia s-au unit împotriva lui Hristos. Observați (1.) Locul unde s-au întâlnit; în palatul arhiereului, care era centrul unității lor în acest proiect nelegiuit. (2.) Complotul însuși; să-L prindă pe Iisus prin viclenie și să-L omoare; nimic mai puțin decât sângele Său, sângele vieții Sale, nu le-ar fi fost de ajuns. Atât de cruzi și de sângeroși au fost planurile vrăjmașilor lui Hristos și ai Bisericii Sale. (3.) Politica complotiștilor; Nu în ziua sărbătorii. De ce nu? Din pricina sfințeniei vremii sau pentru că nu voiau să fie tulburați în slujbele religioase ale zilei? Nu, ci ca să nu fie tulburare printre popor. Ei știau că Hristos avea mare influență asupra oamenilor de rând, dintre care era mare adunare în ziua sărbătorii, și ei ar fi în pericol să ia armele împotriva conducătorilor lor, dacă ar încerca să pună mâna cu violență pe Hristos, pe care toți Îl socoteau proroc. Ei se temeau nu de frica lui Dumnezeu, ci de frica poporului; toată grija lor era pentru propria lor siguranță, nu pentru cinstea lui Dumnezeu. Ei ar fi vrut să se facă la sărbătoare; căci era o tradiție a evreilor ca răufăcătorii să fie omorâți la una din cele trei sărbători, mai ales răzvrătiții și înșelătorii, ca tot Israelul să vadă și să se teamă; dar nu în ziua sărbătorii. Henry consideră apoi bunătatea deosebită arătată lui Iisus la Betania. I. Bunătatea deosebită a unei femei bune față de Domnul nostru Iisus, ungându-I capul, v. 6, 7. Era la Betania, un sat aproape de Ierusalim, și în casa lui Simon leprosul. Probabil, el era unul care fusese curățit în mod minunat de lepra sa de Domnul nostru Iisus și voia să-și exprime recunoștința față de Hristos primindu-L; nici Hristos nu a disprețuit să stea de vorbă cu el, să intre la el și să cineze cu el. Deși fusese curățit, totuși era numit Simon leprosul. Cei care sunt vinovați de păcate scandaloase vor afla că, deși păcatul este iertat, ocara va rămâne lipită de ei și cu greu va fi ștearsă. Femeia care a făcut aceasta se presupune a fi fost Maria, sora Martei și a lui Lazăr. Iar doctorul Lightfoot crede că ea era aceeași care era numită Maria Magdalena. Ea avea un vas cu mir foarte scump, pe care l-a turnat pe capul lui Hristos pe când ședea la masă. Aceasta, la noi, ar fi un fel ciudat de compliment. Dar atunci era socotit cel mai înalt semn de respect; căci mirosul era foarte plăcut, iar mirul însuși înviorător pentru cap. David și-a avut capul uns, Psalmii XXIII, 5; Luca VII, 46. Acum aceasta poate fi privită, În cele din urmă, el abordează trădarea lui Iuda care a urmat imediat după acest act de evlavie. Imediat după un exemplu de cea mai mare bunătate arătată lui Hristos, urmează un exemplu de cea mai mare ne-bunătate; o astfel de amestecătură există de bine și de rău printre urmașii lui Hristos; El are unii prieteni credincioși și unii falși și prefăcuți. Ce ar putea fi mai josnic decât această înțelegere pe care Iuda a făcut-o aici cu arhiereii, ca să-L trădeze pe Hristos în mâinile lor?
Considerați

Cugetare

Henry reflectă asupra amintirii veșnice acordate faptei de credință a femeii. 2. Că amintirea ei să fie cinstită (v. 13); Aceasta va fi spusă spre pomenire. Această faptă de credință și dragoste a fost atât de remarcabilă, încât propovăduitorii lui Hristos răstignit și scriitorii inspirați ai istoriei patimii Sale nu au putut alege decât să ia seama la acest pasaj, să vestească pomenirea lui și să perpetueze amintirea lui. Iar odată înscris în aceste consemnări, a fost gravat ca cu un condei de fier și cu plumb în stâncă pentru totdeauna și nu a putut fi uitat nicidecum. Niciuna dintre toate trâmbițele slavei nu sună atât de tare și atât de mult ca evanghelia veșnică. Observați, (1.) Povestea morții lui Hristos, deși este una tragică, este evanghelie, vești bune, pentru că El a murit pentru noi. (2.) Evanghelia trebuia propovăduită în toată lumea; nu numai în Iudeea, ci în fiecare națiune, fiecărei făpturi. Să ia seama ucenicii la aceasta, spre încurajarea lor, că sunetul lor va ajunge până la marginile pământului. (3.) Deși cinstea lui Hristos este în principal vizată în evanghelie, totuși cinstea sfinților și slujitorilor Săi nu este cu totul trecută cu vederea. Amintirea acestei femei trebuia păstrată nu prin închinarea unei biserici ei sau prin ținerea unei sărbători anuale în cinstea ei sau prin păstrarea unei bucăți din vasul ei spart ca relicvă sfântă; ci prin pomenirea credinței și evlaviei ei în propovăduirea evangheliei, ca pildă pentru alții, Evrei VI, 12. Prin aceasta, cinstea se întoarce la Hristos Însuși, care în această lume, ca și în cea viitoare, va fi slăvit în sfinții Săi și admirat în toți cei ce cred.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră simțiți apropierea chemării lui Hristos la o predare mai adâncă? Cum ați putea să vă păziți de atracția subtilă a interesului propriu care l-a biruit pe Iuda? În ce feluri puteți oferi lui Iisus propria voastră evlavie costisitoare fără a-i calcula valoarea?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, pe când privim la suferința Ta din Ghetsimani și înaintea sinedriului, dă-ne inimi loiale doar Ție și ochi ca să vedem crucea Ta cu o reverență nouă. Prin Duhul Tău, păzește-ne de orice afecțiune împărțită și mișcă-ne să apucăm orice ocazie de a Te sluji cu bucurie până când Te vom vedea față către față. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →