Eterniseed › Curriculum › Geneza
Semnul și cei trei la Mamre: Tăierea împrejur și vizitatorii — Geneza 17 și 18
Deschidere
Geneza 17 și 18 sunt capitole ale apropierii. În primul, Dumnezeu vine la un om de nouăzeci și nouă de ani și Se leagă de el printr-un legământ tăiat în carne, schimbându-i numele din Avram în Avraam, „tată al multor neamuri”, și făgăduind un fiu Sarrei celei sterpe. În al doilea, Dumnezeu Se apropie și mai mult — trei călători apar la căldura zilei lângă stejarul din Mamre, și Avraam aleargă să le spele picioarele și să-i hrănească, și Domnul Însuși este găsit printre ei, făgăduind din nou că Sara va naște un fiu. Răsăritul creștin a iubit această scenă mai presus de aproape oricare alta din Geneză: cei trei la Mamre sunt marea icoană a ospitalității — icoana iubită a Sfintei Treimi a Sfântului Andrei Rubliov se bazează pe ea — și în lectura ortodoxă ei prefigurează pe Unul Dumnezeu care este trei. Călăuza noastră aici este din nou Fericitul Augustin din Hippo (354–430), marele Părinte al Apusului pe care Biserica Ortodoxă îl venerează ca Fericit; el citește tăierea împrejur ca pe o taină a înnoirii inimii și vizitarea ca prezența neîndoielnică a lui Dumnezeu în trimișii Săi — noutate umbrită în cele vechi, și cerul adăpostindu-se sub un cort.
Citește
Citește Geneza 17–18 — Dumnezeu arătându-Se lui Avram la nouăzeci și nouă de ani, „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; umblă înaintea Mea și fii desăvârșit”; legământul de a-l face „tată al multor neamuri”, schimbarea numelui în Avraam și al Sarei în Sara; legământul tăierii împrejur în carnea fiecărui parte bărbătească; făgăduința unui fiu prin Sara și numirea lui Isaac, și căderea lui Avraam cu fața la pământ și râsul de uimire; și apoi capitolul 18 — cei trei bărbați la stejarul din Mamre, alergarea lui Avraam să-i întâmpine și masa pe care le-o pune înainte, făgăduința reînnoită că Sara va naște un fiu și râsul ei în cort, „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”; și îndrăzneata mijlocire a lui Avraam pentru Sodoma, plecând pe Domnul de la cincizeci de drepți la zece.
Studiu
Studiază
De ce poruncește un semn tăiat în trup? Pentru că, răspunde Fericitul Augustin, ritul din afară propovăduiește un lucru lăuntric — o viață făcută nouă prin lepădarea omului celui vechi:
Căci ce altceva înseamnă tăierea împrejur decât o fire înnoită prin lepădarea celei vechi. Iar ziua a opta în care se săvârșea el o citește ca o proorocie tăcută a Învierii, ziua de dincolo de împlinirea săptămânii:
Și ce altceva înseamnă ziua a opta decât Hristos, care a înviat când săptămâna s-a împlinit. Însăși schimbarea numelor părinților ține de această noutate — Dumnezeu le schimbă numele pentru a marca un lucru nou început, astfel încât, precum spune Fericitul Augustin,
toate vestesc noutatea, și noul legământ este preînchipuit în cel vechi. Chiar și râsul patriarhului este curățit în citire: nu este chicotul unui necredincios, ci revărsarea unui om care abia își poate cuprinde bucuria —
Râsul lui Avraam este exultarea unuia care se bucură, nu râsul disprețuitor al unuia care nu crede.
Considerați
Cugetă
La Mamre taina se adâncește. Trei vin, însă Avraam se adresează unui singur Domn; vizitatorii sunt trimiși, însă Dumnezeu este neîndoielnic prezent în ei. Fericitul Augustin îi numește limpede: Dumnezeu S-a arătat lui Avraam
în trei bărbați, care nu este de îndoit că erau îngeri. El cântărește vorbirea la singular și plural a patriarhului și a lui Lot, și conchide că sfinții L-au văzut pe Dumnezeu Însuși în oaspeții lor —
și Avraam în cei trei bărbați și Lot în cei doi L-au recunoscut pe Domnul. Era o strălucire în jurul acestor călători pe care nicio simplă ospitalitate nu o putea explica, astfel încât
cei ce le arătau ospitalitate ca unor oameni nu puteau îndoi că Dumnezeu era în ei precum obișnuia să fie în prooroci. Și prin acești trei făgăduința este reînnoită într-un cuvânt care, spune Fericitul Augustin, ține două lucruri în cea mai scurtă cuprindere —
neamul lui Israel după trup, și toate neamurile după credință. Răsăritul creștin se închină aici, înaintea oaspetelui întreit care este preînchipuirea Dumnezeului întreit.
Răspunde
Semnul din carne arăta întotdeauna dincolo de sine către inimă. Apostolul avea să-l numească mai târziu „tăierea împrejur a inimii, în duh” — lepădarea sinelui celui vechi pe care botezul o lucrează în noi. Nu te opri la nicio marcă din afară a apartenenței, nicio insignă a religiei purtată la suprafață, dacă firea lăuntrică nu este făcută nouă. Și învață lecția de la Mamre: Dumnezeu vine încă la noi ascuns în oaspete, în străin, în vizitatorul neașteptat la căldura zilei. Avraam a alergat să slujească niște călători și a aflat că Îl slujea pe Domnul. Răsăritul creștin nu a uitat niciodată că oaspetele întreit de la stejar este o fereastră către însăși viața lui Dumnezeu — Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, un singur Dumnezeu în trei. Deschide-ți cortul. Spală picioarele oricui ți se trimite. S-ar putea să primești mai mult decât știi.
Roagă-te
O, Dumnezeule care ai venit la Avraam ca trei oaspeți la stejarul din Mamre, și ai fost închinat ca un singur Domn: deschide-mi inima precum robul Tău și-a deschis cortul, ca să primesc pe străin și să aflu că Te-am primit pe Tine. Taie împrejur inima mea de sinele ei cel vechi și împietrit, și fă toată firea mea nouă prin harul Duhului Tău, ca semnul pe care îl port să fie lăuntric și adevărat. Lasă-mă să râd, ca Avraam, cu bucuria unuia care crede făgăduințele Tale, și niciodată cu îndoiala unuia care nu crede. O, Sfântă Treime, Tată, Fiu și Sfânt Duh, preînchipuită lui Avraam și descoperită nouă în Hristos: Ție fie toată slava, cinstea și închinarea, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →