Eterniseed › Curriculum › Numeri
Spionii și Sentința: Osea Numit Iosua și Moștenirea celor Credincioși
Deschidere
Israel stă la pragul pământului făgăduit, iar clipa celei mai mari nădejdi devine clipa celei mai mari căderi: sunt trimiși iscoade, zece aduc o veste fără credință, poporul se răzvrătește și o întreagă generație este osândită să moară în pustiu. Fericitul Teodoret al Cirului citește tragedia cu limpezimea sa antiohiană și află în ea atât dreptatea lui Dumnezeu cât și o proorocie a Evangheliei. De ce au fost trimiși iscoadele? Ca, văzând rodnicia pământului, poporul să-l dorească — iar dacă s-ar da înapoi, să nu aibă nici o scuză când va fi pedepsit. Dar lumina cea mai adâncă cade asupra unei singure schimbări de nume. Când Moise l-a trimis pe Osea printre iscoade, l-a numit Iosua — Iisus — iar Teodoret aude în această redenumire un chip al adevăratului Iisus. Căci precum iscoadele și-au luat îmbrăcămintea și graiul neamului pe care l-au cercetat, tot așa Cuvântul lui Dumnezeu, lucrând mântuirea noastră, și-a asumat firea omenească și a folosit limba ei. Iosua iscoada care a trecut neobservat printre cananeeni este chipul incognito-ului Întrupării, Cuvântul ascuns în trupul nostru ca să ne răscumpere. Iar sentința însăși devine proorocie. Când Dumnezeu jură că tot pământul se va umple de slava Sa și osândește generația necredincioasă să cadă în pustiu, cruțând doar pe Caleb și Iosua, Teodoret pune această hotărâre alături de cuvântul Evangheliei — 'împărăția va fi luată de la voi și dată unui neam care va aduce roadele ei'. Cei ce au căzut în pustiu prin necredință sunt un chip al iudeilor necredincioși; neamurile credincioase sunt chipul celor ce, deși netăiați împrejur, au crezut totuși și au primit moștenirea pământului făgăduit.
Citește
Citire
Citiți Numeri 13–15 — Domnul zice: 'Trimite bărbați ca să cerceteze pământul Canaanului', câte un căpetenie din fiecare seminție; 'și Moise l-a numit pe Osea, fiul lui Nun, Iosua'. Ei se suie și după patruzeci de zile se întorc purtând un singur ciorchine de struguri purtat pe un drug între doi bărbați, cu rodii și smochine: 'am venit în pământul unde ne-ai trimis și, în adevăr, el curge cu lapte și miere'. Dar zece spun: 'Nu putem să ne suim împotriva acestui popor, căci este mai tare decât noi… și acolo am văzut uriașii, fiii lui Anac… și eram în ochii noștri ca niște lăcuste'. Poporul plânge și se răzvrătește și ar voi să se întoarcă în Egipt; Caleb și Iosua își sfâșie hainele și se roagă: 'Domnul este cu noi; nu vă temeți de ei'. Slava Domnului se arată și sentința cade: 'pe viață, zice Domnul… trupurile voastre vor cădea în pustiul acesta; și toți cei numărați dintre voi… de la douăzeci de ani în sus… nu veți intra în pământ… afară de Caleb, fiul lui Iefone, și Iosua, fiul lui Nun'. Patruzeci de ani, un an pentru fiecare zi în care iscoadele au cercetat pământul, generația va rătăci până ce toți cei ce au cârtit vor fi mistuiți.
Studiu
De ce să trimiți iscoade într-un pământ pe care Dumnezeu îl promisese deja să-l dea? Teodoret răspunde că trimiterea a îndepărtat orice scuză, astfel încât cei ce s-au dat înapoi de la roadele bune să stea osândiți de propria lor lașitate:
Ca, învățând mai întâi rodnicia pământului, să dorească să se împărtășească din roadele lăudate și, dacă vor ezita și se vor da înapoi, să nu aibă nici o scuză când vor fi pedepsiți. Dar redenumirea lui Osea este semnul cel mai adânc al unității. Moise l-a numit Iosua — Iisus — spune Teodoret, pentru că el preînchipuia pe adevăratul Iisus care a luat chipul iscoadelor ca să ne mântuiască:
Pentru că el era un chip al adevăratului Iisus, care și-a asumat înfățișarea iscoadelor în timp ce lucra mântuirea noastră. Iar Teodoret apasă pe chip: precum iscoadele au împrumutat îmbrăcămintea și limba celor pe care i-au cercetat, tot așa Cuvântul a împrumutat firea noastră și graiul nostru:
tot așa și Cuvântul lui Dumnezeu, asumându-și firea omenească și folosind limba ei, a lucrat mântuirea noastră. Sentința asupra generației necredincioase el o citește ca o proorocie statornică a Evangheliei, cei lepădați uniți cu cei lepădați și cei credincioși cu cei credincioși:
Căci cei ce au căzut în pustiu din pricina necredinței sunt un chip al iudeilor necredincioși; iar al neamurilor credincioase, chip sunt cei ce, deși netăiați împrejur, au crezut totuși și au primit moștenirea pământului făgăduit.
Considerați
Cugetare
Cele două mari citiri ale lui Teodoret asupra acestei unități — Iosua redenumit și generația osândită — se întâlnesc într-o singură Evanghelie. Schimbarea unei singure litere într-un nume preface un căpetenie evreu într-un chip al Mântuitorului: Osea devine Iosua, 'Iisus', iar omul care se strecoară deghizat printre cananeeni ca să cucerească pământul devine chipul Cuvântului care se strecoară, ca să zicem așa, deghizat în firea noastră ca să ne răscumpere. Întruparea este tocmai acest incognito — Cuvântul lui Dumnezeu asumându-și firea omenească și folosind limba ei, mergând nerecunoscut printre noi 'în chip de oameni', ca să lucreze mântuirea noastră dinăuntru. Îmbrăcămintea împrumutată a iscoadei este trupul împrumutat de la Betleem. Iar aceleași capitole care ascund această taină blândă vorbesc și proorocia aspră a urmărilor Crucii. Generația care a văzut pământul cel bun și l-a refuzat prin necredință a căzut în pustiu; iar Teodoret aude în căderea lor avertismentul pe care Însuși Domnul l-ar rosti — 'împărăția va fi luată de la voi și dată unui neam care aduce roadele ei'. Cei necredincioși sunt chipul necredinței; dar Caleb și Iosua, care au crezut și au vestit adevărul, sunt cruțați, iar alături de ei stau neamurile credincioase, 'netăiate împrejur, dar au crezut', care primesc moștenirea pe care ceilalți au pierdut-o. Apostolul o citește la fel: 'n-au putut intra din pricina necredinței… să ne silim deci să intrăm în odihna aceea, ca nimeni să nu cadă după același exemplu' (Evrei 3:19; 4:11). Așadar, vestea iscoadelor nu este o veche poveste de hotar, ci o oglindă: pământul făgăduit stă deschis, roadele sunt bune, iar singurul lucru care ne poate ține afară este necredința care a mărit uriașii și a micșorat inima la un lăcust.
Răspunde
Răspuns
Stai la hotarul pământului celui bun și alege credința în locul fricii. Israel a văzut același ciorchine de struguri pe care l-a văzut Caleb, dar zece bărbați au măsurat uriașii și au uitat de Dumnezeul care înecase pe Faraon, și astfel au pierit în nisip sub ochii făgăduinței. Teodoret nu-ți va îngădui să numești căderea lor simplă nenorocire; iscoadele au fost trimise tocmai ca nimeni să nu poată invoca neștiința — văzuseră rodul și totuși s-au dat înapoi. Nu fi dintre ei. Când Dumnezeu îți pune înainte un bine greu — o chemare, o pocăință, o iertare, un pas de ascultare care pare un pământ de uriași — adu-ți aminte că singurul lucru care a pierdut moștenirea a fost necredința. Crede și suie-te. Iar Iosua cel redenumit să te învețe pe cine urmezi. Căpetenia care a condus în cele din urmă pe Israel purta chiar numele lui Iisus, pentru că el era umbra Celui ce și-a asumat firea noastră și limba noastră ca să ne aducă în adevărata odihnă. Iosua tău a mers deja înaintea ta în pământ, 'înainte-mergătorul… a intrat pentru noi' (Evrei 6:20); urmează-L în credință, iar uriașii care îi înspăimântă pe cei fără credință vor fi pâine pentru tine. Ia și avertisment din sentință: moștenirea pierdută prin necredință a fost dată celor ce au crezut, celor netăiați împrejur care au primit ce au pierdut ceilalți. Vezi să nu cazi 'după același exemplu' prin necredință; ci cu Caleb și Iosua, vestește adevărul, urmează pe Domnul pe deplin și intră în odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, care ai pus înaintea poporului Tău un pământ bun curgând cu lapte și miere și ai trimis iscoade ca să vadă roadele lui și să nu aibă scuză dacă se vor da înapoi: izbăvește-mă de necredința care mărește uriașii și micșorează inima la un lăcust. Tu l-ai redenumit pe slujitorul Tău Osea ca Iosua, ca el să fie un chip al adevăratului Iisus, care și-a asumat firea noastră omenească și a folosit chiar limba noastră ca să lucreze mântuirea noastră; dă-mi să-L urmez pe acest adevărat Iisus, înainte-mergătorul meu care a intrat în pământ înaintea mea, cu credință neclintită. Să nu fiu din generația care a căzut în pustiu prin necredință, un chip al celor ce au refuzat împărăția; ci numără-mă cu Caleb și Iosua, care au vestit adevărul și Te-au urmat pe deplin, și cu neamurile credincioase care, deși netăiate împrejur, au crezut totuși și au primit moștenirea făgăduinței. Dă-mi curaj să mă sui la cuvântul Tău împotriva oricărui pământ de uriași, știind că nimic nu mă poate ține afară decât propria mea necredință. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, adevăratul Iisus care ai mers înaintea noastră în odihna lui Dumnezeu, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →