← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 65-66 — cu Ioan Calvin

Psalmii 65-66Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Psalmilor 65 și 66, unde reformatorul urmărește mișcarea de la laudă și rugăciune ascultată spre realitățile mai profunde ale păcatului, iertării și harului ales al lui Dumnezeu. Calvin arată cum acești psalmi întăresc încrederea credinciosului nu în meritul personal, ci în disponibilitatea neschimbătoare a Domnului de a-și primi poporul. Comentariile sale luminează atât privilegiul particular al lui Israel, cât și promisiunea care se lărgește și ajunge la marginile pământului. Pe măsură ce urmăm tratamentul său verset cu verset, suntem invitați să vedem același Dumnezeu lucrând în închinarea noastră și în dependența noastră zilnică. Fie ca perspectivele lui Calvin să ne apropie de tronul harului cu recunoștință și încredere reînnoite.
Citește

Citire

Acordați-vă acum timp să citiți Psalmii 65 și 66 încet și cu rugăciune. Observați mișcarea de la mulțumire pentru purtarea de grijă și iertarea lui Dumnezeu la mărturia plină de bucurie a lucrărilor Sale puternice printre neamuri. Lăsați cuvintele psalmistului să vă pregătească inima pentru reflecțiile pe care Calvin le oferă despre rugăciune, alegere și întinderea mondială a milei lui Dumnezeu.
Studiu
Calvin începe prin a explica sensul laudei care așteaptă pe Dumnezeu în Sion. 1 Lauda Te așteaptă pe Tine, Dumnezeule, în Sion. Literal, sună: Lauda este tăcută pentru Tine, dar verbul dmyh, dumiyah, a fost redat metaforic mai întâi ca a fi în repaus, apoi a aștepta. Sensul expresiei este că bunătatea lui Dumnezeu față de poporul Său este de așa natură încât oferă constant materie nouă de laudă. Ea este răspândită peste întreaga lume, dar este arătată în mod special Bisericii. În plus, alții care nu aparțin Bisericii lui Dumnezeu, oricât de abundent ar fi revărsate binefacerile asupra lor, nu văd de unde vin și se desfată în binecuvântările primite fără nicio recunoaștere a lor. Dar lucrul principal pe care psalmistul vrea să-l transmită este că mulțumirea se cuvine Domnului pentru bunătatea Sa arătată Bisericii și poporului Său. A doua parte a versetului este în același sens, unde spune: Ție Ți se va împlini jurământul; căci, în timp ce se angajează din partea poporului să aducă recunoașterea cuvenită, limbajul său implică faptul că vor rămâne mereu temeiuri noi de laudă. Despre versetul următor, Calvin scrie despre caracterul statornic al lui Dumnezeu ca ascultător al rugăciunii. Cu versetul pe care l-am analizat acum, cel care urmează este strâns legat, afirmând că Dumnezeu ascultă rugăciunile poporului Său. Aceasta constituie un motiv pentru care jurământul trebuie plătit Lui, deoarece Dumnezeu nu dezamăgește niciodată pe închinătorii Săi, ci încununează rugăciunile lor cu un răspuns favorabil. Astfel, ceea ce este afirmat la urmă este primul în ordinea naturală a considerației. Titlul dat aici lui Dumnezeu poartă cu sine un adevăr de mare importanță: că răspunsul la rugăciunile noastre este asigurat de faptul că, respingându-le, El ar nega într-un anumit sens propria Sa fire. Psalmistul nu spune că Dumnezeu a ascultat rugăciunea în acest sau acel caz, ci Îi dă numele de ascultător al rugăciunii, ca ceea ce constituie o parte statornică a slavei Sale, astfel încât ar nega la fel de curând Sine Însuși decât să-Și închidă urechea la cererile noastre. Dacă am putea doar să ne întipărim în minte acest lucru, că este ceva propriu lui Dumnezeu și inseparabil de El să asculte rugăciunea, ne-ar inspira cu o încredere neșovăielnică. Puterea de a ne ajuta nu-I poate lipsi niciodată, astfel încât nimic nu poate sta în calea unei împliniri cu succes a cererilor noastre. Ceea ce urmează în verset este de asemenea demn de atenția noastră: că tot trupul va veni la Dumnezeu. Nimeni nu ar îndrăzni să intre în prezența Sa fără convingerea că El este deschis la rugăminți; dar când El anticipează temerile noastre și vine înainte declarând că rugăciunea nu I se oferă niciodată în zadar, ușa este larg deschisă pentru primirea tuturor. Fățarnicul și cel nelegiuit, care se roagă sub constrângerea necesității prezente, nu sunt ascultați; căci nu se poate spune că vin la Dumnezeu, când nu au credință întemeiată pe Cuvântul Său, ci doar o așteptare vagă a unui rezultat întâmplător. Înainte de a ne putea apropia de Dumnezeu în rugăciune într-un mod acceptabil, este necesar ca promisiunile Sale să ne fie făcute cunoscute, fără de care nu putem avea acces la El, după cum reiese din cuvintele apostolului Pavel (Efeseni 3:12), unde ne spune că toți cei care ar veni la Dumnezeu trebuie mai întâi să fie înzestrați cu o astfel de credință în Hristos care să-i însuflețească cu încredere. Din aceasta putem deduce că nicio regulă dreaptă a rugăciunii nu este respectată în papism, când se roagă lui Dumnezeu într-o stare de suspans și îndoială. De neprețuit este privilegiul de care ne bucurăm prin Evanghelie, al accesului liber la Dumnezeu. Când psalmistul folosește expresia tot trupul, el sugerează prin aceste puține cuvinte că privilegiul care era acum propriu evreilor va fi extins la toate neamurile. Este o profeție a viitoarei împărății a lui Hristos. Calvin se îndreaptă apoi spre fericirea celui ales și adus aproape de Dumnezeu. 4. Fericit este omul pe care l-ai ales. Recunoscând deja că poporul se despărțise de Dumnezeu prin păcatele sale și pierduse orice drept de a fi ascultat, el se refugiază acum în harul liber al lui Dumnezeu, care asigură iertarea păcatului printre alte binecuvântări. El aruncă astfel o lumină suplimentară asupra a ceea ce spusese despre punctul iertării vinovăției, arătând spre cauza lui Dumnezeu, ca fiind favorabilă păcătoșilor sărmani, care nu poate fi găsită decât în dragostea Sa părintească ce-L determină să-i primească în prezența Sa, oricât de nedemni ar fi. Iertarea pe care o primim zilnic izvorăște din înfierea noastră, și pe ea se întemeiază de asemenea toate rugăciunile noastre. Cum ar putea păcătosul îndrăzni să vină în vederea lui Dumnezeu, pentru a obține împăcarea cu El, dacă nu ar fi convins că El este Tată? În cuvintele dinaintea noastră, David nu vorbește despre harul lui Dumnezeu ca ajungând la neamuri (ceea ce făcuse într-o parte precedentă a psalmului), ci în termeni care se aplică doar vremurilor în care a scris. Biserica lui Dumnezeu era limitată la evrei, și doar ei erau admiși în sanctuar; în timp ce acum, când deosebirea a fost desființată și alte neamuri chemate la același privilegiu, suntem cu toții liberi să ne apropiem de El cu familiaritate. Hristos este pacea noastră (Efeseni 2:14), care i-a unit într-unul pe cei care erau departe și pe cei care erau aproape.
Considerați

Considerare

Calvin dezvoltă în continuare tema arătând cum alegerea duce la extinderea speranței la tot pământul. 5 Lucruri înfricoșătoare [453] în dreptate vei răspunde nouă. El continuă să ilustreze, deși într-o formă oarecum diferită, același punct al fericirii celor care sunt admiși în templul lui Dumnezeu și hrăniți în casa Sa. El declară că Dumnezeu va răspunde poporului Său prin minuni sau semne înfricoșătoare, arătându-Și puterea; ca și cum ar fi spus: în izbăviri la fel de minunate ca acelea pe care le-a săvârșit pentru părinții lor când au ieșit din Egipt. Nu într-un mod obișnuit sau comun Dumnezeu și-a păstrat Biserica, ci cu maiestate înfricoșătoare. Este bine ca acest lucru să fie cunoscut, iar poporul lui Dumnezeu să fie învățat să-și susțină speranțele în cele mai aparent disperate împrejurări. Psalmistul vorbește despre izbăvirile lui Dumnezeu ca fiind savurate în mod special de națiunea evreiască, dar adaugă că El era speranța marginilor pământului, chiar până la extremitățile cele mai îndepărtate ale lumii. De aici rezultă că harul lui Dumnezeu urma să fie extins la neamuri.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta ai cea mai mare nevoie să-ți amintești că Dumnezeu este ascultătorul rugăciunii? Cum afectează adevărul harului ales al lui Dumnezeu felul în care te apropii de El astăzi? În ce fel ar putea acești psalmi să-ți lărgească viziunea asupra lucrării lui Dumnezeu dincolo de propriul tău cerc?
Roagă-te

Rugăciune

O Tată Suveran, care auzi rugăciunea și ispășești fărădelegile noastre, Te lăudăm pentru abundența cu care vizitezi pământul și încununezi anul cu bunătatea Ta. Prin harul Tău ales, stabilește pașii noștri în casa Ta, împlinește jurămintele noastre și fă ca marginile pământului să se teamă și să se bucure de lucrările Tale puternice, prin Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru, și prin puterea Duhului. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →