Eterniseed › Curriculum › Exodul
Exod 1-2 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren despre capitolele 1 și 2 din Exod. Expunerea atentă a lui Maclaren urmărește mâna ascunsă a lui Dumnezeu de-a lungul generațiilor de creștere, pierdere și eliberare, arătând cum atât prosperitatea cât și greutățile servesc același scop răscumpărător. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să vedem propriile noastre povești de așteptare, presiune și credință liniștită în mișcarea mai largă a planului lui Dumnezeu. Lăsați aceste scene străvechi să trezească o încredere proaspătă că Domnul încă înmulțește poporul Său și își scapă pe ai Săi.
Citește
Așezați-vă într-un loc liniștit și citiți capitolele 1 și 2 din Exod încet. Observați lunga tăcere a creșterii lui Israel, trecerea bruscă la asuprire și curajul surprinzător al oamenilor obișnuiți care ascund un copil. Lăsați ritmul constant al narațiunii să vă amintească faptul că Dumnezeu lucrează chiar și atunci când capitolele par să se încheie și altele noi par nesigure. Cereți Duhului să vă deschidă inima la aceeași credincioșie care l-a susținut pe Israel atunci.
Studiu
Maclaren începe prin a rezuma cele două perioade inegale ale șederii lui Israel în Egipt.
Cei patru sute de ani ai șederii lui Israel în Egipt au fost împărțiți în două perioade inegale, în prima și mai lungă dintre ele fiind prosperi și favorizați, iar în cea de-a doua au fost asupriți. Ambele perioade și-au avut folosul și locul în modelarea națiunii și în pregătirea ei pentru Exod. Ambele poartă lecții permanente.El detaliază apoi lungul sezon de prosperitate fără nori și efectele sale.
I. Zilele lungi ale prosperității fără nori. Acestea s-au întins peste secole, întreaga istorie a cărora este rezumată în două cuvinte: moarte și creștere. Anii liniștiți au alunecat, iar păstorii din Goșen au avut fericirea de a nu avea anale. Tot ce trebuia consemnat era că, unul câte unul, prima generație a murit, și că noile generații 'erau roditoare și se înmulțeau din belșug și se înmulțeau și deveneau foarte puternice'. Repetițiile emfatice amintesc de promisiunile inițiale din Gen_12:2 , Gen_17:4 - Gen_17:5 , Gen_18:18 . Specificarea anterioară a numărului primilor coloniști repetată din Gen_46:27 aduce în contrast impresionant începuturile mici și creșterea rapidă. Putem observa acea punere elocventă una lângă alta a celor două procese care se desfășoară mereu simultan, moartea și nașterea.Apoi Maclaren examinează perioada mai scurtă de asuprire și rezultatele ei neașteptate.
II. Perioada mai scurtă de asuprire. Probabil că ridicarea unui 'nou rege' înseamnă o revoluție în care o dinastie autohtonă i-a alungat pe monarhii străini. Faraonul asupririi a fost, poate, marele Ramses al II-lea, a cărui lungă domnie de șaizeci și șapte de ani oferă loc amplu pentru asuprirea prelungită și istovitoare a lui Israel. Politica adoptată era caracteristică acestor despotisme timpurii, prin totala ei desconsiderare a umanității și a tot ce nu era siguranța regatului. Nu era intenționat crudă, era pur și simplu indiferentă față de suferința pe care o provoca. 'Să ne purtăm cu înțelepciune față de ei' - nu contează dreptatea, ca să nu mai vorbim de bunătate. 'Politica' lui Faraon, ca și cea a altor conducători care divorțează de moralitate, s-a dovedit a fi nepolitică, iar 'înțelepciunea' lui s-a dovedit a fi o prostie ocolită. Se temea că israeliții, dacă li se permitea să crească, ar putea să-și descopere puterea și să caute să emigreze; și astfel a început să-i slăbească cu robie grea, fără să vadă că asta era sigur să-i facă să dorească tocmai lucrul pe care el încerca să-l împiedice în mod stângaci. Singura cale de a-i face pe oameni fericiți să rămână într-o comunitate este să-i faci să se simtă acasă acolo. Simțul nedreptății este cea mai puternică forță dezintegratoare.În cele din urmă se întoarce la personajele anonime din jurul nașterii lui Moise.
I. Este remarcabil că toate persoanele din această narațiune sunt anonime. Știm că numele 'omului din casa lui Levi' și al soției sale erau Amram și Iochebed. Miriam era probabil sora îngrijorată care a urmărit ce se întâmpla cu mica corabie. Fiica lui Faraon are două nume în tradiția evreiască, unul dintre ele corespunzând celui pe care Brugsch l-a găsit purtat de una dintre numeroasele fiice ale lui Ramses. Ne place să credem că numele femeii cu inimă blândă a ajuns la noi; dar, fie că se numea 'Meri' sau nu, ea și ceilalți nu au nume aici. Motivul nu poate fi cu greu ignoranța. Dar ei sunt, ca să zicem așa, ținuți în umbră, pentru că istoricul a văzut, și a vrut ca noi să vedem, că o Mână mai înaltă lucra, și că peste toate evenimentele consemnate în aceste versete plana Duhul informator și călăuzitor al lui Dumnezeu Însuși, singurul actor.
Considerați
Consideră
Maclaren încheie arătând cum atât ușurința cât și necazul pregătesc poporul lui Dumnezeu pentru călătoria care urmează.
Dumnezeu a folosit înțelepciunea nebună a lui Faraon, așa cum folosise legile naturale, pentru a pregăti Exodul. Anii lungi de ușurință înmulțiseră națiunea. Perioada de asuprire trebuia să-i scoată din cuibul lor confortabil și să-i facă dornici să riște fuga îndrăzneață spre libertate. Nu este aceasta și explicația timpurilor similare din viețile noastre? Este nevoie să experimentăm durerile și poverile vieții și să descoperim cât de grea este slujirea lumii și cât de repede Goșenul nostru poate deveni loc de trudă dureroasă, pentru ca inimile slabe, care se agață atât de strâns de pământ, să se desprindă de el și să fie învățate să se întindă în sus spre Dumnezeu. 'Fericit este omul... în a cărui inimă sunt căile Tale' și fericit este acela care profită atât de mult de durerile sale încât ele trezesc în el spiritul pelerinului și îl fac să tânjească după Canaan și să nu regrete să părăsească Goșenul. Ușurința și necazurile noastre, deși par și sunt opuse, sunt menite să înainteze același scop - să ne facă potriviți pentru călătoria care duce la odihnă și acasă.El reflectează mai departe asupra credinței care i-a mișcat pe părinți să-și ascundă copilul.
Așa putem crede că aspectul copilului ei a trezit o viziune profetică în sufletul mamei și că ea și soțul ei erau dintre cei care prețuiau speranțele născute în mod natural din promisiunea făcută lui Avraam, hrănite de dorința muribundă a lui Iacov și Iosif de a fi îngropați în Canaan și maturizate de tirania lui Faraon. Credința lor, în orice caz, a apucat pe Dumnezeul nevăzut ca ajutor al lor și a făcut-o pe Iochebed îndrăzneață să încalce legea teribilă, așa cum o găină va zbura în fața unui mastiff pentru a-și proteja puii. Credința lor a apucat poate și eliberarea viitoare și a legat-o într-un fel de copilul lor. Putem învăța cât de transfigurantă și înnobilatoare pentru cei mai blânzi și mai slabi este credința în Dumnezeu, mai ales când este aliată cu dragoste umană neegoistă. Acestea două sunt puterile cele mai puternice.
Răspunde
Unde în viața ta a slăbit în liniște un sezon de ușurință dorul tău după promisiunile lui Dumnezeu? Cum ar putea presiunile prezente să te îndemne să-ți părăsești propriul Goșen? Ce mic act de curaj credincios te îndeamnă Duhul să faci astăzi, încrezându-te că Dumnezeu încă înmulțește și eliberează?
Roagă-te
Doamne credincios, în zilele când poporul Tău a suferit sub mâna Egiptului, Tu ai păstrat viața și ai pregătit eliberarea prin fapte ascunse de credință. Învață-ne să primim atât prosperitatea cât și greutățile ca instrumente în scopul Tău suveran și dă-ne curaj liniștit prin Duhul Tău ca să ascultăm chiar și atunci când viitorul este nevăzut. Dezlipește inimile noastre de orice Egipt confortabil, înmulțește viața Ta în noi și așază-ne picioarele pe calea pelerinajului până vom ajunge la adevărata noastră casă. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →