Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 93-94 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la cuvintele maiestuoase ale Psalmilor 93 și 94 cu ajutorul comentariului atent al lui Ioan Calvin. Calvin ne arată cum acești psalmi ne ancorează încrederea în domnia suverană a lui Dumnezeu chiar și atunci când lumea pare să se clatine și cei răi par să triumfe necontrolați. Perspectivele sale ne invită să ne odihnim în stabilitatea eternă a tronului lui Dumnezeu în timp ce strigăm după dreptate. Pe măsură ce ascultăm expunerea lui Calvin vom vedea atât măreția Creatorului cât și grija tandră pe care o extinde poporului său aflat în suferință. Lasă cuvintele sale să-ți întărească încrederea și să-ți trezească rugăciunile astăzi.
Citește
Citire
Ia câteva clipe liniștite pentru a citi Psalmii 93 și 94 încet și cu rugăciune. Observă declarațiile repetate ale domniei lui Dumnezeu și strigătele sincere după eliberare de asupritorii aroganți. Permite imaginilor cu potopuri și apelului la dreptatea lui Dumnezeu să se așeze în inima ta. Cere Duhului să te pregătească să primești reflecțiile lui Calvin asupra acestor capitole puternice.
Studiu
Calvin începe prin a explica versetul de deschidere al Psalmului 93.
1 Domnul a domnit Aici vedem ceea ce am menționat recent, că în puterea lui Dumnezeu ni se arată nouă materie de încredere; căci faptul că nu-l învestim pe Dumnezeu cu puterea care îi aparține, așa cum ar trebui să o facem, și astfel îl jefuim în mod nelegiuit de autoritatea sa, este sursa acelei frici și tremurări pe care le simțim foarte des. Acest lucru, este adevărat, nu îndrăznim să-l facem deschis, dar dacă am fi bine convinși de puterea sa invincibilă, aceea ar fi pentru noi un sprijin invincibil împotriva tuturor asalturilor ispitei. Toți admit în cuvânt ceea ce învață aici prorocul, că Dumnezeu domnește; dar cât de puțini sunt cei care opun acest scut puterilor ostile ale lumii, așa cum se cuvine să o facă, ca să nu se teamă de nimic oricât de înfricoșător ar fi? În aceasta constă atunci slava lui Dumnezeu, că el guvernează omenirea după voia sa. Se spune că el se îmbracă cu maiestate și putere; nu ca să ne închipuim că există ceva în el care este derivat de la altul, ci este intenționat prin efect și experiență indubitabilă să arate înțelepciunea și dreptatea sa în guvernarea omenirii. Psalmistul dovedește că Dumnezeu nu va neglija sau abandona lumea, din faptul că el a creat-o. O simplă privire asupra lumii ar trebui de la sine să fie de ajuns pentru a atesta o Providență Divină. Cerurile se învârtesc zilnic și, oricât de imensă este structura lor și de neînchipuit de rapidă revoluțiile lor, nu simțim nicio zguduire -- nicio tulburare în armonia mișcării lor. Soarele, deși își variază cursul la fiecare revoluție diurnă, revine anual la același punct. Planetele, în toate rătăcirile lor, își mențin pozițiile respective. Cum ar putea pământul să atârne suspendat în aer dacă nu ar fi susținut de mâna lui Dumnezeu? Prin ce mijloace s-ar putea menține nemișcat, în timp ce cerurile de deasupra sunt într-o mișcare rapidă constantă, dacă nu l-ar fixa și stabili Făcătorul său Divin? În consecință, particula 'ph, aph, care denotă accent, este introdusă -- Da, el l-a stabilit.Despre versetul 5, Calvin scrie:
5 Mărturiile tale [9] sunt cu adevărat unice Până acum psalmistul a insistat asupra excelenței lui Dumnezeu în lucrarea creației și în guvernarea providențială a lumii. Acum vorbește despre bunătatea sa distinctivă față de poporul său ales, făcându-i cunoscută doctrina care aduce mântuirea. El începe prin a lăuda încrederea absolută și adevărul legii lui Dumnezeu. Aceasta fiind o comoară care nu a fost extinsă la toate națiunile în mod promiscus, el adaugă imediat că casa lui Dumnezeu ar fi împodobită cu o slavă care ar trebui să dureze pentru totdeauna. Bunătatea Divină este arătată în fiecare parte a lumii, dar psalmistul o consideră pe bună dreptate ca fiind dintre toate cele mai neprețuită binecuvântare, că Dumnezeu ar fi depus în Biserica sa legământul vieții veșnice și și-ar fi făcut slava să strălucească în principal din ea. Unii traduc cuvântul ebraic n'vh, na?vah, dorit, [10] ca și cum psalmistul ar fi spus că împodobirea templului era prețioasă; dar construcția gramaticală nu permite acest lucru. Prin lungimea zilelor se înțelege succesiunea perpetuă, [11] și la aceasta găsim că se referă Isaia în termeni izbitori, ca adevărul Divin să fie păstrat în custodie credincioasă prin veacuri succesive.Trecând la capitolul 94, Calvin abordează strigătul de deschidere după răzbunare.
1 O, Doamne! Dumnezeule al răzbunărilor Știm că evreii erau înconjurați de mulți vecini care nu le erau binevoitori și erau astfel supuși încontinuu asalturilor și asupririi unor dușmani amari. Deoarece această persecuție intestină era chiar mai chinuitoare decât violența rampantă și nestăpânită a celor răi, nu trebuie să ne mirăm că psalmistul ar trebui să ceară cu ardoare lui Dumnezeu eliberarea de ea. Expresiile pe care le folosește, chemându-l pe Dumnezeu să strălucească în mod vizibil și să se înalțe sus, se reduc în limbajul comun la aceasta, ca Dumnezeu să dea o manifestare reală a caracterului său de judecător sau răzbunător; căci în acel caz el este văzut urcând pe tribunalul său pentru a cere pedeapsa cuvenită păcatului și a demonstra puterea sa în păstrarea ordinii și guvernării în lume. Această frazeologie este folosită doar în referire la noi înșine, dispuși cum suntem să simțim ca și cum el ne-ar trece cu vederea, dacă nu și-ar întinde mâna să ne ajute într-un mod vizibil și deschis. Numindu-l de două ori succesiv Dumnezeul răzbunărilor și apoi, judecător al pământului, psalmistul folosește aceste titluri ca fiind aplicabile situației prezente în care se afla, reamintindu-i într-un fel de slujba care îi aparținea și spunând -- Doamne! este al tău să iei răzbunare asupra păcătoșilor și să judeci pământul -- vezi cum profită de impunitatea care li se extinde vinovăției lor și triumfă cu îndrăzneală în răutatea lor! Nu că Dumnezeu are nevoie să fie avertizat de datoria sa, căci el nu se lasă niciodată pradă indiferenței și chiar atunci când pare să-și amâne judecățile, le ajustează doar conform a ceea ce știe că este cel mai bun moment; dar poporul său își închipuie despre el în acest fel pentru ei înșiși și profită de acest lucru pentru a se încuraja și stimula la o mai mare vehemență în rugăciune. [14] Același lucru se poate spune despre repetiția pe care o folosește psalmistul. Când cei răi se dedau atunci la excese nestăpânite, trebuie să ne amintim că Dumnezeu nu poate înceta niciodată să-și afirme caracterul de judecător al pământului care ia răzbunare asupra nelegiuirii. Pare el în înțelegerea noastră carnală să se fi retras și ascuns vreodată? Să înălțăm fără ezitare rugăciunea care ne este învățată aici de Duhul Sfânt, ca el să strălucească
Considerați
Considerare
Calvin apasă apoi punctul asupra celor care își închipuie că Dumnezeu nu vede.
7. Și au zis: Dumnezeu nu va vedea Când psalmistul vorbește despre cei răi ca și cum l-ar batjocori pe Dumnezeu cu orbire și ignoranță, nu trebuie să ne închipuim că ei întrețin exact această imaginație despre el în inimile lor, ci ei disprețuiesc judecățile sale la fel de mult ca și cum el nu ar lua cunoștință de treburile omenești. Dacă adevărul ar fi gravat pe inimile oamenilor că ei nu pot eluda ochiul lui Dumnezeu, acesta ar servi ca un control și o restrângere asupra conduitei lor. Când ei ajung la o asemenea îndrăzneală în răutate încât să pună mâna violenței asupra semenilor lor, să jefuiască și să distrugă, arată că au căzut într-o stare de siguranță brută în care se consideră practic ascunși de vederea Celui Atotputernic. Această siguranță dovedește suficient, cel puțin, că ei acționează ca și cum nu s-ar aștepta niciodată să fie chemați la socoteală pentru conduita lor. [20] Deși ei nu pot fi atunci vinovați de blasfemia grosolană de a afirma în atâtea cuvinte că Dumnezeu este ignorant de ceea ce se întâmplă în lume, un simplu nimic în univers -- psalmistul îi acuză pe bună dreptate de a nega guvernarea providențială a lui Dumnezeu și, într-adevăr, de a-l dezbrăca în mod declarat de puterea și funcția de judecător și guvernator, deoarece, dacă ar fi cu adevărat convinși așa cum ar trebui de providența sa supraveghetoare, l-ar onora simțind o teamă reverențioasă -- așa cum am observat în altă parte mai pe larg. El intenționează să exprime cea mai de jos și mai abandonată etapă a depravării, în care păcătosul aruncă teama de Dumnezeu și se aruncă în orice exces. O astfel de conduită infatuată ar fi fost de neiertat chiar și la păgâni, care nu auziseră niciodată de o revelație divină; dar era monstruos la oameni care fuseseră crescuți din pruncie în cunoașterea Cuvântului, să arate o asemenea batjocură și dispreț față de Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața ta ai cea mai mare nevoie să-ți amintești că tronul lui Dumnezeu este stabilit din veșnicie?
2. Cum te încurajează tratarea de către Calvin a mărturiilor lui Dumnezeu să prețuiești Scriptura în mijlocul haosului din jur?
3. În ce situație ești tentat să crezi că Dumnezeu nu vede și cum ar putea acești psalmi să corecteze acel gând?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne suveran, care domnești în putere și maiestate, Cel ce întemeiezi lumea nemișcată în mijlocul apelor înfuriiate și Te arăți mai puternic decât valurile semețe, întărește inimile noastre pe mărturiile Tale sigure și îmbracă-ne în sfințenia ce se cuvine Casei Tale. Prin harul legământului Tău, ține-ne statornici când apele își înalță glasul, ca să ne odihnim în credincioșia Aceluia care a făcut toate lucrurile și nu poate da greș. Prin Hristos, Răscumpărătorul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →