← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 4 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

Romani 4Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
Astăzi intrăm în bogatele reflecții ale Comentariului Catolic al Familiei Biblice Haydock asupra capitolului 4 din Romani. Această venerabilă resursă catolică adună perspectivele lui Witham, Challoner, Calmet și alții pentru a dezvolta învățătura Sfântului Pavel despre justificarea prin credință. Pe măsură ce parcurgem argumentul apostolului din exemplul lui Avraam, compilația lui Haydock ne invită să vedem cum harul precede și perfecționează fiecare lucrare umană. Comentariul situează povestea patriarhului în drama mai largă a istoriei mântuirii, arătând că adevărata dreptate a fost întotdeauna un dar primit prin credința încrezătoare mai degrabă decât câștigat doar prin ritual sau lege. Să lăsăm acest martor antic, dar mereu proaspăt, să ne atragă mai adânc în misterul milei lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Luați Biblia și citiți capitolul 4 din Romani încet și cu rugăciune. Ascultați ritmul constant al argumentului lui Pavel, care revine iar și iar la Avraam, tatăl tuturor celor ce cred. Observați cum textul trece de la credința patriarhului înainte de circumcizie la promisiunea care se extinde la toate neamurile. Lăsați cuvintele să răsune în inima voastră, pregătind terenul pentru comentariul care urmează. Citiți o dată pentru ansamblul capitolului, apoi din nou pentru versetele particulare pe care Haydock le va lumina.
Studiu
Haydock începe prin a expune argumentul general al apostolului din exemplul lui Avraam. Comentariul Catolic Haydock Rom 4:1 apostolul dovedește ceea ce a avansat în capitolul precedent, că evreii nu pot fi justificați prin lucrările legii scrise, nici prin nicio lucrare, decât dacă este unită cu credința în Mesia, Răscumpărătorul lor. Aceasta o arată prin exemplul lui Avraam, despre care se spune că a fost justificat prin credință; 2. și aceasta a fost înainte de a fi circumcis; 3. și cu mult înainte de legea lui Moise. Justificarea a fost atunci dată fără lucrările acelei legi. --- Ce avantaj vom spune, atunci, că a găsit Avraam, care este tatăl nostru după trup? Aceasta pare construcția și sensul adevărat: mai degrabă decât ce a găsit după trup, cum o explică unii. (Witham) Despre versetul cheie referitor la credința lui Avraam care i-a fost socotită spre dreptate, comentariul notează: Căci ce spune Scriptura? Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit spre dreptate.[1] Scriptura ne învață deci că el a devenit drept prin credința sa. Și deoarece a avut această credință prin harul lui Dumnezeu, harul a fost cauza justificării sale, și nu vreo lucrare fără har. Iar când se spune că i s-a socotit, nu trebuie să înțelegem o imputare de a fi drept fără o dreptate adevărată și interioară: căci a fi socotit drept în ochii lui Dumnezeu, care vede inima și sfințește sufletul prin harul său interior, este singura dreptate adevărată care poate face un om acceptabil lui Dumnezeu. La fel cum a nu avea păcatele imputate în ochii lui Dumnezeu înseamnă a le avea iertate și a fi liber de păcate. (Witham) --- Socotit, etc. De Dumnezeu, care nu socotește nimic altfel decât este. Totuși, putem deduce din acest cuvânt că atunci când suntem justificați, justificarea noastră provine din harul și generozitatea liberă a lui Dumnezeu; și nu din vreo eficacitate pe care ar putea-o avea de la sine vreun act al nostru, abstrăgând de la harul lui Dumnezeu. (Challoner) Haydock trece apoi la condiția lui Avraam înainte de chemarea și circumcizia sa. Rom 4:5, înainte de chemarea sa, a fost idolatru, după Iosif; (Antichități iudaice, lib. i. cap. viii.) după unii dintre rabinii și cum pare să sugereze însăși Scriptura, Iosua cap. xxiv; Isaia xliii; Înțelepciunea x; Iudita v. El nu și-a meritat atunci chemarea la credință prin lucrările sale. Dar când Dumnezeu l-a chemat și l-a făcut să plece din țara sa, când i-a promis o posteritate nenumărată, Avraam a crezut în promisiunile sale și i s-a socotit spre dreptate, că credința și dreptatea sa erau darul curat al lui Dumnezeu. Credința sa nu era doar o credință moartă și speculativă, ci o credință activă, o credință însuflețită de dragoste, după cum reiese din continuarea vieții sale. (Calmet)
Considerați

Considerare

Comentariul reflectă apoi asupra circumciziei ca sigiliu dat după justificare. Și a primit, după ce a fost justificat, circumcizia, ca sigiliu al dreptății credinței, pe care o avea înainte când a crezut. Circumcizia, deci, la Avraam, a fost ca un sigiliu și o mărturie a dreptății pe care o avea deja prin credință: deși circumcizia a fost dată în principal lui Avraam și posterității sale, ca semn sau sigiliu al acelei alianțe pe care Dumnezeu a făcut-o cu Avraam și cu sămânța sa, pentru a arăta că i-a ales pe ei ca popor al său ales. (Witham) În cele din urmă Haydock consideră învierea ca obiectul suprem al credinței mântuitoare. Tatăl cel veșnic și-a dat Fiul la moarte, pentru a ispăși greșelile noastre; l-a înviat din morți pentru justificarea noastră. Moartea sa este răscumpărarea noastră; învierea sa este obiectul principal al credinței noastre. Credința noastră în înviere ne este socotită spre dreptate, așa cum a fost credința lui Avraam în promisiunile lui Dumnezeu. Apostolul pare aici să raporteze credința și justificarea noastră doar la înviere, nu cu excluderea celorlalte mistere ale religiei, care sunt toate și fiecare dintre ele obiecte ale credinței noastre. Dar învierea este, ca să zicem așa, pecetea și desăvârșirea celorlalte; ea le include în mod eminent pe toate celelalte. (Calmet)
Răspunde

Răspuns

Cum contestă prioritatea harului în povestea lui Avraam orice sentiment persistent că trebuie să câștig favoarea lui Dumnezeu? În ce mod concret pot imita încrederea lui Avraam atunci când speranța umană pare epuizată? Unde mă invită Domnul să primesc justificarea mai profund ca un dar curat mai degrabă decât ca o răsplată pentru eforturile mele?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, prin mijlocirea lui Avraam, părintele nostru în credință, dăruiește-ne aceeași inimă încrezătoare care a crezut împotriva oricărei nădejdi. Fie ca tot harul să curgă din Crucea și Învierea Ta, ca să nu ne lăudăm niciodată cu fapte despărțite de Tine, ci să ne odihnim în dreptatea pe care o dăruiești cu dărnicie. Întărește credința noastră, ca, asemenea patriarhului, să fim socotiți drepți și să devenim moștenitori ai făgăduinței care ajunge la toate neamurile. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →