← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul

Eclesiastul 11-12 — cu Benson

Eclesiastul 11-12Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament, capitolele finale ale Eclesiastului primesc o expunere pastorală statornică ce cheamă pe fiecare cititor la acțiune înțeleaptă și la timp. Benson scrie cu căldura celui care a umblat îndelung cu poporul lui Dumnezeu, îndemnându-i să trăiască în lumina datoriei prezente și a judecății viitoare. Cuvintele sale ne invită să aruncăm pâinea pe ape, să semănăm în fiecare anotimp și mai presus de toate să ne aducem aminte de Creatorul nostru cât timp tinerețea și puterea rămân. Ne întoarcem astăzi la aceste pagini cu inimi deschise, gata să primim învățătura care duce la viață sfântă și nădejde veșnică.
Citește

Citire

Să dăm acum atenție cu evlavie cuvântului lui Dumnezeu din Eclesiastul capitolele unsprezece și doisprezece. Pe măsură ce citim, Duhul să ne dea urechi ca să auzim chemarea urgentă la viață generoasă, aducerea aminte sobră a Creatorului nostru și chemarea finală de a ne teme de Dumnezeu și de a păzi poruncile Lui. Primiți textul cu așteptare rugătoare, ca adevărul său să pătrundă adânc în inimă și în viață.
Studiu
Benson începe prin a explica îndemnul la faptele de milostenie. Dar, deși Solomon face aluzie la aceasta, este evident că prin aceste cuvinte el vrea să încuviințeze dărnicia față de săraci. Ca și cum ar fi spus: Aruncă, adică dăruiește în mod liber și darnic; pâinea ta, adică banii tăi sau proviziile sau cele necesare vieții, de orice fel; pe ape, adică pe cei săraci, asupra cărora dărnicia ta poate la început și pentru o vreme să pară pierdută (ca sămânța pe care un om o aruncă pe ape), din pricina nerecunoștinței sau neputinței lor de a-ți face vreo întoarcere: totuși o vei găsi, adică ți se va întoarce, fie de la Dumnezeu, fie de la oameni, mai sigur decât orezul sau altă sămânță de grâu aruncată pe pământul mlăștinos sau apos produce rod la vremea potrivită: după multe zile. Întoarcerea poate fi înceată, dar este sigură și va fi cu atât mai îmbelșugată cu cât este mai întârziată. Această parte este adăugată ca să prevină o obiecție și să ne grăbească la datoria poruncită. El apasă apoi datoria de a semăna sămânța în fiecare anotimp. Versetul 6. Eclesiastul 11:6. Dimineața, devreme și târziu, în toate anotimpurile și în toate prilejurile; fă-o grabnic și neîncetat: nu te obosi de ea. Seamănă sămânța ta, fă toate faptele bune, mai ales pe aceea a milosteniei, cum înseamnă semănarea, 2 Corinteni 9:6; Galateni 6:7. Seara nu-ți opri mâna de la lucrare sau de la dăruire. Căci nu știi care va propăși, care va propăși mai mult; care va răspunde mai bine scopului tău sau va face mai mult bine altora; sau care va duce mai mult la mângâierea socotelii tale mari și finale. Căci milostenia ta de dimineață poate fi dată unei persoane nevrednice sau uneia care nu avea nevoie de ea și le va abuza; iar milostenia ta de seară poate cădea asupra unei persoane de valoare deosebită sau asupra uneia în nevoie extremă, care ar fi putut pieri, atât în suflet cât și în trup, dacă nu l-ai fi ușurat și mângâiat. În afară de aceasta, la un moment poți da cu o intenție mai curată și cu un ochi mai simplu la slava lui Dumnezeu și cu mai multă milostivire față de aproapele tău necăjit decât la alt moment, și astfel una va fi mai dreaptă și mai plăcută lui Dumnezeu decât cealaltă. Sau dacă vor fi amândouă la fel de bune, la fel de reușite pentru primitor sau pentru dătător. Benson se întoarce apoi la chemarea ironică la plăcerea tinereții și la avertismentul ei solemn. Versetul 9. Eclesiastul 11:9. Bucură-te, etc. Aceasta este o îngăduință ironică, asemenea multora care apar în Scripturi (vezi 1 Împărați 18:27; 1 Împărați 22:15; Ezechiel 28:3-4; Matei 26:45) și la alți autori: O tinere, în tinerețea ta. El vorbește în special tinerilor, pentru că ei au și cea mai mare putință și cea mai puternică înclinație de a urmări plăcerea trupească și sunt mai nerăbdători fie de restricție, fie de îndemn. Lasă-ți inima să te veselească, etc. Îndeplinește-ți firea și satură-te de desfătări. Și umblă pe calea inimii tale, etc. Orice dorește ochiul sau inima ta, nu le refuza. Dar să știi, în mijlocul ospățului, veseliei și bucuriei tale, gândește-te la socoteala ta și dacă nu cumva îți cumperi desfătările la un preț prea mare: că pentru toate acestea, pentru toate poftele și nebuniile tale păcătoase, Dumnezeu te va aduce la judecată, te va sili să apari înaintea scaunului Lui de judecată ca să dai socoteală de toată uitarea ta de El și de neglijarea slujirii Lui, de folosirea greșită a timpului și a talanților tăi și a tuturor darurilor providenței și harului Lui și de toată veselia trupească, plăcerile senzuale și extravaganțele și excesele zilelor tale tinerești, precum și ale anilor mai maturi. El continuă îndemnând la aducerea aminte de Creator în zilele tinereții. Versetul 1. Eclesiastul 12:1. Adu-ți aminte, adică în mod practic, astfel încât să te temi de El, să-L iubești și să-I slujești cu credincioșie, ceea ce, când oamenii nu fac, se spune că L-au uitat: pe Creatorul tău, primul autor și păstrătorul continuu al vieții și ființei tale și al tuturor înzestrărilor și bucuriilor care o însoțesc; față de care ești sub cele mai înalte și mai puternice obligații; și de care ești constant și necesar dependent, și de aceea a-L uita pe El este cel mai nefiresc și mai lipsit de generozitate. Acum, în zilele tinereții tale, căci acum ești mai în stare să faci aceasta; și va fi mai plăcut lui Dumnezeu și mai mângâietor pentru tine, fiind cea mai bună dovadă a sincerității tale și cea mai bună prevedere pentru bătrânețe și moarte. Până nu vin zilele cele rele, timpul bătrâneții, care este rău; adică împovărător și nenorocit în sine și cu mult mai greu când este încărcat cu amintirea tristă a nebuniilor tinerești și cu perspectiva înfricoșătoare a morții și judecății apropiate. Când vei zice: Nu am nici o plăcere, viața mea este acum amară și împovărătoare pentru mine: ceea ce este adesea starea bătrâneții.
Considerați

Considerare

Benson încheie cu întoarcerea duhului la Dumnezeu. Versetul 7. Eclesiastul 12:7. Atunci praful, trupul, numit praf, atât din pricina originii sale, care a fost din praf, cât și pentru a arăta natura sa josnică și pieritoare. Cum a fost, de unde a fost luat întâi. El face aluzie la Facere 3:19. Iar duhul, sufletul omului, așa numit din pricina naturii sale spirituale sau imateriale; se va întoarce la Dumnezeu, în prezența Lui și înaintea tribunalului Lui, ca să fie acolo osândit la locuința sa veșnică, fie să rămână cu Dumnezeu pentru totdeauna, dacă este primit de El, fie altfel să fie veșnic exclus de la prezența și favoarea Lui. Care l-a dat, și anume într-un mod deosebit; prin puterea Sa creatoare: de aceea El este numit Tatăl duhurilor, Evrei 12:9. El încheie declarând întreaga datorie a omului în lumina judecății. Versetele 13-14. Eclesiastul 12:13-14. Să auzim încheierea, etc. Suma a tot ce a fost spus sau scris de oamenii înțelepți. Teme-te de Dumnezeu, ceea ce este pus aici pentru toată închinarea lăuntrică a lui Dumnezeu, evlavia, dragostea, încrederea și o dăruire a inimii de a-L sluji și a-I plăcea; și păzește poruncile Lui. Aceasta este adăugată în mod potrivit, ca un efect necesar și o dovadă sigură a fricii adevărate și autentice de Dumnezeu. Fă-ți conștiință de a practica tot ce poruncește Dumnezeu, oricât de costisitor, de supărător sau de primejdios ar fi. Căci aceasta este toată datoria omului, în ebraică: Întregul om sau tot omul: este toată lucrarea și îndeletnicirea lui: toată înțelepciunea, cinstea, desăvârșirea și fericirea lui: este suma a ceea ce are nevoie fie să știe, fie să facă, fie să se bucure. Aceasta îl face pe om un om într-adevăr, vrednic de numele acesta, și prin aceasta, și numai prin aceasta, el răspunde scopului creației sale și al tuturor rânduielilor dumnezeiești față de el. Căci Dumnezeu va aduce fiecare lucrare la judecată. Toți oamenii trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu de toate lucrările lor, și numai aceasta îi va face în stare să facă aceasta cu bucurie. Cu fiecare lucru ascuns, nu numai faptele din afară și văzute, ci chiar gândurile lăuntrice și ascunse. Cititorule, gândește-te la aceasta și pregătește-te să-L întâmpini pe Dumnezeul tău!
Răspunde
1. La ce prilej prezent de dăruire generoasă te îndeamnă Duhul să acționezi fără întârziere? 2. Cum ți-ai putea rândui zilele astfel încât aducerea aminte de Creatorul tău să modeleze fiecare alegere? 3. Unde simți nevoia unei evlavii și ascultări mai adânci pe măsură ce te pregătești să-L întâmpini pe Dumnezeu la judecată?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Joseph Benson și pentru lumina cercetătoare a cuvântului Tău în Eclesiastul. Dă-ne har să aruncăm pâinea noastră pe ape cu dărnicie voioasă, să semănăm sămânță bună în fiecare anotimp și să ne aducem aminte de Creatorul nostru cât timp tinerețea și puterea sunt ale noastre. Ferește-ne de deșertăciunea de a trăi numai pentru această lume trecătoare. Pregătește-ne inimile pentru ziua când praful se va întoarce în praf și duhul se va întoarce la Tine. Fă-ne să ne temem de Tine și să păzim poruncile Tale, ca să stăm cu bucurie înaintea scaunului Tău de judecată. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →