← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați

1 Regi 1-2 — cu Maclaren

1 Împărați 1-2Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Explicații ale Sfintelor Scripturi al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 1 și 2 din 1 Regi, Maclaren urmărește tranziția tensionată a puterii regale de la David la Solomon, expunând motivele umane și scopurile divine care modelează rezultatul. Expunerea sa atentă ne invită să observăm cum evenimentele antice vorbesc încă despre propriile noastre decizii, loialități și moșteniri. În următoarele câteva minute vom asculta perspectivele lui Maclaren, vom considera greutatea lor și vom răspunde în rugăciune și reflecție.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la 1 Regi capitolele 1 și 2. Citiți relatarea încercării lui Adonia de a pune mâna pe tron, intervenția lui Natan, ultimele porunci ale lui David și instalarea rapidă a lui Solomon. Observați amestecul de intrigi de palat, loialități vechi și acțiune decisivă. Lăsați narațiunea să se desfășoare în ritmul ei înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a rezuma acțiunile decisive luate pentru a-l înscăuna pe Solomon. Planul a fost dus la îndeplinire și aici vedem rezultatele sale. Bătrânul rege a fost trezit la o licărire a vigoarei sale străvechi, și-a confirmat jurământul față de Batșeba și a tăiat prompt terenul de sub picioarele lui Adonia trimițând după cei trei care rămăseseră credincioși lui — Natan, Benaia și Țadoc — și trimițându-i fără nicio întârziere să-l proclame rege pe Solomon, apoi să-l aducă la palat și să-l așeze pe tron. Executarea rapidă a acestor porunci decisive și izbucnirea aclamației populare care a întâmpinat înscăunarea lui Solomon au zdrobit conspirația în devenire, iar susținătorii ei s-au risipit în grabă, ca să-și salveze viețile. Povestea poate fi tratată cel mai bine, în scopul nostru, luând acest scurt rezumat și încercând să tragem lecții din el. Apoi el extrage lecția semănatului și secerișului din trecutul lui David. I. Ea arată din nou adevărul că 'orice om va secera ceea ce a semănat'. Așa cum Absalom, tot așa și Adonia fusese răsfățat de îngăduința excesivă a lui David 1 Regi 1:6 și, neavând niciodată dorințele oprite, își lăsa acum dorințele neînfrânate să-l împingă în răzvrătire. Nici acea greșeală a lui David nu a fost singura care a adus certurile mizerabile din jurul patului său de moarte, cu privire la cine să poarte coroana care nu căzuse încă de pe capul lui. Monarhiile orientale sunt familiare cu luptele pentru coroană între fiii unor mame diferite atunci când tatăl lor moare. David se lăsase în voia unei mulțimi de soții, iar ultimele sale zile au fost întunecate de intrigile rezultate ale fiilor săi. Fără îndoială, Solomon era antipatizat de frații săi ca fiind copilul Batșebei, iar rușinea crimei lui David era un obstacol în calea fiului său mai tânăr. Astfel, ca întotdeauna, faptele sale rele s-au întors împotriva lui, iar sămânța otrăvitoare pe care o semănase a crescut și a fluturat, o recoltă amară pe care a trebuit s-o secere. Pocăința și iertarea nu au neutralizat consecințele firești ale păcatului său. Nici nu o vor face pentru noi. Dumnezeu lasă adesea ca acestea să fie experimentate, pentru ca experiența să ne facă să urâm și mai mult păcatele. Apoi, Maclaren subliniază vigoarea reînnoită în deciziile finale ale lui David. IV. Observăm licărirea de foc care a izbucnit în tăciunii muribunzi ai vieții lui David. Bătrânul leu putea fi încă trezit și putea lovi când era trezit. A fost nevoie de mult ca să-l scoată din toropeală. Planul lui Natan de a aduce dubla influență a Batșebei și a sa a avut succes dincolo de ceea ce sperase. Tot ce doreau ei era o declarație formală a lui Solomon ca succesor. Ei știau că numele regelui era încă destul de drag întregului Israel pentru a asigura că dorința lui va hotărî succesiunea; și ar fi fost mulțumiți să lase intrarea efectivă a lui Solomon în funcție până după moartea lui David, atât de siguri erau că cuvântul lui era încă o vrajă. Dar bătrânul rege, scuturându-și moleșeala, așa cum leul scutură picăturile din coamă, merge dincolo de dorințele lor și lovește o lovitură decisivă ca cu o labă mare, și nu mai este nevoie de a doua. Fără nicio întârziere, trimite după cei trei de încredere și le poruncește să acționeze pe loc. Așa coboară procesiunea la Gihon, cu tânărul prinț așezat pe catârul tatălui său, în semn al înscăunării sale, garda de corp de încredere în jurul lui cu Benaia în frunte și marele profet Natan, alături de marele preot Țadoc, reprezentând sancțiunea divină a actului solemn.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie îndemnând la acțiune promptă în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Ei începuseră de la capătul greșit. Ospățul ar fi trebuit să încheie, nu să inaugureze, goana după coroană. Cei care ospătează când ar trebui să lupte sunt susceptibili să-și încheie veselia cu durere. O singură lovitură a lui David a fost de ajuns. Ei erau la fel de siguri ca Natan și Batșeba că declarația dorinței sale îi va atrage pe toți israeliții de partea sa, și astfel au văzut că jocul era pierdut și a urmat o goană pentru viața dragă. Sala de ospăț goală a proclamat prăbușirea unei răscoale care nu avea creier care s-o conducă și nici motiv care s-o justifice. Să învățăm că, deși 'cursa nu este întotdeauna a celui iute', promptitudinea acțiunii, atunci când suntem siguri de voia lui Dumnezeu, este de obicei o condiție a succesului. Viața este prea scurtă, iar lucrarea de făcut prea presantă și mare, pentru a permite tergiversarea. 'M-am grăbit și nu am întârziat, ci m-am grăbit să țin poruncile Tale.' Să învățăm, de asemenea, din eșecul lui Adonia, să vedem sfârșitul unui lucru înainte de a ne angaja în el și să avem lucrarea făcută mai întâi înainte de a ne gândi la ospăț. El încheie cu un apel la cooperarea activă cu scopurile divine. Natan și Batșeba și David credeau cu toții că Dumnezeu voise ca Solomon să succeadă la tron. Fără îndoială, motivul credinței lor era cuvântul divin către David prin Natan 2 Sam 7:12, care desemna un fiu încă nenăscut ca succesor al său și, prin urmare, îl excludea pe Adonia la fel ca și pe Absalom. Dar, deși credeau acest lucru, nu l-au lăsat totuși pe Adonia să-și facă voia și să-l lase pe Dumnezeu să-și ducă la îndeplinire scopurile. Credința lor le-a animat acțiunea. Ei știau ce voia Dumnezeu și, prin urmare, au lucrat cu străduință pentru a împlini acea voință. Ne putem încurca mințile cu speculații despre relația dintre suveranitatea lui Dumnezeu și libertatea omului, dar, când vine vorba de lucrare practică, trebuie să punem tot ce este mai bun și mai mult în noi pentru a împiedica voia lui Dumnezeu să fie zădărnicită de oameni răzvrătiți și pentru a asigura împlinirea ei prin eforturile noastre, 'căci suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu'.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră au început alegerile din trecut să modeleze circumstanțele prezente? Ce loialități sau ambiții v-ar putea îndepărta în tăcere de direcția clară a lui Dumnezeu? Cum puteți trece de la a cunoaște voia lui Dumnezeu la a acționa conform ei fără întârziere astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Dumnezeul nostru, așa cum Cuvântul Tău declară cum Tu stabilești în mod suveran pe împăratul Tău ales și aduci la împlinire fiecare scop la timpul său hotărât, păzește-ne de nebunia voinței de sine și dă-ne har să umblăm în ascultare smerită de poruncile Tale. Prin Duhul Tău trezește inimile noastre să semene neprihănire, să se pocăiască repede acolo unde au rătăcit și să se încreadă pe deplin în Fiul lui David care domnește veșnic. Fie ca viețile noastre să arate credința gata care Te cinstește numai pe Tine. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →