← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Filimon

Filimon 1 — cu Maclaren

Filimon 1Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la clasicul lui Alexander Maclaren Explicații ale Sfintei Scripturi și la tratarea sa luminoasă a scrisorii lui Pavel către Filimon. Maclaren arată cum o notă personală scurtă poartă o greutate spirituală durabilă, revelând evanghelia la lucru în prietenie, iertare și relații de zi cu zi. Expunerea sa atentă ne invită să observăm aceeași har care a modelat gospodăria din secolul întâi continuând să modeleze pe a noastră. Pe măsură ce ascultăm, descoperim motive proaspete pentru a prețui pasajele mai liniștite ale Scripturii și pentru a lăsa puterea lor liniștită să ne reordoneze inimile.
Citește
Instalează-te într-un spațiu liniștit și citește Filimon cu voce tare, încet. Observă căldura salutului, apelul tandru pentru Onisim și încrederea blândă pe care Pavel o pune în dragostea lui Filimon. Lasă tonul personal al scrisorii scurte să te învăluie. Cere Duhului să-ți deschidă inima la același har care l-a mișcat pe Pavel să scrie și pe Filimon să primească.
Studiu

Studiază

Maclaren începe prin a situa această epistolă unică în mărturia mai largă a Scripturii. Această epistolă stă singură printre scrisorile lui Pavel prin faptul că este adresată unui creștin particular și este ocupată în întregime cu o chestiune particulară mică, deși foarte singulară; scopul ei fiind doar de a cere o primire bună pentru un sclav fugar care a fost îndemnat să îndeplinească actul nemaiauzit de a se întoarce de bunăvoie la servitute. Dacă Noul Testament ar fi pur și simplu o carte de învățătură doctrinară, această epistolă ar fi cu siguranță deplasată în el; și dacă marele scop al revelației ar fi să furnizeze material pentru crezuri, ar fi greu de văzut ce valoare ar putea fi atașată unei scrisori simple, scurte, din care nu poate fi extrasă nicio contribuție la doctrina teologică sau la ordinea ecleziastică. Dar dacă nu ne întoarcem la ea pentru descoperiri ale adevărului, putem găsi în ea ilustrații foarte frumoase ale creștinismului la lucru. Ne arată operația noilor forțe pe care Hristos le-a așezat în umanitate - și aceasta pe două planuri de acțiune. Expune un model perfect de prietenie creștină, rafinată și înnobilată printr-o reflectare pe jumătate conștientă a dragostei care ne-a chemat "nu mai sclavi, ci prieteni", și împodobită prin curtoazii delicate și considerație rapidă, care ghicește cu cel mai subtil instinct ce va fi mai dulce pentru prieten să audă, în timp ce nu se apropie niciodată cu o lățime de păr de lingușire, nici nu uită să sfătuiască îndatoriri înalte. Dar și mai importantă este lumina pe care scrisoarea o aruncă asupra relației creștinismului cu sclavia, care poate fi luată ca un specimen al relației sale cu relele sociale și politice în general, și produce rezultate roditoare pentru îndrumarea tuturor celor care ar dori să se ocupe de astfel de lucruri. Maclaren examinează apoi autodesemnarea lui Pavel ca prizonier. El nu vine la prietenul său îmbrăcat cu autoritate apostolică. În scrisorile sale către Biserici el pune întotdeauna aceasta în prim-plan, și când se aștepta să fie întâmpinat de oponenți, ca în Galatia, există un anumit ton de sfidare în pretenția sa de a-și primi comisia fără nicio intervenție umană, ci direct din cer. Uneori, ca în Epistola către Coloseni, el unește un alt titlu ciudat de contrastat și se numește și "sclavul" lui Hristos; un nume afirmând autoritate, celălalt înclinându-se în smerenie înaintea Proprietarului și Stăpânului său. Dar aici el scrie ca un prieten către un prieten, și obiectivul său este să câștige pe prietenul său la o faptă de conduită creștină care poate fi oarecum împotriva firii. Autoritatea apostolică nu va merge pe jumătate atât de departe ca influența personală în acest caz. Așa că el renunță la orice referire la ea și, în schimb, îl lasă pe Filimon să audă cătușele zăngănind pe membrele sale - o rugăminte mai puternică. "Pavel, un prizonier", cu siguranță că aceasta ar merge direct la inima lui Filimon și ar da aproape forță irezistibilă cererii care urmează. Cu siguranță, dacă ar putea face ceva pentru a-și arăta dragostea și a-l mulțumi chiar și momentan pe prietenul său din închisoare, nu ar refuza. Dacă această desemnare ar fi fost calculată să producă efect, și-ar fi pierdut tot harul; dar nimeni cu ureche pentru accentele spontaneității neartificiale nu poate să nu le audă în patosul inconștient al acestor cuvinte de început, care spun lucrul potrivit, fără să știe cât de potrivit este. El reflectă asupra caracterului Apostolului revelat în aceste cuvinte. Nici lumina pe care scrisoarea o aruncă asupra caracterului Apostolului nu trebuie privită ca neimportantă. Căldura, delicatețea și ceea ce, dacă nu ar fi atât de spontan, am putea numi tact, ingeniozitatea grațioasă cu care pledează pentru fugar, curtoazia perfectă a fiecărui cuvânt, strălucirea de joacă - toate topite împreună și armonizate spre un singur scop, și aceasta într-un spațiu atât de scurt și cu o ușurință atât de nestudiată și o uitare de sine completă, fac din această epistolă o nestemată pură. Fără gând la efect și cu inconștiență completă, acest om îi învinge pe toți scriitorii de scrisori celebri pe propriul lor teren. Aceasta trebuie să fi fost o inteligență mare și strâns familiarizată cu Izvorul a toată lumina și frumusețea, care a putut modela învățăturile profunde și de anvergură ale Epistolei către Coloseni și să treacă de la ele la simplitatea grațioasă și bunătatea dulce a acestei scrisori încântătoare; ca și cum Michelangelo ar fi mers direct de la cioplirea magnificului său Moise din masa de marmură la incizarea unei figuri delicate și mici a Iubirii sau Prieteniei pe o camee.
Considerați

Consideră

Maclaren scoate în evidență paralela dintre primirea noastră de la Dumnezeu și primirea lui Onisim de către Filimon. Se poate observa, de asemenea, că majoritatea considerațiilor pe care Pavel le aduce lui Filimon ca motive pentru primirea sa bună a lui Onisim nu au nevoie nici măcar de schimbarea unui cuvânt, ci pur și simplu de o schimbare în aplicarea lor, pentru a deveni afirmații demne ale celor mai înalte adevăruri creștine. Așa cum spune Luther, "Suntem cu toții Onisimii lui Dumnezeu"; și primirea pe care Pavel caută să o asigure pentru fugarul care se întoarce, precum și motivele la care apelează pentru a o asigura, prefigurează în mod cert primirea noastră de la Dumnezeu și comorile inimii Sale față de noi, deoarece sunt în esență aceleași. Epistola este atunci valoroasă, arătând într-un exemplu concret cum viața creștină, în atitudinea ei față de alții, și mai ales față de cei care ne-au rănit, este modelată în întregime după dragostea iertătoare a lui Dumnezeu față de noi. Parabola Domnului nostru despre slujitorul iertat care și-a luat fratele de gât își găsește aici un comentariu, iar preceptul Apostolului însuși, "Fiți imitatori ai lui Dumnezeu și umblați în dragoste", o exemplificare practică. În cele din urmă, Maclaren pictează tabloul gospodăriei creștine din Colose. Așa că ni se arată aici, printr-o rază rătăcită de lumină tremurândă, pentru o clipă, un tablou foarte dulce al vieții domestice a acelei gospodării creștine din valea lor îndepărtată. El strălucește încă pentru noi peste secole, care au înghițit atât de mult din ceea ce părea mai permanent și au redus la tăcere atât de mult din ceea ce a făcut mult mai mult zgomot în ziua sa. Tabloul ne poate face bine să ne punem întrebarea dacă noi, cu toată avansarea noastră lăudată, am fost capabili să realizăm idealul adevărat al vieții de familie creștine așa cum au făcut acești trei. Soțul și soția locuind ca moștenitori împreună ai harului vieții, copilul lor alături împărtășind credința și slujirea lor, gospodăria lor rânduită în căile Domnului, prietenii lor prieteni ai lui Hristos, iar bucuriile lor sociale sfințite și senine - ce formă mai nobilă de viață de familie poate fi concepută decât aceea? Ce mustrare și satiră pentru multe gospodării așa-zise creștine!
Răspunde
Unde în viața ta te invită Duhul să extinzi aceeași primire pe care ai primit-o de la Dumnezeu? Cum ar putea amintirea că ești Onisimul lui Dumnezeu să schimbe felul în care tratezi pe cineva care te-a dezamăgit? Ce relație obișnuită ar putea deveni o reflectare mai clară a dragostei împăciuitoare a lui Hristos în această săptămână?
Roagă-te
Părinte milostiv, mulțumim Ție pentru puterea liniștită a Cuvântului Tău care transformă o scrisoare simplă într-o oglindă a inimii Tale. Învață-ne să-i primim pe alții așa cum ne-ai primit Tu pe noi, liber și fără rezervă. Formează în noi aceeași curtoazie instinctivă și dragoste curajoasă pe care Pavel le-a arătat, astfel încât casele și prieteniile noastre să devină tablouri vii ale evangheliei. Fie ca fiecare act de bunătate pe care îl arătăm să răsune primirea pe care am găsit-o în Hristos, până în ziua în care vom sta cu toții împreună în prezența Ta. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →