Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 99-100 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea Psalmilor 99 și 100, Maclaren urmărește tema răsunătoare a sfințeniei divine prin închinarea lui Israel și purtările lui Dumnezeu față de poporul Său. Expunerea sa atentă ne invită să zăbovim asupra refrenului triplu al psalmistului și să reflectăm la felul în care sfințenia modelează atât iertarea cât și disciplina. Urmărindu-i perspectivele, descoperim motive proaspete de a-L venera pe Domnul care domnește în sfințenie și Își cheamă poporul la slujire plină de bucurie. Fie ca acest timp să vă înrădăcineze mai adânc inima în Cuvântul veșnic.
Citește
Luați un moment de liniște pentru a citi Psalmii 99 și 100 cu glas tare sau în tăcere. Observați declarația repetată că Domnul este sfânt și chemarea de a I te închina cu bucurie. Lăsați cuvintele străvechi să se așeze în duhul vostru înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren pentru mai multă lumină asupra acestor capitole bogate.
Studiu
Maclaren începe prin a urmări structura triplă a psalmului și ecoul viziunii lui Isaia.
Când profetul Isaia a văzut marea viziune care l-a chemat la slujire, a auzit de pe buzele serafimilor din jurul Tronului tripla închinare de laudă: 'Sfânt! sfânt! sfânt! Domnul Dumnezeu al oștirilor.' Acest psalm pare a fi un ecou al acelui cor ceresc, căci este împărțit în trei secțiuni, fiecare încheindu-se cu refrenul 'El este sfânt', și fiecare prezentând un anumit aspect sau rod al acelei sfințenii divine. În prima parte este celebrată sfințenia stăpânirii Sale universale; în a doua, sfințenia descoperirilor și a purtărilor Sale providențiale față de Israel, moștenirea Sa; în a treia, sfințenia purtărilor Sale față de cei ce cheamă numele Său, atât când le iartă păcatele cât și când îi pedepsește pentru păcatele pe care le-a iertat.Maclaren clarifică apoi conjuncția simplă din text și implicațiile ei pentru înțelegerea iertării.
Două observații de natură exegetică vor pregăti calea pentru cele ce am de spus în continuare. Prima este că cuvântul 'deși' din textul meu, care leagă cele două afirmații pe care le conține, este mai degrabă un comentariu decât o traducere. Căci originalul are simplul 'și', iar diferența dintre cele două redări este aceasta: 'deși' implică o anumită contrarietate reală sau aparentă între iertare și luarea răzbunării, care face coexistența lor remarcabilă, pe când 'și' așază pur și simplu cele două lucruri unul lângă altul. Psalmistul declară pur și simplu că ambele sunt prezente și nu introduce nicio distincție fină precum cea reprezentată de cuvintele 'deși', 'dar' sau 'totuși'. Mie mi se pare mult mai elocvent în simplitatea și reținerea sa faptul că el spune 'Tu le-ai iertat și ai luat răzbunare', decât că ar spune 'Tu le-ai iertat deși ai luat răzbunare'.Maclaren dezvoltă apoi ideea biblică a iertării ca fiind mai mult decât remiterea pedepsei.
Presupun că aceasta este aproape exclusiv o gândire datorată descoperirii istorice, de-a lungul veacurilor, lui Israel, încununată, precum și adâncită, de culminarea și desăvârșirea descoperirii veșnice a lui Dumnezeu în Isus Hristos Domnul nostru. Presupun că concepția unui Dumnezeu iertător este produsul Vechiului și al Noului Testament. Dar, oricât de familiar ne-ar fi cuvântul și deși lucrul pe care îl înseamnă este întrupat în crezul creștinătății, 'cred... în iertarea păcatelor', cred că mulți dintre noi ne-am afla oarecum în dificultate dacă am fi chemați să spunem clar și precis ce înțelegem când vorbim despre iertarea păcatelor. Mulți dintre noi, înainte de a reflecta asupra chestiunii, ar răspunde 'neaplicarea sau remiterea pedepsei'. Și departe de mine a nega că acesta este un element al iertării, deși este cel mai de jos și mai exterior, atât în concepția Vechiului Testament cât și a Noului Testament despre ea.
Considerați
Reflectează
Maclaren încheie arătând cum dragostea sfântă unește iertarea și răsplătirea în purtările lui Dumnezeu.
Unii oameni, în viziunea lor îngustă și cu totul superficială asupra creștinismului, ar despărți cele două și ar spune că iertarea vine din dragostea lui Dumnezeu, iar pedepsirea din sfințenia Sa. Dar acest psalm le pune pe amândouă împreună, așa cum trebuie să punem împreună, ca fiind inseparabile, cele două concepții despre sfințenie și despre dragoste. Noțiunile noastre moderne despre ceea ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu sunt mult prea sentimentale, efervescente și slabe. Dragostea este degradată dacă nu are sfințenie în ea. Ea devine o bunătate imorală, mult mai mult decât orice ar merita numele de dragoste. Un Dumnezeu care este numai dragoste, atât de mult încât nu face nicio diferență pentru El dacă un om este sfânt sau păcătos, nu este un Dumnezeu care să fie închinat și cu greu un Dumnezeu care să fie admirat. El este mai jos decât noi, nu mai presus. Dar dragostea Sa sfântă este ca o mare de sticlă amestecată cu foc; dragostea fiind străbătută pretutindeni, ca să zicem așa, de șuvoaie de flacără.
Răspunde
Cum modelează strigătul repetat al psalmului 'El este sfânt' viziunea voastră asupra iertării lui Dumnezeu? În ce domeniu al vieții simțiți atât îmbrățișarea iertării divine cât și disciplina iubitoare care urmează? Unde ați putea primi astăzi dragostea sfântă a lui Dumnezeu ca să vă apropie mai mult de El?
Roagă-te
Dumnezeule Sfânt, Tu domnești în măreție peste tot pământul, chemându-ne să tremurăm înaintea sfințeniei Tale în timp ce intrăm în prezența Ta cu mulțumire și laudă. Prin Duhul Tău, curățește-ne de orice păcat care ne desparte de Tine și restaurează-ne la părtășia bucuroasă prin mila care izvorăște din dragostea Ta neschimbătoare. Învață-ne să Te slujim cu inimi evlavioase, ca închinarea noastră să declare dreptatea și bunătatea Ta națiunilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →