Eterniseed › Curriculum › Daniel
Daniel 8 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre capitolul 8 din Daniel, unde profetul primește o viziune despre două mari imperii care aveau să modeleze viitorul poporului lui Dumnezeu. Calvin ne ajută să vedem cum această revelație a fost dată pentru a întări pe cei credincioși în mijlocul tulburărilor viitoare. Expunerea sa atentă ne amintește că Dumnezeu nu își lasă biserica fără călăuzire chiar atunci când istoria pare haotică. Prin aceste cuvinte străvechi suntem invitați să ne încredem în mâna suverană a Domnului peste fiecare împărăție și criză. Lăsați perspectivele lui Calvin să ne atragă mai adânc în nădejdea Scripturii.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima pe măsură ce citim împreună capitolul 8 din Daniel. Permite cuvintelor viziunii să se așeze în mintea ta înainte de a explora expunerea lui Calvin. Observă imaginile berbecului și a țapului și mișcările largi ale puterii pe pământ. Cere Duhului să-ți deschidă înțelegerea pe măsură ce profetul consemnează ceea ce a văzut lângă râul Ulai. Ia un moment să-ți liniștești gândurile și să primești textul.
Studiu
Calvin începe prin a stabili contextul viziunii.
Aici Daniel relatează o altă viziune, diferită de cea dintâi ca o parte de întreg. Căci Dumnezeu a vrut să-i arate mai întâi ce fel de schimbări variate aveau să se întâmple înainte de venirea lui Hristos. A doua răscumpărare a fost începutul unei vieți noi, deoarece Dumnezeu atunci nu doar a restaurat din nou Biserica Sa, ci a creat ca și cum un popor nou; și de aceea plecarea din Babilon și întoarcerea în țara lor sunt numite a doua naștere a Bisericii. Dar deoarece Dumnezeu le-a oferit atunci doar o gustare a răscumpărării adevărate și solide, ori de câte ori profeții tratează despre acea eliberare, ei și-au extins gândurile și profețiile până la venirea lui Hristos. Dumnezeu, așadar, cu mare potrivire, îi arată Profetului Sale Cele Patru Monarhii, ca nu cumva credincioșii să obosească văzând lumea atât de des zguduită și aproape schimbându-și înfățișarea și natura. Astfel ei ar fi supuși celor mai chinuitoare griji, devenind un obiect de râs pentru dușmanii lor și rămânând veșnic disprețuiți și umili, fără puterea de a se ajuta singuri, sub aceste inovații constante. Credincioșii, așadar, au fost avertizați dinainte cu privire la aceste Patru Monarhii, ca nu cumva să se considere respinși de Dumnezeu și lipsiți cu totul de grija Sa. Dar acum Dumnezeu a vrut să arate doar o parte Profetului Său. Deoarece distrugerea imperiului babilonian era aproape, iar al doilea regat se apropia, această stăpânire trebuia de asemenea să ajungă curând la sfârșit, iar apoi poporul lui Dumnezeu trebuia redus la extrema limită. Iar obiectivul principal al acestei viziuni este să pregătească pe credincioși să suporte cu răbdare tirania oribilă a lui Antioh, despre care Profetul tratează în acest capitol. Acum, așadar, înțelegem sensul acestui profet, unde Dumnezeu vorbește doar despre două Monarhii, căci împărăția caldeenilor urma să fie curând desființată: el tratează mai întâi despre împărăția persană; și apoi adaugă pe cea a Macedoniei, dar omite toate celelalte și coboară direct la Antioh, regele Siriei. El declară apoi prevalența celei mai nenorocite confuzii în Biserică; căci sanctuarul trebuia lipsit de demnitatea sa, iar poporul ales ucis pretutindeni, fără a cruța nici măcar sângele nevinovat. Vom vedea de asemenea de ce credincioșii au fost informați dinainte despre aceste calamități grele și apăsătoare, pentru a-i îndemna să privească spre Dumnezeu când erau apăsați de un asemenea întuneric extrem. Și astăzi această profeție ne este utilă, ca nu cumva curajul nostru să ne părăsească în calamitatea extremă a Bisericii, deoarece o reprezentare perpetuă a Bisericii este înfățișată pentru noi sub acea stare calamitoasă și jalnică. Deși Dumnezeu cruță adesea slăbiciunile noastre, totuși Biserica nu este niciodată liberă de multe necazuri, și dacă nu suntem pregătiți să înfruntăm toate luptele, nu vom sta niciodată fermi în credință. Acesta este scopul și explicația profeției. Voi amâna restul.Despre berbec, Calvin scrie:
El adaugă apoi: Și iată un berbec, stătea la malul râului, și avea coarne. El compară acum imperiul Persiei și Mediei cu un berbec. Nu ar trebui să pară absurd că Dumnezeu i-a propus slujitorului Său diverse asemănări, deoarece datoria sa era să învețe un popor necioplit în diverse moduri; și știm că această viziune a fost prezentată Profetului, nu doar pentru instruirea sa privată, ci pentru folosul comun al întregului popor. Nu cred că trebuie să cercetăm cu scrupulozitate de ce regii persani sunt numiți berbeci. Nu cunosc niciun motiv valid, decât poate pentru a institui o comparație între ei și Alexandru Macedon și succesorii săi. Dacă este așa, când Dumnezeu, sub imaginea unui berbec, îi arată Profetului Său Imperiul Persan, el nu ilustrează natura sa în mod absolut, ci doar prin comparație cu cea a lui Alexandru. Știm bine opoziția dintre aceste două imperii. Monarhia persană este numită „un berbec”, cu referire la cea macedoneană, care, după cum vom vedea mai târziu, poartă numele de „țap” în raport cu antagonismul său. Și putem găsi cel mai bun motiv pentru această comparație în originea umilă a regilor Persiei. Cu mare potrivire, așadar, Cirus, primul conducător al acestui imperiu, este înfățișat aici pentru noi sub forma sau imaginea unui berbec. „Cornul” său a produs o zguduire prin tot pământul, când nimeni nu se aștepta ca ceva să izvorască dintr-o regiune deloc bogată în ceva nobil. Iar în ceea ce-l privește pe Alexandru, el este numit „țap”, în raport cu „berbecul”, fiind mult mai agil și totuși mai obscur în originea sa. Căci ce era Macedonia decât un simplu colț al Greciei? Dar nu propun să parcurg paralela dintre aceste puncte; este suficient că Dumnezeu vrea să arate Profetului Său și întregii Biserici cum, printre perși, necunoscuți cum erau și disprețuiți de vecinii lor, un rege avea să se ridice pentru a consuma puterea mezilor, după cum vom vedea curând, și de asemenea pentru a răsturna monarhia babiloniană. Iată, așadar, spune el, un berbec stătea înaintea râului, sau la malul râului, deoarece Cirus i-a supus atât pe mezi cât și pe bunicul său, după cum ne informează istoricii. Cirus s-a repezit atunci din munții săi și a stat la malul râului. El mai spune: Avea două coarne. Aici Profetul pune două coarne pentru două imperii, și nu în niciun caz pentru două persoane. Căci deși Cirus s-a căsătorit cu fiica lui Cyaxares, unchiul său, totuși știm că imperiul persan a durat mult timp și a furnizat istoricilor un lung catalog de regi. Deoarece Cirus a avut atât de mulți succesori, prin cele două coarne Dumnezeu i-a arătat fără îndoială Profetului Său acele două imperii ale mezilor și perșilor unite sub o singură suveranitate. Așadar, când berbecul i s-a arătat Profetului, el reprezenta ambele împărății sub un singur simbol.Calvin se întoarce apoi la țapul dinspre apus.
Aici i se arată Profetului o altă schimbare, și anume venirea lui Alexandru spre răsărit și dobândirea pentru sine a stăpânirii puternice a perșilor, așa cum s-a întâmplat mai târziu. Cu scopul, așadar, de a procura încredere pentru profeția sa, el spune că era atent. El insistă fără îndoială asupra reverenței cu care a primit viziunea pentru a ne îndemna la urmărirea evlaviei, și de asemenea la modestie și atenție. Profetul, așadar, nu a fost purtat de imaginație într-un vis care putea fi pus la îndoială; el știa că această viziune îi fusese pusă înainte de Dumnezeu și își recunoștea datoria de a o primi cu modestie și umilință. De aceea, eram atent și iată un țap a ieșit dinspre apus, spune el. Poziția Macedoniei în raport cu Persia trebuie remarcată. Deoarece grecii erau situați la apus de Persia, Profetul spune că țapul a venit dinspre apus și a mers peste suprafața întregului pământ. Aceste cuvinte semnifică stăpânirea foarte extinsă a lui Alexandru și teroarea națiunilor înconjurătoare. Sosirea sa în Asia cu o armată foarte nesemnificativă este bine cunoscută. El a considerat 30.000 de oameni suficienți, după ce fusese creat generalul lor de către Statele Greciei. De aceea, pasajul trebuie înțeles nu despre numere, ci despre teroarea inspirată din toate părțile; căci, deși a înaintat cu o forță moderată, totuși a înspăimântat tot pământul.
Considerați
Considerare
Calvin încheie legând aceasta de moartea lui Alexandru.
Această profeție se referă la moartea lui Alexandru. Am explicat cum, sub imaginea unui țap, imperiul macedonean ne este pus înainte, având începutul în persoana lui Alexandru, dar nicidecum sfârșindu-se acolo, deoarece monarhia a fost împărțită în patru părți. Îngerul a spus, sau cel puțin Daniel consemnează cuvintele sale, că țapul a crescut la o mărime imensă, deoarece rătăcea ca și cum în joacă prin aproape tot răsăritul și în același timp l-a supus; dar când era în puterea sa, spune el, cornul său cel mare a fost frânt. Prin cornul cel mare, el înțelege monarhia care era doar în puterea lui Alexandru în timpul vieții sale, deoarece el a fost primul și ultimul monarh al rasei sale. Și din cauza generalilor săi, care au obținut stăpânire în cele patru colțuri ale lumii, devenind regi, după cum vom vedea curând, cuvântul „țap” nu este restrâns la persoana sa, ci este extins la succesorii săi. El Însuși este numit „cornul cel mare”. De aceea, când țapul era în puterea sa, cornul cel mare a fost frânt. Căci Alexandru ajunsese la culmea prosperității când a murit. Dacă a pierit din cauza bolii sau a otrăvii este necunoscut, deoarece istoricii raportează; o mare suspiciune de joc murdar. Îngerul nu observă vârsta sa, care era de treizeci și trei de ani la moartea sa, în timp ce părea să se fi născut pentru a supune întreaga lume, deși a fost răpit atât de brusc. Dar îngerul are în vedere acele succese continue, deoarece Alexandru a supus aproape printr-o privire întregul pământ, după cum am afirmat mai înainte, și s-a grăbit cu imprudență din loc în loc. De aceea el câștiga în mod constant victorii proaspete, deși cu pericol constant pentru viața sa, deoarece avea mult mai multă îndrăzneală decât pricepere. Când era în puterea sa, spune el; însemnând, după ce a subjugat tot răsăritul. Se întorsese din India și hotărâse să traverseze din nou marea și să reducă Grecia sub puterea sa; căci Statele se răsculaseră împotriva lui, iar atenienii adunaseră deja o armată mare; dar toate Statele răsăritene ale Asiei fuseseră făcute supuse lui Alexandru când a murit. Îngerul se referă la aceasta prin frângerea cornului celui mare.
Răspunde
Răspuns
Cum afectează cunoașterea faptului că Dumnezeu dezvăluie suveran tulburările viitoare încrederea ta în El astăzi? În ce feluri ar putea accentul lui Calvin pe rezistența bisericii să te încurajeze în mijlocul incertitudinilor actuale? Unde simți că Domnul te invită să privești dincolo de puterile prezente spre împărăția Sa veșnică?
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule Suveran, care singur rânduiești ridicarea și căderea fiecărui imperiu, așa cum s-a arătat în viziunea dată lui Daniel, susține-ne prin Duhul Tău să stăm tari în asigurarea credincioșiei legământului Tău. Dă-ne har să îndurăm cu nădejde răbdătoare, privind totdeauna la arătarea lui Hristos, în care toată domnia și autoritatea sunt stabilite pentru veșnicie. Păstrează-ne inimile neclintite în cunoștința că doar Împărăția Ta va rămâne. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →