Eterniseed › Curriculum › 2 Cronici
2 Cronici 17-20 — cu Coke
Deschidere
În spiritul metodismului timpuriu, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie pentru o călătorie ghidată prin capitolele 17–20 din 2 Cronici. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke aduce atât grijă academică cât și devoțiune evanghelică caldă acestor capitole. Reflecțiile sale ne invită să urmărim domnia lui Iosafat cu inimile deschise către același Domn care l-a întărit pe regele lui Iuda. Ascultăm chemarea constantă de a-L căuta pe Dumnezeu, de a reforma ce este greșit și de a ne încrede în eliberarea divină în fiecare încercare. Duhul Sfânt să ne grăbească citirea și aplicarea acestor lecții antice.
Citește
Citire
Cu atenție liniștită, citiți 2 Cronici 17 până la 20. Observați modelul constant de reformă, alianță, mustrare și eliberare care marchează anii lui Iosafat. Lăsați narațiunea să se desfășoare în ritmul ei, permițând Duhului să evidențieze atât credincioșia regelui cât și greșelile sale. Reveniți la text ori de câte ori este nevoie înainte de a trece la studiu.
Studiu
Coke își deschide reflecțiile asupra capitolului 17 considerând acțiunile timpurii ale lui Iosafat.
Versetul 14. 2 Cronici 17:14. Și acestea sunt numerele lor — Adică ale ostașilor, precum și ale celor care erau folosiți în lucrările regelui, în mai multe cetăți, etc. pe care le-a zidit. Vezi 2 Cronici 17:19. REFLECȚII.— 1. Iosafat, îndată ce vine la tron, vedem zorii unei domnii glorioase. 1. El și-a întărit împărăția, punând garnizoane puternice în cetățile lui Iuda și în cele pe care tatăl său le recuperase de la Israel; și s-a pregătit împotriva primejdiei pe care părea s-o amenințe puterea crescândă a lui Ahab. 2. Religia era marea lui preocupare. El a copiat după cei mai buni dintre predecesorii săi în zilele lor cele mai bune; cum au fost primii ai lui David, înainte ca întâmplarea cu Urie și numărarea poporului să-i păteze copia frumoasă. Credincios închinării lui Dumnezeu, a urât toți idolii: legea lui Dumnezeu era regula lui de datorie, iar apostazia lui Israel făcea credincioșia lui mai singulară și mai exemplară.El examinează apoi cuvântul profetic rostit după alianța cu Ahab.
Notă; Scăpările providențiale din primejdie merită să fie adânc și recunoscător amintite. Dar, deși Dumnezeu nu l-a lăsat să cadă în luptă, el nu scapă fără o mustrare dreaptă pentru nebunia lui. 1. Iehu, fiul lui Hanani, este trimis și nu se teme să-și rostească mesajul, deși suferințele tatălui său, cap. 2Cr 16:10, l-au avertizat de primejdia lui. El îl mustră pentru răul purtării sale: oare un astfel de om ca el trebuie să ajute un idolatru și prigonitor sau să se unească în afinitate și prietenie cu un astfel de urâtor de Dumnezeu ca Ahab? El îl amenință, așadar, cu nemulțumirea lui Dumnezeu. Războiul a fost alegerea lui și război va avea; și acel Iehoram, cu care s-a înrudit atât de rău, va fi o urgie de moarte pentru familia lui. Dar, fiindcă s-au găsit lucruri bune în el și inima lui era curată înaintea lui Dumnezeu, nu este lepădat sau respins pentru totdeauna. Notă; (1.) Nu trebuie să ne facem niciodată prieteni pe cei care sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu. (2.)Coke se întoarce apoi la adunarea lui Iuda în necaz național.
Moabiții, amoniții și confederații lor își adună oștile și înaintează spre hotarele lui Iuda, înainte ca să se afle de planurile lor; atât de bruscă și neașteptată a fost atacul. Notă; Cât timp suntem de partea aceasta a mormântului, nu suntem niciodată în siguranță. 2. Înspăimântat de primejdie; și temându-se ca nu cumva mânia pe care o meritase, cap. 2Cr 19:2, să-l ajungă, în adâncă umilință regele s-a hotărât cu toată seriozitatea să-L caute pe Domnul și a vestit un post în tot Iuda, ca să plângă împreună pentru păcatele care provocaseră pe Dumnezeul lor: și, la porunca lui, tot Iuda s-a adunat; nu atât ca ostași, ca să se împotrivească vrăjmașilor, ci ca pocăiți, ca să abată nemulțumirea divină, fără de care orice efort ar fi fost zadarnic; și cu soțiile și copiii lor, ca în mare necaz, au apărut la templu, înaintea curții celei noi, probabil curtea preoților proaspăt reparată, ca să ceară ajutor de la Domnul. Notă; (1.)În cele din urmă, el consemnează răspunsul regelui la făgăduința divină de biruință.
El fixează timpul și locul când și unde să întâlnească vrăjmașul, nu ca să lupte, ci ca să fie spectatori ai biruinței glorioase pe care Dumnezeu le-o va da. Notă; (1.) Frica necredincioasă trebuie înăbușită și înfruntată, ca fiind necinstitoare pentru Dumnezeu. (2.) Cei care ies la cuvântul lui Dumnezeu împotriva vrăjmașilor lor duhovnicești vor vedea mântuirea lui Dumnezeu. 2. Mesajul a fost primit de rege și de popor cu umilă mulțumire și închinare. Ei nu s-au îndoit de făgăduință; și au strigat, siguri de biruință. Notă; Credința face reale lucrurile nevăzute și ne poate face să ne bucurăm de făgăduințele viitoare, la fel de sigure ca și posesiunile prezente. 3. Ordinea bătăliei exprima firea combatanților și încrederea lor în Dumnezeu. 1.
Considerați
Considerare
Coke încheie secțiunea reflectând asupra zilei de mulțumire de după luptă.
Prăzi imense au încărcat poporul: trei zile au fost folosiți la strângerea lor; în a patra, toată oastea s-a adunat, cu regele în frunte, și a ținut o zi de mulțumire solemnă pe câmpul biruinței, dându-i un nume ca să perpetueze amintirea milei; și s-au întors la Ierusalim, așa cum veniseră de acolo, cu bucurie crescândă și cu cântări de laudă mai puternice, pentru uimitoarea intervenție a lui Dumnezeu pe care o trăiseră. Notă: (1.) Lauda este singurul tribut pe care îl putem plăti noi, biete viermi; și Dumnezeu primește recunoștința noastră ca o jertfă mai binevenită decât o hecatombă. (2.) Amintirea milelor trecute trebuie păstrată pentru încurajarea generațiilor viitoare. 4. Efectul acestei biruințe glorioase a fost pacea în hotarele lor. Vecinii au auzit și s-au cutremurat, nici nu au îndrăznit să provoace pe aceia pentru care Dumnezeu a apărut atât de evident; și totul a fost liniștit acasă, sub fericita cârmuire a lui Iosafat.El încheie cu note cumpătate despre greșelile rămase ale regelui.
Cei care sunt legați de cei răi vor avea cu siguranță de suferit din pricina lor. (2.) Este un mare câștig când pierderile noastre providențiale ne întorc de pe calea răului.
Răspunde
Răspuns
1. Unde simt în propria mea viață aceeași chemare de a îndepărta ce împiedică devoțiunea deplină?
2. Cât de lesne primesc mustrarea când prieteniile sau planurile mele se îndepărtează de căile Domnului?
3. În ce dificultate prezentă sunt invitat să trec de la frică la laudă, încrezându-mă că lupta este a lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia lui Iosafat și pentru comentariul credincios al lui Thomas Coke care ne deschide aceste capitole. Întărește hotărârea noastră de a umbla în căile Tale așa cum a făcut regele în zilele lui cele mai bune. Când alianțele ne ispitesc sau frica se ridică, trimite Cuvântul Tău ca să ne îndrepte și Duhul Tău ca să ne asigure că lupta este a Ta. Primește lauda noastră înainte ca biruința să apară și ține inimile noastre înălțate în dragoste și recunoștință. Pace care urmează ascultării să se odihnească peste casele și bisericile noastre. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →