Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 10 — cu Simeon
Deschidere
În tezaurul durabil al lui Charles Simeon, Horae Homileticae, ne întoarcem la tratamentul său asupra Primei Epistole către Corinteni, capitolul zece. Cu grija caracteristică, Simeon urmărește argumentul apostolului de la privilegiile Israelului în pustiu până la chemarea la veghere printre credincioși. Metoda sa unește claritatea doctrinară cu urgența pastorală, îndrumând biserica să primească atât promisiunile cât și avertismentele Scripturii în același spirit al credinței umile.
Citește
Citire
Să auzim acum capitolul al zecelea din Prima Epistolă către Corinteni, acordând atenție relatării apostolului despre privilegiile Israelului și îndemnurile trase din ele. În timp ce ascultăm, Duhul să ne pregătească inimile să primim atât darurile harului cât și chemarea la statornicie pe care pasajul le pune înaintea bisericii.
Studiu
Simeon își începe discursul cu o avertizare împotriva prezumției.
Versetele 3-4. DISCURS: 1969 MANA ȘI STÂNCA, TIPURI ALE LUI HRISTOS 1 Corinteni 10:3-4 . Toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească; și toți au băut aceeași băutură duhovnicească: căci au băut dintr-o stâncă duhovnicească ce îi urma; și stânca era Hristos . DEȘI este sigur că legământul harului este rânduit în toate lucrurile și sigur, și că Dumnezeu își va împlini promisiunile pentru toți cei ce cred, totuși nu există om atât de absolut sigur de interesul său în favoarea divină, încât să poată cu siguranță lepăda toată vegherea și circumspecția. Corintenii, mergând la limita extremă a libertății lor creștine în a mânca lucruri jertfite idolilor, erau în pericol de a fi trași înapoi în idolatrie reală. Apostolul le recomandă deci să exercite lepădarea de sine, atât pentru binele lor, ca să nu fie prinși în cursă, cât și pentru binele altora, ale căror conștiințe slabe ar putea fi rănite.El dezvăluie apoi natura tipică a proviziei.
În același mod, li s-a dat apă dintr-o stâncă în Horeb, printr-o lovitură a acelei toiag cu care Moise despărțise Marea Roșie [Notă: Exodul 17:5-6 .]: și a fost făcută să îi urmeze în toate taberele lor timp de aproximativ treizeci și opt de ani; când, pentru încercarea lor ulterioară, pârâul a secat, și o minune similară a fost săvârșită din nou pentru ei în Cades-Barnea [Notă: Numeri 20:8-11 .].] Această hrană, deși carnală în natura și folosul ei, era cu adevărat 'duhovnicească'; întrucât era, 1. O reprezentare tipică a lui Hristos— [Însuși Domnul nostru declară aceasta din belșug cu privire la mană: El trasează o paralelă între pâinea pe care Moise a dat-o israeliților și el însuși ca pâinea adevărată ce le-a fost dată din cer; și arată că, precum mana a susținut viața naturală a acelei națiuni pentru o vreme, tot așa el va da viață duhovnicească și veșnică întregii lumi credincioase [Notă: Ioan 6:48-58 .].Simeon o compară apoi cu hrana noastră duhovnicească prezentă.
În ce privințe era aceeași cu cea de care ne împărtășim acum— Când Apostolul spune că toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească, el nu înseamnă că toți israeliții s-au hrănit cu aceeași hrană (căci aceasta era destul de evidentă și nu avea nicio importanță pentru subiectul său) ci că hrana lor duhovnicească, reprezentată de mană și apă, era aceeași care încă hrănește Biserica lui Dumnezeu. Pentru a lămuri aceasta putem observa, era aceeași, 1. În natura și substanța ei— [După cum trupurile lor nu și-ar fi putut menține vigoarea fără folosirea zilnică a pâinii și apei, tot așa nici sufletele lor nu ar fi putut înflori, dacă nu s-ar fi hrănit zilnic cu Hristos, pâinea vie, și nu ar fi primit de la el comunicări reînnoite ale Duhului său. Și există alte mijloace de subzistență pentru sufletele noastre? Nu ne-a spus Domnul nostru în mod expres că 'dacă nu mâncăm trupul lui și nu bem sângele lui, nu avem viață în noi?' Nu a spus Sf.
Considerați
Considerare
Simeon încheie cu un avertisment solemn împotriva încrederii de sine.
Mai mult, ele au fost intenționate de Dumnezeu însuși ca exemple pentru noi [Notă: Τυποι, ver. 6, 11.]; ca noi, avertizați de soarta lor, să înăbușim toate dorințele neregulate și să umblăm mai vrednici de chemarea noastră înaltă. Bine deci adaugă Apostolul: 'Cel ce crede că stă, să ia seama să nu cadă.' Niciodată nu suntem atât de mult în pericol ca atunci când ne considerăm cei mai siguri. Să nu fim deci 'îngâmfați, ci să ne temem:' oricâte îndurări am experimentat și oricâtă bucurie de binecuvântări duhovnicești ne-a fost acordată, să ne amintim că nu suntem dincolo de atingerea ispitei: putem 'fi scăpat pentru o vreme de întinările lumii și totuși să fim din nou încurcați în ele și biruiți [Notă: 2 Petru 2:20 .
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea am cea mai mare nevoie de avertizarea împotriva prezumției pe care Simeon o subliniază? Cum modelează chemarea la veghere continuă folosirea mea a mijloacelor harului? În ce feluri aș putea fi ispitit să mă odihnesc pe îndurările trecute mai degrabă decât să înaintez în dependență umilă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai pus înaintea noastră în Sfânta Scriptură avertismentele solemne ale celor ce au căzut prin necredință, împreună cu făgăduința sigură că nu vei îngădui să fim ispitiți peste puterea noastră, dă-ne har să fugim de orice idol și să stăm tari în credință. Întărește-ne să facem toate lucrurile spre slava Ta, ca să fim părtași ai lui Hristos și nu lepădați, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →