Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah
Dumnezeul Smerit și Căderea Mândrilor: Rabanus despre Sirah 10-12
Deschidere
Sirah se îndreaptă acum spre rădăcina cea mai adâncă a fiecărei căderi: mândria. „Mândria este începutul a tot păcatul”, declară înțeleptul, și în aceste trei capitole el urmărește cum se ridică și se prăbușesc împărățiile, cum sunt demascați cei mândri și înălțați cei smeriți. Sfântul Rabanus Maurus, stareț al Fuldei și părinte cinstit de Biserica Răsăritului și Apusului, citește această înțelepciune cu ochii Părinților: fiecare cuvânt despre smerirea celor mândri și înălțarea celor blânzi își află centrul în Hristos, Dumnezeul smerit. Pe măsură ce citești, cere Domnului să smulgă mândria ascunsă care se ascunde chiar și în faptele bune și să sădească în tine smerenia prin care El Însuși a răscumpărat lumea.
Citește
Citește Ecleziasticul capitolul 10 încet și cu glas tare, dacă poți. Observă cum înțeleptul trece de la fragilitatea oricărei puteri pământești – „un rege este astăzi, iar mâine va muri” – la boala lăuntrică din spatele prăbușirii fiecărui imperiu: „Începutul mândriei omului este lepădarea de Dumnezeu”. Apoi privește marea răsturnare: „Dumnezeu a răsturnat tronurile principilor mândri și a ridicat pe cei smeriți în locul lor”. Poartă această răsturnare în capitolele 11 și 12, unde aceeași înțelepciune te învață să nu judeci după aparențe, să te odihnești în Dumnezeu mai degrabă decât în câștigul neliniștit și să faci binele cu o inimă curată și înțeleaptă.
Studiu
Studiază
Rabanus localizează originea păcatului nu într-o singură poftă, ci în întoarcerea sufletului de la Făcătorul său. Mândria, spune el, este revolta făpturii împotriva Creatorului:
nu există apostazie mai mare decât întoarcerea făpturii de la Creatorul ei. Și spre deosebire de alte vicii, care atacă doar virtutea opusă lor, mândria războiește sufletul întreg deodată:
nemulțumită de stingerea unei singure virtuți, se ridică împotriva tuturor mădularelor sufletului. De aceea chiar și faptele noastre bune pot fi otrăvite, căci mândria slujește „nu lui Dumnezeu prin aceasta, ci doar slavei deșarte”. Împotriva unei boli atât de totale, Rabanus pune un singur leac mântuitor – smerenia lui Hristos, pe care Părinții Răsăritului și Apusului o mărturisesc ca răspuns la mândria diavolului. Înțelepciunea care vindecă inima, învață el,
Înțelepciunea celui smerit este credința lui Hristos, care lucrează prin dragoste, credința care imită blândețea Domnului care a zis: „Învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima”.
Considerați
Cugetă
Dacă mândria este marele nivelator al sufletelor, atunci adevărata măreție nu poate fi măsurată prin rang sau bogăție. Autoritatea pământească, avertizează Rabanus, nu poate niciodată să întreacă o singură inimă care se teme de Dumnezeu:
deși puterea pământească se înalță în cinste vremelnică, totuși nu poate întrece pe cel ce se teme de Dumnezeu. Așadar ni se interzice să citim valoarea din suprafața lucrurilor. Amintind cum Domnul a respins statura lui Eliab și l-a ales pe David, Rabanus spune că înțeleptul
opărește pe oricine să judece calitatea minții după înfățișarea trupului– căci „omul vede cele ce se arată, dar Domnul privește inima”. Chiar și faptele noastre bune trebuie cântărite după această măsură lăuntrică, deoarece Dumnezeu primește milostenia doar când este dată cu curăție;
numai astfel sunt faptele milei aprobate înaintea lui Dumnezeu, dacă sunt arătate cu o intenție simplă și curată. Unde mai stă încă ochiul tău pe aparențe – în alții și în propria ta împlinire înaintea lui Dumnezeu?
Răspunde
Ce este atunci adevărata slavă? Nu diadema care trece, nici bogățiile care ruginesc, ci frica de Domnul care păstrează dreptatea față de toți. Rabanus o spune limpede: aceasta este
adevărata slavă pe care o naște frica de Domnul, pentru că păstrează dreptatea și echitatea, nici disprețuind pe săracul drept, nici lingușind pe bogatul păcătos. O astfel de inimă învață să dăruiască fără părtinire, privind dincolo de slăbiciunile celui nevoiaș la chipul lui Dumnezeu din el; căci în dăruirea de milostenie, învață Rabanus,
la dăruirea milosteniei trebuie privită firea, nu persoana. Astăzi, lasă respectul tău față de Dumnezeu să-ți reordoneze respectul față de oameni: cinstește pe cei smeriți, dăruiește celui nevoiaș ca unui frate și refuză socoteala ascunsă care clasează sufletele după ce-ți pot da.
Roagă-te
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care fiind în chipul lui Dumnezeu Te-ai golit pe Tine Însuți și ai luat chip de rob, învață-ne smerenia prin care ne-ai răscumpărat. Doboară mândria care ne întoarce de la Tine și ridică în noi blândețea inimii Tale. Dă-ne să ne temem de Tine mai presus de orice putere pământească, să nu judecăm pe nimeni după înfățișare și să facem binele cu o intenție simplă și curată, ca slava noastră să fie doar frica de numele Tău. Prin rugăciunile sfântului Tău părinte Rabanus și ale tuturor sfinților, miluiește-ne și mântuiește-ne. Căci Tu ești iubitor de oameni și Ție Îți înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel din veșnicie și cu Duhul Tău cel prea-sfânt, bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →