← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deuteronomul 13-14 — cu Coke

Deuteronomul 13-14Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În spiritul metodismului timpuriu, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Biblii. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke a adus o inimă de pastor și grija unui savant textului sacru. Tratamentul său asupra capitolelor treisprezece și paisprezece din Deuteronom cheamă poporul lui Dumnezeu la loialitate necompromisă și separare sfântă. Ascultăm cu reverență, gata să fim formați de cuvântul care a modelat Israelul și încă modelează biserica.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche atentă cuvântului Domnului din capitolele treisprezece și paisprezece ale Deuteronomului. Aceste capitole expun atât avertismentele solemne împotriva idolatriei, cât și semnele practice ale unui popor pus deoparte pentru Dumnezeu. Citim încet, îngăduind Duhului să cerceteze inima și să reînnoiască credincioșia legământului.
Studiu
Coke începe prin a examina cazul unui profet sau visător de vise. Versetele 1-4. Ver. 1-4. Dacă se va ridica printre voi un profet, etc. — Divinitatea religiei lor și opoziția ei deosebită față de idolatrie fiind pe deplin arătate, Moise trece acum la cazul cel mai puternic posibil; înștiințându-i că, dacă vreun profet sau visător de vise, orice persoană pretinzând inspirație supranaturală, le-ar da un semn sau o minune, ar prezice sau ar săvârși ceva extraordinar și ar folosi aceasta ca temei pentru a-i atrage de la închinarea Dumnezeului lor la cea a idolilor, ei trebuie să nu țină deloc seama de un astfel de semn sau minune, nici să fie influențați de el ca să asculte cuvintele amăgitorului; fiind siguri că el nu putea fi trimis de Dumnezeu, care, fiind mereu același, nu se poate contrazice niciodată: și în această încredere, deși poate nu ar fi putut descoperi modul înșelăciunii sale sau metoda prin care era capabil fie să prezică, fie să săvârșească ceva extraordinar; deși nu puteau spune dacă o făcea prin simplă scamatorie sau prin legături cu duhuri rele; totuși trebuiau să pună absolut la moarte o astfel de persoană, fiind infailibil siguri că niciun mesager de la Dumnezeu nu ar încerca vreodată să-i seducă de la închinarea acelui Dumnezeu. El apasă apoi datoria față de un frate sau prieten intim care îndeamnă la idolatrie. Versetul 6. Ver. 6. Dacă fratele tău, etc. — Pentru a-i convinge de datoria înaltă pe care o datorau lui Dumnezeu și pentru a le arăta că această lege trebuie executată în toată rigoarea ei împotriva unui păcat care lovea chiar temelia religiei și guvernării lor, Moise pune cazul în modul cel mai puternic; că, dacă cea mai apropiată și mai dragă rudă și prieten ar ademeni un om la închinarea zeilor mincinoși, el nu trebuia să aibă milă de cel care ademeni, ci trebuia să-l omoare, ver. 9. Rațiunea lucrului, totuși, arată că aceste două împrejurări trebuiau înțelese: întâi, ca seducătorul să fie dovedit de doi martori suficienți înaintea magistraților cuveniti, vezi Numeri 35:30; al doilea, ca cel vinovat să persiste cu încăpățânare în apărarea idolatriei în ciuda avertizării: căci cine poate îndoi că un tată, de pildă, ar putea salva viața fiului său, în cazul în care l-ar aduce la pocăință la timp? De aceea rabinii completează foarte drept aceste două atenuări ale legii. În cuvintele acestui verset avem o idee frumoasă despre prietenie: prietenul tău care este ca propriul tău suflet; un prieten credincios este un alt sine: același spirit pare să anime două persoane care iubesc cu căldură și potrivit legilor pietății și virtuții. Astfel era limbajul lui Pitagora și al lui Aristotel, copiat, cel mai probabil, din acesta al lui Moise, a cărui elocvență și energie nu puteau fi șterse de ei. Un poet modern, vorbind despre doi prieteni, spune frumos: 'Ca obiecte care le plăceau și ca obiecte care le durau — Era doar un suflet care domnea în două trupuri.' Vezi Eseul lui STILLINGFLEET despre Conversație. Trecând la capitolul paisprezece, Coke reflectă asupra sfințeniei exprimate în jale și în folosirea hranei. Versetele 1-21. Ver. 1-21. Dumnezeu, după ce a ales pe Israel pentru al său, i-a despărțit de neamuri, i-a adoptat ca fii ai săi și i-a destinat pentru slava sa, are dreptul să aștepte de la ei să răspundă acestor scopuri ale harului său și să se dovedească un popor sfânt înaintea lui. Iar aceasta trebuie să apară, 1. În jalele lor, când toată întristarea necuvenită trebuie evitată; și orice practică superstițioasă pe care o foloseau neamurile trebuie urâtă. Notă: (1.) Nu ni se interzice să jelim pentru morți; dar a exprima o întristare nemăsurată ar fi dovada unei legături idolatre față de creatură și o necinstire adusă lui Dumnezeu. (2.) Deoarece trupurile noastre nu sunt ale noastre, ci cumpărate cu un preț, trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu în ele și să nu desfigurăm sau deformăm acel templu unde El binevoiește să-și ia sălașul. 2. În hrana lor. Deși multe dintre fiarele, sau peștii, sau păsările oprite pot fi, în sine, bune de mâncat și îngăduite altora, totuși Dumnezeu le va pune sub restricții deosebite, pentru a le împiedica să se amestece cu păgânii. Este destul îngăduit lor pentru a îndepărta orice prilej de plângere dreaptă, dacă poftele lor perverse nu le-ar înrobi. Notă: Cei care nu sunt mulțumiți de mulțumirile îngăduite de Dumnezeu nu vor fi niciodată mulțumiți în mulțumirea poftelor lor fărădelege. Observanțele de mai sus sunt pur iudaice, iar rațiunea lor a încetat acum; dar despărțirea de rău și dedicarea noastră lui Dumnezeu, pe care acestea le însemnau, rămân încă obligatorii pentru orice creștin.
Considerați

Considerare

Coke încheie tratamentul capitolului treisprezece subliniind necesitatea acestor legi pentru însăși temelia națiunii. Versetul 17. Ver. 17. Nimic din lucrul blestemat să nu se lipească de mâna ta — Nimic nu putea fi mai înțelept rânduit decât această lege, care slujea deodată să creeze în ei cea mai mare ură față de idolatrie și în același timp împiedica orice ispite de a distruge o cetate nevinovată de dragul prăzii. După legi atât de severe și stricte pentru extirparea idolatriei, nu putem să nu fim uimiți de absurditatea tentativei lui Voltaire de a dovedi că idolatria era tolerată printre evrei. Ca Domnul să... înmulțească — Ca și cum ar fi spus: 'Nu te teme că distrugerea totală a unei cetăți mari va prejudicia comunitatea voastră; căci Domnul, ca urmare a ascultării voastre de poruncile sale, vă va da alți cetățeni și aceștia din belșug.' Cu privire la pedeapsa denunțată în acest capitol, era necesară; căci nimic nu era mai important decât a preveni o crimă care submina chiar temeliile constituției evreiești, biserică și stat. Grotius remarcă faptul că idolatria și blasfemia erau singurele crime la care se atașa o confiscare a bunurilor; deoarece religia este legătura societății, impietatea și ireligiozitatea sunt distrugerea ei. Vezi De Jur. B. et P. lib. 2: cap. 20. Trebuie, totuși, să remarcăm în același timp că, deoarece legea tratată aici era întemeiată pe constituția particulară a poporului Israel, nu putem concluziona cu dreptate din ea că este îngăduit printre alte națiuni să pedepsească idolatrrii cu moartea, oricât de enormă ar fi crima lor. El încheie capitolul paisprezece subliniind integritatea cerută în practicarea zeciuielii. Episcopul Montague, totuși, și mulți alții sunt de o opinie diferită cu privire la această zeciuială; și ei susțin că Iosif și Tobit înaintea lui par să vorbească evident despre o a treia zeciuială. Vezi Hist. Jud. lib. iv. c. 8. Tobit, i. 7, 8. Vezi de asemenea Grotius și Calmet. REFLECȚII. — Pământul lor plătea o zeciuială dublă: una pentru întreținerea leviților; și alta, care era folosită în întregime în lucrări de pietate și milostenie. Cea dintâi, leviții înșiși o vedeau împlinită cu adevărat; cea din urmă era lăsată integrității proprii a poporului: a nu fi cinstit aici însemna a-L jefui pe Dumnezeu. Notă: Trebuie să ne facem conștiință de a dedica slujirii lui Dumnezeu o parte din creșterea noastră.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea sunt ispitit să slăbesc pretențiile loialității exclusive față de Domnul? Cum modelează chemarea la separare sfântă alegerile mele zilnice în jale, în hrană și în dărnicie? În ce feluri m-ar putea invita Domnul la o generozitate mai mare față de străin, orfan și văduvă?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Thomas Coke, care s-a ostenit să deschidă cuvântul tău pentru poporul numit metodist. Dă-ne aceeași inimă statornică care refuză orice ademenire la idolatrie. Învață-ne să te iubim mai presus de orice legătură pământească, să jelim ca cei ce posedă nădejde veșnică și să dăm cu integritate voioasă. Binecuvântează pe levit, pe străin, pe orfan și pe văduvă printre noi. Fie ca mesele și zeciuielile noastre să declare că numai tu ești vrednic de întreaga noastră închinare. Prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →