Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 21 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren despre Luca capitolul 21. Maclaren aduce profunzimea și perspectiva pastorală obișnuită la învățătura lui Isus despre răbdare, căderea Ierusalimului și chemarea la veghere. Expunerea sa ne ajută să vedem cum perseverența statornică nu este așteptare pasivă ci credincioșie activă, de o viață întreagă în mijlocul încercărilor. Prin tratarea atentă a textului suntem invitați să reflectăm atât asupra realităților aspre ale vieții cât și asupra promisiunilor sigure legate de răbdarea statornică. Lăsați cuvintele lui Maclaren să ne ghideze meditația pe măsură ce deschidem Scriptura împreună.
Citește
Citire
Luați câteva clipe de liniște pentru a citi Luca capitolul 21 în întregime. Lăsați cuvintele lui Isus despre căderea templului, chemarea la răbdare și venirea Fiului Omului să se așeze în inima voastră. Observați avertismentele și promisiunile care străbat capitolul. Pe măsură ce citiți, cereți Duhului să vă pregătească să primiți expunerea lui Maclaren cu atenție proaspătă și deschidere smerită.
Studiu
Maclaren începe prin a examina viziunea de bază asupra condiției noastre în aceste cuvinte.
Este o viziune tristă și oarecum aspră, dar este una la care, cred, inimile celor mai mulți oameni vor răspunde, dacă își acordă timp să reflecteze; și dacă 'văd viața cu statornicie și o văd în întregime.' Căci oricât de multe zile sunt luminoase și oricât de bune sunt toate zilele, totuși, în ansamblu, 'omul este soldat, iar viața este o luptă.' Pentru unii dintre noi este simplă răbdare; pentru toți dintre noi a fost uneori agonie; pentru toți dintre noi, întotdeauna, prezintă rezistență la orice fel de carieră înaltă și nobilă, și mai ales la cea creștină. Optimistii relaxați încearcă să treacă peste aceste fapte, dar ele nu pot fi lăsate deoparte atât de ușor. Trebuie doar să priviți fețele pe care le întâlniți pe stradă ca să fiți foarte siguri că este întotdeauna un lucru grav și uneori amar să trăiești. Și astfel textele noastre presupun că viața în ansamblu cere răbdare, oricare ar fi incluse în acest mare cuvânt.Maclaren dezvăluie apoi sensul mai bogat al răbdării dincolo de simpla pasivitate.
La aceasta se face referire în una din spuse prin 'cel ce rabdă' și în cealaltă 'în răbdarea voastră.' Acum, este foarte necesar pentru înțelegerea multor locuri din Scriptură să ne amintim că noțiunea fie de răbdare fie de suportare nu epuizează deloc puterea acestui nobil cuvânt creștin. Căci acestea sunt virtuți pasive și oricât de excelente și necesare ar fi ele, nu rezumă deloc datoria noastră în privința piedicilor și durerilor, a poverilor și greutăților despre care am încercat să vorbesc. Căci știți că doar 'ceea ce nu poate fi vindecat' 'trebuie suportat' și chiar lucrurile incurabile nu trebuie doar suportate, ci ar trebui folosite. Nu este suficient să construim un baraj pentru a împiedica inundațiile de durere și încercare să ne inunde câmpurile; trebuie să întoarcem apele tulburi în canalele noastre și să le facem să ne acționeze morile. Nu este suficient să ne încordăm ca să stăm fără rezistență sub cuțitul chirurgului; deși Dumnezeu știe că este cât putem face uneori și trebuie să facem ca condamnații sub bici, să punem un pic de plumb sau un glonț în gură și să mușcăm din el ca să ne împiedicăm să strigăm. Dar aceasta nu este toată datoria noastră în privința încercărilor și dificultăților noastre. Este necesară ceva mai mult decât suportarea pasivă.Maclaren subliniază apoi persistența activă cerută până la capăt.
Acest cuvânt nobil din textele mele înseamnă mult mai mult decât atât. Înseamnă persistență activă precum și supunere răbdătoare. Nu este suficient să stăm și să suportăm loviturile furtunii nemiloase, fără murmur și neplecați de ea; ci suntem obligați să mergem pe calea noastră, ținând piept și cârmind drept înainte. Perseverența statornică pe calea care ne este marcată este în special virtutea pe care Domnul nostru o poruncește aici. Este bine să stăm nemișcați fără murmur; este mai bine să mergem înainte nedivertați și neopriți. Iar când suntem în stare să mergem drept pe calea care ne este marcată și mai ales pe calea care ne duce la Dumnezeu, în ciuda tuturor vocilor potrivnice și a tuturor piedicilor și reticențelor interioare; când ne spunem 'Nu contează deloc dacă sunt trist sau bucuros, proaspăt sau obosit, ajutat sau împiedicat de împrejurări, acest singur lucru îl fac,' atunci am ajuns să înțelegem și să practicăm harul pe care Maestrul nostru îl poruncește aici. Răbdarea care câștigă sufletul și duce la mântuire nu este o supunere pasivă, excelentă și greu de atins cum este adesea aceea; ci este perseverență curajoasă în fața tuturor dificultăților și în ciuda tuturor dușmanilor.
Considerați
Reflectare
Maclaren încheie arătând spre mântuirea deplină câștigată prin perseverența până la capăt.
În cele din urmă, mântuirea deplină, adevărata posesie de sine și dobândirea vieții care este cu adevărat viață, vine la omul care perseverează până la capăt și astfel trece în țara unde va primi răsplata răsplătirii. Într-o clipă alergătorul, cu obrazul îmbujorat și trupul aplecat înainte, fierbinte, cu suflarea gâfâită și fiecare mușchi încordat, se încordează spre linia de sosire; iar clipa următoare, în deplină liniște, poartă cununa.
Răspunde
Răspuns
Unde în împrejurările voastre actuale vă invită Domnul să treceți de la simpla suportare la credincioșie activă și statornică? Cum ar putea promisiunea de a vă câștiga sufletul să schimbe felul în care înfruntați încercările sau rezistența continuă? În ce domeniu al vieții sunteți tentați să vă retrageți mai degrabă decât să continuați statornici până la capăt?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru chemarea clară la răbdare care răsună prin Luca 21. Dăruiește-ne harul de a vedea viața cu statornicie și de a întâmpina rezistența ei cu perseverență activă mai degrabă decât cu resemnare obosită. Întărește-ne să continuăm să mergem înainte pe calea pe care ne-ai marcat-o, chiar când slăbiciunea interioară și piedicile exterioare apasă greu. Ține ochii noștri ațintiți pe promisiunea că în astfel de răbdare ne câștigăm sufletele și în cele din urmă stăm înaintea Ta. Fie ca nădejdea mântuirii depline de la capăt să ne întărească inimile astăzi și în fiecare zi până ajungem la căminul nostru ceresc. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →