← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exodul 35-36 — Eterniseed (protestant evanghelic)

Exodul 35-36Eterniseed Original — Vocea Protestantă Evanghelică22 min
Deschidere
Exodul 35 și 36 seamănă cu o scrisoare personală de la Domnul către poporul Său care tocmai a fost restaurat după vițelul de aur. Tabăra din pustiu este încă prăfuită și nestatornică, totuși Dumnezeu îi atrage deja în bucuria zidirii locaşului Său. El începe nu cu planuri, ci cu o amintire a odihnei, apoi deschide ușa pentru fiecare inimă binevoitoare să aducă ce are. Ceea ce se desfășoară nu este un proiect forțat, ci un parteneriat frumos în care abilitățile obișnuite devin sfinte când sunt oferite Domnului. În aceste capitole vedem același tipar care străbate întreaga istorie a Scripturii: Dumnezeu mântuiește, Dumnezeu invită și Dumnezeu umple poporul Său cu Duhul Său ca lucrarea să poată avea loc cu adevărat. Pe măsură ce ascultăm, suntem chemați să simțim căldura acelei invitații care se întinde peste secole spre noi, pentru că același Isus înviat care a locuit printre noi cheamă și acum inimi binevoitoare să I se alăture în a face un loc prezenței Sale în lume.
Citește

Citire

Pe măsură ce citiți aceste două capitole, observați cum porunca Sabatului stă chiar la începutul instrucțiunilor, păzind întreaga lucrare. Urmăriți accentul repetat pe inimi binevoitoare și daruri de bunăvoie mai degrabă decât constrângere. Acordați atenție modului în care Dumnezeu numește meșteșugari anume și îi umple cu Duhul Său, înțelepciune și pricepere. Lăsați ritmul constant al dărniciei poporului și al lucrării atente a meșteșugarilor să pătrundă. Cereți Domnului să vă arate unde se întâlnesc odihna, dărnicia și abilitatea dată de Duh în propria voastră viață astăzi.
Studiu
Povestirea începe cu Sabatul deoarece tot ce urmează izvorăște din odihna în ceea ce Dumnezeu a împlinit deja. Șase zile sunt date pentru lucrarea tabernacolului, însă ziua a șaptea rămâne neatinsă, o mărturisire săptămânală că numai Domnul desăvârșește ceea ce începe. Această rânduială îi apără pe oameni de a transforma lucrarea sfântă într-o altă formă de robie. Când vine chemarea la daruri, ea este prezentată ca o invitație, nu ca o poruncă: oricine are o inimă binevoitoare poate aduce aur, argint, stofă, lemn sau untdelemn. Răspunsul este imediat și covârșitor. Bărbați și femei se grăbesc la cortul întâlnirii cu brățări, cercei și stofe țesute cu măiestrie până când meșteșugarii trebuie să le ceară să se oprească. Ceea ce iese în evidență este absența presiunii; dărnicia izvorăște din inimi care au gustat îndurarea după dezastrul vițelului. Dumnezeu numește apoi doi bărbați, Bezalel și Oholiab, și îi umple cu Duhul Său ca să poată proiecta, învăța și supraveghea fiecare amănunt. Priceperea lor artistică nu este privită doar ca un talent firesc, ci ca un dar direct de la Domnul pentru casa Sa. Capitolul 36 arată lucrarea începând cu seriozitate: perdelele sunt măsurate și unite, ramele sunt acoperite, iar întreaga structură începe să prindă formă sub îndrumarea acestor conducători umpluți de Duh. Darurile poporului și abilitățile meșteșugarilor sunt împletite astfel încât nimeni să nu se poată lăuda. Rezultatul este frumusețe care slujește prezenței; tabernacolul nu este un scop în sine, ci locul unde Domnul va întâlni poporul Său iertat. În fiecare rând simțim gingășia unui Dumnezeu care restaurează pe cei răzvrătiți invitându-i la o lucrare cu sens care arată slava Sa.
Considerați

Considerare

Același tipar răsună în restul Scripturii. Pavel scrie corintenilor că Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu bucurie și că orice lucrare bună pregătită dinainte este menită să o împlinim. Darurile enumerate în Efeseni pentru zidirea trupului sunt de asemenea date de Hristos înălțat ca biserica, templul Său viu, să crească. Evrei ne amintește că tabernacolul pământesc a fost întotdeauna o umbră care arăta spre adevăratul și mai marele locaş găsit în Isus Însuși. Ceea ce Exodul 35–36 arată în aur și stofă vizibile, Noul Testament desfășoară în inimile credincioșilor locuiți de același Duh care l-a înzestrat pe Bezalel. Darul de bunăvoie și priceperea dată de Duh nu sunt înlocuite; ele sunt împlinite în biserică unde fiecare membru contribuie la o casă făcută din pietre vii. Odihna de Sabat care a păzit lucrarea tabernacolului își găsește odihna desăvârșită în lucrarea împlinită a lui Hristos, eliberându-ne să lucrăm fără teamă.
Răspunde

Răspuns

Unde în săptămâna voastră simțiți că Domnul vă invită să încetați strădania și pur și simplu să vă odihniți în ceea ce El a împlinit deja? Ce abilitate sau resursă obișnuită ați ținut înapoi și care ar putea deveni o jertfă de închinare dacă ați aduce-o cu voie bună? Cum ar putea Duhul să vrea să umple și să îndrume abilitățile pe care le aveți deja ca ele să slujească prezența lui Isus în viețile altora?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, mulțumim că ne vorbești ca unor prieteni în aceste capitole. Mulțumim pentru odihna pe care ai asigurat-o prin lucrarea Ta împlinită ca să nu trebuiască să ne câștigăm locul în prezența Ta. Trezește inimi binevoitoare în noi astăzi. Ia darurile și abilitățile pe care le purtăm deja și umple-le cu Duhul Tău așa cum l-ai umplut pe Bezalel și Oholiab. Fă ca dărnicia noastră să fie cu bucurie și lucrarea noastră să fie frumoasă pentru că este făcută pentru Tine. Fă-ne parte din tabernacolul cel viu unde Ți-e plăcere să locuiești și continuă să ne atragi înapoi la odihna pe care numai Tu o poți da. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Protestantă Evanghelică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.