← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Legat în Duh

Faptele Apostolilor 20Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În scrierile ei din Faptele Apostolilor, Ellen G. White urmărește cu tandră reverență ultimele călătorii ale apostolului Pavel. Paginile ei deschid inima unui slujitor cu totul predat lui Hristos, dezvăluind prețul și slava purtării evangheliei în mijlocul umbrelor care se adună. Prin pana ei inspirată zărim dragostea lui Dumnezeu susținându-Și martorul chiar și atunci când legături și necazuri stau înainte. Relatarea lui White ne atrage în marea controversă unde fiecare pas al ascultării credincioase înaintează împărăția harului. Lecția de astăzi ne invită să mergem alături de Pavel și de bătrânii din Efes, privind din nou la Mântuitorul care a cumpărat Biserica cu propriul Său sânge și care promite să-Și păzească ai Săi până când răsare nădejdea binecuvântată.
Citește
Întoarce-te acum la Faptele Apostolilor, capitolul douăzeci, și citește întregul pasaj cu încetineală. Ascultă mărturia Duhului în cuvintele lui Pavel și în despărțirile tandre de lângă mare. Lasă narațiunea să se așeze în inima ta înainte de a deschide mai departe perspectivele lui Ellen White asupra acelorași evenimente.
Studiu

Studiază

White ne conduce în camera de sus din Troa unde credincioșii se adună pentru ultima oară. Plecând cu corabia din Filipi, Pavel și Luca au ajuns la tovarășii lor din Troa cinci zile mai târziu și au rămas șapte zile cu credincioșii din acel loc. În ultima seară a șederii sale, frații „s-au adunat ca să frângă pâinea”. Faptul că iubitul lor învățător era pe cale să plece adunase o adunare mai mare decât de obicei. S-au strâns într-o „cameră de sus” la etajul al treilea. Acolo, în ardoarea dragostei și a grijii sale pentru ei, apostolul a propovăduit până la miezul nopții. White ne așază apoi printre bătrânii din Efes, în timp ce Pavel le dăruiește solemna sa însărcinare. Ajungând însă la Milet, la vreo treizeci de kilometri de Efes, a aflat că ar fi posibil să comunice cu Biserica înainte ca corabia să plece. De aceea a trimis îndată un mesaj bătrânilor, îndemnându-i să vină în grabă la Milet, ca să-i vadă înainte de a-și continua călătoria. La chemarea lui au venit și le-a vorbit cuvinte tari și mișcătoare de îndemn și de despărțire. „Știți”, a zis el, „din prima zi în care am venit în Asia, în ce fel am fost cu voi în tot timpul, slujind Domnului cu toată smerenia minții și cu multe lacrimi și ispite care mi s-au întâmplat prin pânda iudeilor; și cum n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, ci v-am arătat și v-am învățat în public și din casă în casă, mărturisind și iudeilor și grecilor pocăință față de Dumnezeu și credință în Domnul nostru Isus Hristos.” Pavel a înălțat întotdeauna legea dumnezeiască. El a arătat că în lege nu este nicio putere de a-i mântui pe oameni de pedeapsa neascultării. White ne atrage atenția asupra declarației neînfricate a apostolului cu privire la tot planul lui Dumnezeu. „De aceea vă iau astăzi ca martori că sunt curat de sângele tuturor oamenilor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” Nicio teamă de a ofensa, nicio dorință de prietenie sau de aplauze nu l-a putut determina pe Pavel să rețină cuvintele pe care Dumnezeu i le dăduse pentru instruirea, avertizarea sau îndreptarea lor. De la slujitorii Săi de astăzi Dumnezeu cere neînfricare în propovăduirea Cuvântului și în împlinirea poruncilor Lui. Slujitorul lui Hristos nu trebuie să prezinte poporului doar acele adevăruri care sunt cele mai plăcute, în timp ce le reține pe altele care le-ar putea pricinui durere. El trebuie să vegheze cu adâncă îngrijorare dezvoltarea caracterului. Dacă vede că vreunul din turma sa prețuiește păcatul, trebuie ca un păstor credincios să le dea din Cuvântul lui Dumnezeu învățătura potrivită pentru cazul lor. Dacă le-ar îngădui să meargă mai departe fără avertizare, în încrederea de sine, ar fi ținut răspunzător pentru sufletele lor. Păstorul care își împlinește înalta însărcinare trebuie să dea poporului său învățătură credincioasă despre fiecare punct al credinței creștine, arătându-le ce trebuie să fie și ce trebuie să facă ca să stea desăvârșiți în ziua lui Dumnezeu. Numai acela care este un învățător credincios al adevărului va putea, la încheierea lucrării sale, să spună împreună cu Pavel: „Sunt curat de sângele tuturor oamenilor.”
Considerați

Cugetă

White ne întoarce privirile spre crucea însăși, unde sângele lui Hristos a cumpărat turma pe care o încredințează acum păstorilor credincioși. Cei ce fac răul trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să se smerească înaintea lui Dumnezeu, a cărui mânie dreaptă au atras-o prin călcarea Legii Lui, și trebuie, de asemenea, să exercite credință în sângele lui Hristos ca singurul mijloc de iertare. Fiul lui Dumnezeu murise ca jertfă pentru ei și se înălțase la cer ca să stea înaintea Tatălui ca mijlocitor al lor. Prin pocăință și credință puteau fi eliberați de osânda păcatului și, prin harul lui Hristos, puteau fi în stare de acum înainte să aducă ascultare Legii lui Dumnezeu.
Răspunde
Unde în propria mea umblare mi se cere să renunț la confort de dragul evangheliei? Cum păzesc turma sau mărturia pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o? În ce feluri pot îmbrățișa mai deplin adevărul că este mai binecuvântat să dai decât să primești?
Roagă-te
Părinte Milostiv, leagă-ne în Duhul Tău ca să umblăm în adevărul Tău prezent cu curaj neclintit, cheltuindu-ne și fiind cheltuiți numai pentru Evanghelia harului Tău. Ține ochii noștri ațintiți asupra nădejdii binecuvântate a revenirii grabnice a lui Hristos și a odihnei veșnice de Sabat care îi așteaptă pe credincioșii Tăi. Să ne sfârșim alergarea cu bucurie, mărturisind despre iubirea Ta mântuitoare până când El Se va arăta. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →