Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Ps 143-144 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Psalmii 143 și 144 ne invită în rugăciunile private și laudele publice ale lui David în mijlocul opoziției neîncetate. Henry arată cum psalmistul trece de la plângerea crudă la dependența încrezătoare, demonstrând că fiecare strigăt pentru milă este ancorat în credincioșia legământului lui Dumnezeu. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, descoperim un limbaj proaspăt pentru propriile noastre sezoane de necaz și motive reînnoite pentru a binecuvânta pe Domnul care ne antrenează mâinile pentru luptă și inimile pentru încredere. Prin urmare, lecția de astăzi deschide spațiu pentru lamentare sinceră, meditație constantă și petiție așteptată, toate modelate de același Duh care l-a călăuzit pe David cu secole în urmă.
Citește
Ia Biblia ta și citește Psalmii 143 și 144 încet, permițând tonurilor alternante de disperare și triumf să se înregistreze. Observă cum David își ridică în mod repetat sufletul către Domnul recunoscând în același timp fragilitatea umană. Lasă cuvintele să se așeze; apoi întoarce-te la text o dată mai mult, de data aceasta ascultând pentru petițiile specifice pe care Henry le va evidenția mai târziu în comentariul său.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a examina rugămintea inițială a lui David de a fi auzit.
Aici, I. David cere cu umilință să fie auzit (v. 1), nu ca și cum ar pune la îndoială, ci dorea cu ardoare și era îngrijorat de aceasta, căci după ce și-a îndreptat rugăciunea, a privit în sus să vadă cum a mers, Hab. ii. 1. El este un cerșetor către Dumnezeul său și cere ca cererile sale să fie împlinite: Ascultă rugăciunea mea; pleacă urechea la cererile mele. El este un apelant împotriva prigonitorilor săi și cere ca cauza sa să fie adusă la judecată și ca Dumnezeu să dea judecată asupra ei, în credincioșia și dreptatea Sa, ca Judecător al dreptului și nedreptății. Sau, 'Răspunde cererilor mele în credincioșia Ta, potrivit promisiunilor pe care le-ai făcut, cărora le vei fi drept.' Nu avem dreptate proprie de pledat și de aceea trebuie să pledăm dreptatea lui Dumnezeu, cuvântul promisiunii pe care ni l-a dat în mod liber și ne-a făcut să sperăm în el.Henry dezvăluie apoi cererea lui David ca Dumnezeu să nu intre în judecată cu el.
II. El cere cu umilință să nu fie judecat în dreptate strictă, v. 2. El pare aici, dacă nu să corecteze, totuși să explice, pledarea sa (v. 1), Izbăvește-mă în dreptatea Ta; 'Înțeleg,' spune el, 'promisiunile drepte ale evangheliei, nu amenințările drepte ale legii; dacă sunt răspuns potrivit dreptății acestui legământ rupt al inocenței, sunt complet pierdut;' și de aceea, 1. Petiția sa este, 'Nu intra în judecată cu robul Tău; nu trata cu mine în dreptate strictă, așa cum merit să fiu tratat.' În această rugăciune trebuie să ne recunoaștem ca robi ai lui Dumnezeu, obligați să-L ascultăm, răspunzători față de El și dornici să obținem favoarea Sa, și trebuie să ne aprobăm față de El. Trebuie să recunoaștem că în multe cazuri L-am ofensat și am rămas în urmă cu datoria noastră față de El, că ar putea cerceta cu dreptate ofensele noastre și să procedeze împotriva noastră pentru ele conform legii, și că, dacă ar face așa, judecata ar merge cu siguranță împotriva noastră; nu avem nimic de oferit în arest sau atenuare, dar execuția ar fi luată și acordată și atunci am fi ruinați pentru totdeauna. Dar trebuie să ne încurajăm cu speranța că este milă și iertare la Dumnezeu și să fim stăruitori cu El pentru beneficiul acelei mile. 'Nu intra în judecată cu robul Tău, căci deja ai intrat în judecată cu Fiul Tău și ai pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Nu intra în judecată cu robul Tău, căci robul Tău intră în judecată cu sine însuși;' și, dacă ne vom judeca pe noi înșine, nu vom fi judecați. 2. Pledarea sa este, 'Înaintea ochilor Tăi niciun om viu nu va fi îndreptățit pe acele condiții, căci niciun om nu poate pleda inocență sau vreo dreptate a sa, fie că nu a păcătuit fie că nu merită să moară pentru păcatele sale; nici că are vreo satisfacție a sa de oferit;' ba chiar, dacă Dumnezeu se ceartă cu noi, nu suntem în stare să-I răspundem pentru una din o mie, Iov ix. 3; xv. 20. David, înainte de a se ruga pentru îndepărtarea necazului său, se roagă pentru iertarea păcatului său și depinde de mila pură pentru aceasta.Henry arată apoi mijloacele pe care David le folosește pentru a-și liniști spiritul copleșit.
V. El se aplică la folosirea mijloacelor potrivite pentru alinarea spiritului său tulburat. Nu avea forță de adunat împotriva opresiunii dușmanului, dar, dacă poate păstra posesia a nimic altceva, va face ce poate pentru a păstra posesia propriului său suflet și pentru a-și păstra pacea interioară. Pentru aceasta, 1. El privește înapoi și își amintește zilele de demult (v. 5), aparițiile de odinioară ale lui Dumnezeu pentru poporul Său necăjit și pentru el în particular. A fost adesea o alinare pentru poporul lui Dumnezeu în strâmtorările lor să se gândească la minunile pe care părinții lor le-au povestit, Ps. lxxvii. 5, 11. 2. El privește în jur și ia seama la lucrările lui Dumnezeu în creația vizibilă și guvernarea providențială a lumii: Meditez la toate lucrările Tale. Mulți le văd, dar nu văd urmele înțelepciunii, puterii și bunătății lui Dumnezeu în ele și nu primesc beneficiul pe care l-ar putea avea pentru că nu meditează asupra lor; nu se opresc asupra acelui subiect copios și curios, ci îl părăsesc curând, ca și cum l-ar fi epuizat, când abia l-au atins. Meditez la, sau (cum citesc unii) vorbesc despre, lucrarea mâinilor Tale, cât de mare, cât de bună este! Cu cât considerăm mai mult puterea lui Dumnezeu cu atât vom teme mai puțin fața sau forța omului, Isa. li. 12, 13. 3. El privește în sus cu dorințe arzătoare către Dumnezeu și favoarea Sa (v. 6): 'Îmi întind mâinile către Tine, ca unul care cere o pomană și plin de așteptare să primească ceva mare, stând gata să pună mâna pe el și să-l primească. Sufletul meu însetează după Tine; este către Tine (așa este cuvântul), întreg pentru Tine, intenționat pe Tine; este ca un pământ însetat, care, fiind ars de căldură excesivă, cască după ploaie; așa am nevoie, așa cer, sprijinul și răcorirea consolărilor divine sub necazurile mele, și nimic altceva nu mă va alina.' Aceasta este cea mai bună cale pe care o putem lua când spiritele noastre sunt copleșite; și pe drept cei care nu vor lua o cale atât de gata ca aceasta pentru a se ușura se scufundă sub povara lor.
Considerați
Consideră
Henry reflectă mai târziu asupra condescendenței uimitoare a lui Dumnezeu față de umanitatea fragilă.
II. El admiră condescendența lui Dumnezeu față de om și față de el în particular (v. 3, 4): 'Doamne, ce este omul, ce lucru mic și sărac este el, că iei cunoștință de el, că ții seama de el, că cade atât de mult sub cunoașterea și grija Ta, și că ai o privire atât de tandră față de oricare din acea rasă umilă și fără valoare cum ai avut față de mine!' Considerând numeroasele dizgrații sub care stă natura umană, avem motive să admirăm onorurile pe care Dumnezeu le-a pus asupra omenirii în general (sfinții în special, unii într-un mod particular, ca David) și asupra Mesia (către care acele cuvinte sunt aplicate, Evr. ii. 6), care a fost înălțat foarte mult pentru că s-a smerit să fie găsit în chip ca un om, și are autoritate să execute judecata pentru că este Fiul omului. O întrebare în acest sens a pus David (Ps. viii. 4), și a ilustrat minunea prin considerarea marii demnități pe care Dumnezeu a pus-o pe om (Ps. viii. 5), L-ai încununat cu slavă și cinste. Aici o ilustrează prin considerarea micimii și mortalității omului, în ciuda demnității puse asupra lui (v. 4): Omul este asemenea deșertăciunii; atât de fragil este el, atât de slab, atât de neajutorat, înconjurat de atâtea infirmități, și continuarea sa aici atât de foarte scurtă și nesigură, încât este cât se poate de asemenea deșertăciunii însăși. Ba chiar, el este deșertăciune, el este așa în starea sa cea mai bună. Zilele sale au puțină substanță în ele, considerând câte dintre gândurile și grijile unui suflet nemuritor sunt folosite despre un trup sărac muribund; ele sunt ca o umbră, întunecate și trecătoare, tranzitorii și terminându-se cu soarele, și, când acela apune, rezolvându-se în toată umbra. Ele sunt ca o umbră care trece și nu este nicio pierdere a ei. David se pune pe sine în numărul celor care sunt astfel mici și disprețuibili.
Răspunde
1. Unde în circumstanțele tale prezente ai cea mai mare nevoie să ecouzi strigătul lui David, 'Auză-mă grabnic'? 2. Cum ar putea amintirea lucrărilor de odinioară ale lui Dumnezeu, așa cum notează Henry că face David, să-ți liniștească propriul spirit astăzi? 3. În ce domeniu al vieții ești tentat să te bazezi pe propria ta putere mai degrabă decât pe Domnul care supune popoarele sub robul Său?
Roagă-te
Doamne milostiv, când duhurile noastre slăbesc în noi, învață-ne să întindem mâini goale doar către Tine și să ne odihnim cu totul în dreptatea pe care ai promis-o prin Hristos. Înviorează inimile noastre prin Duhul Tău ca să împlinim voia Ta, călăuzește-ne în pământul dreptății și izbăvește-ne de orice vrăjmaș care necăjește sufletul. Fie ca fiii și fiicele noastre să înflorească sub binecuvântarea Ta, pe măsură ce ne încredem în mila Ta neclintită. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →