Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 24 — cu Simeon
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a divinității expozitive creată pentru Biserica Angliei. De-a lungul Faptelor Apostolilor 24 Simeon urmărește mărturia statornică a Apostolului înaintea lui Felix, arătând cum credința, speranța și o conștiință fără ofensă formează împreună răspunsul creștinului la reproșul lumii. Cuvintele sale ne invită să stăm cu Pavel, fără a curteza favoarea și fără a ne retrage de la adevăr, ci ținând cu tărie Evanghelia odată încredințată sfinților.
Citește
Citire
Să auzim acum textul sacru însuși. Cu atenție liniștită citim întregul capitol 24 din Faptele Apostolilor, urmărind apărarea lui Pavel, mărturisirea sa a speranței învierii și discursul cercetător care l-a lăsat pe Felix tremurând. Duhul care a inspirat aceste cuvinte să ne pregătească inimile să le primim.
Studiu
Simeon începe prin a expune recunoașterea lui Pavel înaintea lui Felix.
Dar, în mijlocul tuturor, Pavel a stat ca o stâncă, nemișcat de valurile care se izbesc de ea. Când i s-a permis să vorbească, l-a urmat pe acuzatorul său prin diversele articole ale acuzației. În introducerea sa, a arătat diferența dintre complimentele meșteșugite ale unui curtean și adresa respectuoasă a unui creștin: și, în restul scurtei sale apărări, a respins fiecare acuzație adusă împotriva lui. A existat o parte a acuzației care, într-o formă mai puțin odioasă, a recunoscut-o. A fost acuzat că este 'un conducător al sectei Nazarenilor:' 'Aceasta,' spune el, 'mărturisesc ție, că după calea pe care ei o numesc erezie, așa Îl slujesc pe Dumnezeul părinților mei.' Acum din această recunoaștere a sa vom lua prilejul să arătăm, I.El continuă să descrie credința și speranța creștinului.
În ce fel slujește creștinul pe Dumnezeul său — Nu avem aici de considerat experiența creștinului în ansamblu; ci pur și simplu să ne referim la credința și speranța sa — [Creștinul 'crede toate lucrurile scrise în lege și profeți.' Orice i-a spus Dumnezeu, fie că se potrivește cu noțiunile sale preconcepute sau nu; da, fie că le poate înțelege sau nu; nu îndrăznește să le contrazică, ci le primește pe autoritatea lui Dumnezeu — — — Dar lucrurile la care Apostolul s-a referit mai ales în text erau cele care se referă la Hristos și Evanghelia Sa [Notă: Faptele Apostolilor 26:22-23 .]; cum ar fi profețiile care au prezis venirea Sa, reprezentările care au prefigurat lucrarea și slujbele Sale; și promisiunile făcute urmașilor Săi ascultători; toate acestea sunt îmbrățișate de creștin cu credință neprefăcută. Aceasta este temelia pe care creștinul își clădește speranța .Simeon consideră apoi în ce lumină este adesea privită această slujire.
El așteaptă cu siguranță că 'va fi o înviere atât a celor drepți cât și a celor nedrepți,' când 'fiecare va primi după cele ce a făcut, fie bine, fie rău.' Pentru cei nelegiuiți această perioadă este un obiect de frică și teroare; dar pentru creștin, de speranță bucuroasă. El 'știe în cine a crezut; și este convins că ceea ce a promis, este în stare să și împlinească:' de aceea privește spre acea zi, ca împlinirea a toate dorințele sale și desăvârșirea a toate bucuriile sale — — —] În toate acestea nu pare să fie nimic foarte remarcabil. Dar înainte de a afirma asta, să considerăm, II. În ce lumină este adesea privită această slujire a sa — [Unde aceste sentimente sunt ținute într-un mod pur speculativ, ele nu dau ofensă: sunt chiar aprobate ca ortodoxe: dar unde sunt menținute și impuse practic, ele sunt denigrate ca 'erezie' și încărcate cu fiecare nume oprobrios.
Considerați
Considerare
Simeon încheie îndemnând la puritatea inimii în această mărturisire.
Nu că ar fi îndreptățiți să respingă Evanghelia, chiar dacă fiecare care o mărturisește ar deveni un Iuda: dar așa este perversitatea lor, că se vor împietri mai mult împotriva religiei din cauza unui Iuda, decât o vor prețui pentru evlavia a douăsprezece alți Apostoli. Aceasta totuși este doar un motiv suplimentar pentru veghere din partea noastră. Oricare ar fi purtarea lumii, 'datoria noastră este să le arătăm credința noastră prin faptele noastre.' În acest fel putem spera cel puțin să facem ceva bine: 'prin facerea binelui vom reduce la tăcere ignoranța oamenilor nebuni' și 'îi vom face de rușine pe cei ce ne acuză în mod fals de buna noastră purtare în Hristos.' Putem spera de asemenea că în unele cazuri vom realiza mai mult; și 'vom câștiga prin buna noastră purtare pe cei ce nu ar asculta niciodată cuvântul scris.' În orice caz, este în acest fel că trebuie să ne aprobăm înaintea lui Dumnezeu și să stăm cu încredere înaintea Lui în ziua în care va judeca lumea.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria mea viață speranța învierii modelează cel mai mult purtarea mea zilnică? În ce companie sunt ispitit să slăbesc sau să ascund credința odată încredințată sfinților? Cum voi, prin puritatea inimii, da răspuns atât lui Dumnezeu cât și celor ce veghează asupra felului meu de viață?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne, care ai întărit pe slujitorul Tău Pavel să mărturisească speranța lui Israel înaintea conducătorilor și acuzatorilor, dă-ne nouă aceeași statornicie. Fie ca credința pe care o mărturisim să nu fie doar o teorie, ci regula vie a zilelor noastre. Curățește inimile noastre de orice înclinație ascunsă, ca conștiința să poată da mărturie împreună cu Duhul Tău. Când lumea etichetează adevărul Tău ca erezie, ține-ne tari totuși milostivi, curați totuși smeriți. Astfel să stăm nerușinați la învierea celor drepți și nedrepți, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →