Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 1 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură expozițională creată pentru uzul zilnic al Bisericii. Astăzi, tratarea sa a capitolului întâi din Marcu ne atrage în prima proclamare publică a împărăției, unde pocăința și credința sunt prezentate ca singura poartă. Duhul care a călăuzit pana lui Simeon să ne deschidă inimile pentru a primi cuvântul cu blândețe și bucurie.
Citește
Citire
Să ascultăm acum textul sacru însuși. Să citim încet și cu rugăciune capitolul întâi din Marcu, permițând narațiunii simple a Evanghelistului să răsune în ureche și să se așeze în inimă înainte de a asculta expunerea lui Simeon.
Studiu
Simeon dezvăluie mai întâi caracterul împărăției anunțate de Hristos.
Este împărăția lui Dumnezeu— [Fiecare împărăție poate fi considerată a Sa, întrucât El este întemeietorul tuturor imperiilor de pe pământ: 'el doboară pe unul și ridică pe altul.' Dar aceasta este a Sa într-un mod mai eminent. Este un imperiu pe care îl ridică peste sufletele oamenilor: este ridicat nu prin mijloace carnale, ci printr-o influență invizibilă și spirituală pe care o exercită asupra minților lor, prin care 'îi aduce în captivitate la ascultarea de Hristos [Notă: 2 Corinteni 10:4-5 .].' Nu este un imperiu determinat de anumite granițe, ci răspândit peste fața întregului pământ. Legile Sale sunt scrise în inimile supușilor Săi și ajung la gânduri și dorințe, la fel de mult ca la acțiunile lor exterioare. 'Nu vine cu observație' și pompă, ca alte împărății: este așezată cu totul 'înăuntrul oamenilor' și constă în 'dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt [Notă: Romani 14:17 .].'Apoi el apasă necesitatea pocăinței pentru admiterea în acea împărăție.
Există o cale rânduită pentru ca toți să-și aibă numele înscrise printre poporul Său; și anume, 1. Să se pocăiască— [Aceasta este o datorie independentă de creștinism: oricine a încălcat legile sfinte ale lui Dumnezeu trebuie să fie profund smerit pentru nelegiuirile sale. Dar aceasta este o cerință indispensabilă pentru admiterea noastră în împărăția Răscumpărătorului. Un păcătos nepocăit, fie că păcatele sale au fost mai mult sau mai puțin grave, nu poate fi numărat printre supușii Săi. Un astfel de om urăște legile după care sunt guvernați; nu va ceda autorității pe care o ascultă: el disprețuiește chiar privilegiile pe care le consideră comoara lor cea mai de neprețuit: orice ar numi el însuși, el este, de fapt, un dușman, un rebel, un trădător; și ca atare va fi considerat de acel Împărat căruia i-a mărturisit supunere — — — Pentru a deveni 'un concetățean cu sfinții', el însuși trebuie să devină un sfânt.Apoi el arată cum credința singură introduce de fapt sufletul în împărăție.
Până atunci, el este socotit 'un străin și un străin [Notă: Efeseni 2:19 .]' — — —] 2. Să creadă Evanghelia— [Pocăința este necesară pentru a pregăti oamenii pentru împărăție; dar credința este cea care îi introduce de fapt în ea. Evanghelia Îl prezintă pe Hristos nu doar ca 'un Prinț, ci și ca un Mântuitor.' Ea Îl înfățișează ca purtând păcatele noastre în trupul Său pe cruce și ca făcând astfel o satisfacție deplină și perfectă lui Dumnezeu pentru ele. Ne asigură de asemenea de o împăcare deplină cu El, chiar în clipa în care îmbrățișăm adevărurile Sale glorioase. Crezând mărturia ei, începem să-L vedem pe Domnul Isus în adevăratul Său caracter: nu-L mai socotim un Stăpân aspru, ci unul al cărui serviciu este libertate desăvârșită. Atunci tânjim ca înseși gândurile noastre să fie supuse stăpânirii Sale și întregul nostru suflet să fie ascultător de voia Sa.
Considerați
Considerare
Simeon încheie chemând fiecare ascultător la întrebarea cercetătoare a supunerii.
Astfel devenim înrolați sub steagurile Sale și îndreptățiți la toate privilegiile supușilor Săi — — — Pe scurt, prin pocăință aruncăm armele rebeliunii noastre; și prin credință ne închinăm Lui ca popor al Său deosebit.] Acest subiect ne oferă materie abundentă, 1. De cercetare— [Nu ar trebui să fie un obiect de cercetare îngrijorată pentru noi toți să stabilim ale cui supuși suntem? Sunt doar doi care împart între ei stăpânirea lumii: Satana este dumnezeul acestei lumi, care și-a uzurpat o putere asupra întregii omeniri: dar dintre aceștia, Iehova, Creatorul tuturor lucrurilor, are câțiva pe care i-a salvat și răscumpărat din stăpânirea sa tiranică. Dacă aparținem lui Hristos, Dumnezeu ne-a scos 'din împărăția întunericului și ne-a mutat în împărăția Fiului Său preaiubit.' Cercetați atunci dacă o astfel de schimbare a avut loc?El încheie cu o ultimă îndemnare de a îmbrățișa timpul primit.
Ce privilegiu ar socoti cei care sunt acum în iad dacă ar putea primi încă un astfel de mesaj de la Domnul! Știți deci, iubiților, că 'acesta este timpul primit:' mă rog lui Dumnezeu să-l găsiți și 'ziua mântuirii.'
Răspunde
În ce colț ascuns al vieții mele mai rezist blândei stăpâniri a împărăției lui Hristos? Unde a devenit pocăința mea formală și credința mea rece? Ce un singur act de ascultare voi oferi astăzi ca semn că doresc cu adevărat să fiu numărat printre supușii Săi?
Roagă-te
Dumnezeule, Cel ce ai trimis pe Fiul Tău să propovăduiască în Galileea că împărăția s-a apropiat, dă-ne har ca să ne pocăim și să credem Evanghelia, ca să fim izbăviți de tot răul și să umblăm ca niște cetățeni ai cerului. Scrie cuvântul Tău pe inimile noastre, umple-ne cu puterea Duhului Tău și lasă pacea Ta să stăpânească sufletele noastre, ca să trăim ziua aceasta spre slava Numelui Tău celui sfânt. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →