← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Neemia

Neemia 5-6 — cu Simeon

Neemia 5-6Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică în care evanghelicul și catolicul se întâlnesc. În capitolele cinci și șase din Neemia, Simeon urmărește guvernarea constantă a unui om guvernat de frica sfântă, arătând cum o astfel de frică refuză atât asuprirea cât și rezistă fiecărui asalt subtil asupra lucrării lui Dumnezeu. Discursurile sale ne invită să examinăm același principiu în zilele noastre, pentru ca să umblăm cu aceeași integritate în mijlocul presiunilor obiceiului, interesului și fricii.
Citește

Citire

Să ascultăm cuvântul Domnului în Neemia capitolele cinci și șase. Pe măsură ce zidurile se înalță sub mâna lui Neemia, opoziția crește dinăuntru și din afară. Ascultăm după tăria liniștită care refuză să fie abătută și cerem Duhului să trezească în noi aceeași statornicie plină de evlavie.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta principiul care a guvernat purtarea lui Neemia. Versetul 15. DISCURS: 441 FRICA DE DUMNEZEU CA PRINCIPIU DE ACȚIUNE Neemia 5:15. Așa n-am făcut eu, din frică de Dumnezeu. Este evident că există în lume un popor a cărui purtare diferă mult de cea a lumii din jurul lor: și, încercând să explice aceasta, unii o atribuie mândriei și vanității, alții slăbiciunii și nebuniei, iar alții ipocriziei desăvârșite. Dar, dacă oamenii ar examina această chestiune cu sinceritate, ar putea găsi cu ușurință un principiu suficient de abundent pentru a explica toată singularitatea pe care o observă: și acest principiu este 'Frica de Dumnezeu'. Prin acesta a fost condus Neemia, în timp ce, în conducerea lui Israel, a menținut un sistem direct opus celui al tuturor celor care l-au precedat. Toți aceștia au pretins de la popor, chiar și în starea lor de sărăcie și lipsuri, contribuții pe care le considerau necesare pentru menținerea demnității lor și îndeplinirea îndatoririlor oficiale. Apoi se îndreaptă spre fermitatea arătată de Neemia împotriva propunerilor repetate. Versetele 3-4. DISCURS: 442 FERMITEA LUI NEEMIA Neemia 6:3-4. Am trimis soli la ei, zicând: Fac o lucrare mare, așa că nu pot coborî: de ce ar înceta lucrarea, în timp ce o las și cobor la voi? Totuși, mi-au trimis de patru ori după acest fel; și le-am răspuns în același fel. Niciodată nu putem fi suficient de recunoscători pentru consemnările care ni se dau despre sfinții din vechime. Când suntem puși noi înșine în împrejurări dificile și vedem linia de purtare care ni se cere, suntem gata să credem că cerința este imposibil de îndeplinit. Dar când îi vedem pe alții, în împrejurări similare, dovedindu-se credincioși Dumnezeului lor, suntem încurajați și îndrăzniți să întreprindem tot ce poate veni înaintea noastră pe calea datoriei. Neemia, primind de la monarhul persan autoritatea de a reconstrui zidurile Ierusalimului, s-a apucat de lucrare cu râvnă și sârguință. Simeon consideră apoi subtilitatea asaltului final al adversarului asupra guvernatorului. Versetul 11. DISCURS: 443 FERMITEA CREȘTINĂ Neemia 6:11. Și am zis: Să fugă un astfel de om ca mine? și cine este acela care, fiind ca mine, ar intra în templu ca să-și scape viața? Nu voi intra. Oricine examinează caracterul sfinților din vechime va vedea, fără greș, cum religia înalță și înnobilează mintea omului. Ea dă posesorului ei o superioritate deasupra tuturor intereselor comune ale timpului și simțurilor și îl face, în cele mai încercate împrejurări, să acționeze ca în prezența imediată a Dumnezeului său. Eforturile sale de a-L onora pe Dumnezeu îl vor implica în mod necesar în dificultăți: dar aceste dificultăți nu vor face decât să scoată la iveală adevăratul său caracter și să arate eficacitatea harului pe care l-a primit. Neemia s-a angajat în lucrarea dificilă de a reconstrui Ierusalimul. În aceasta a fost opus de dușmanii evreilor, care au căutat, prin orice artă, să-i slăbească mâinile și să-l abată de la scopul său.
Considerați

Considerare

Simeon încheie primul discurs îndemnând la o refuzare statornică a oricărui obicei pe care conștiința nu-l poate aproba. Dacă singularitatea noastră este criticată, trebuie să ne amintim de sfârșitul credincioșiei lui Noe; și trebuie să ne mângâiem cu gândul că vom fi în cele din urmă mântuiți de potopul acela care va copleși curând întreaga lume nelegiuită. Vom ține minte că 'am fost cumpărați cu un preț', chiar cu prețul neprețuit al sângelui Răscumpărătorului; și vom face din aceasta singurul obiect al vieților noastre să 'Îl slăvim cu trupul și duhul nostru, care sunt ale Lui'. El încheie discursul final apăsând onoarea lui Dumnezeu ca motiv decisiv pentru fidelitate de neclintit. Dacă vom considera doar cât de mult este implicată onoarea lui Dumnezeu în purtarea noastră, nu vom avea nevoie de alt motiv pentru statornicie în căile Lui sfinte: și dacă vom fi ispitiți să le părăsim, chiar și pentru o clipă, vom răspunde: 'Să fie un om, situat ca mine, alungat de la postul său și să intre în templu ca să-și scape viața? Nu: nu voi intra: și nici toate puterile pământului sau ale iadului nu mă vor induce vreodată să-mi relaxez sârguința în slujba Dumnezeului meu.' Ce voi spune atunci vouă, fraților mei? Aceasta spun: 1. Așteptați ispita— [În Cartea Eclesiastului acest sfat este dat: 'Fiul meu, dacă vii să slujești Domnului, pregătește-ți sufletul pentru ispită [Notă: Eclesiastul 2:1].' Nu trebuie să așteptați ca Satana să permită vasalilor săi să arunce jugul lui, fără multe eforturi stăruitoare de a-i reduce la fosta lor robie. Și el are 'viclenii și uneltiri' nenumărate, prin care să asalteze sufletele noastre.
Răspunde

Răspuns

Unde, în îndatoririle noastre prezente, frica de Dumnezeu ne mai cheamă să ne depărtăm de un obicei îndelung acceptat? În ce ispită prezentă avem cea mai mare nevoie de răspunsul simplu al lui Neemia: 'Fac o lucrare mare'? Cum ar putea onoarea lui Dumnezeu, mai degrabă decât siguranța sau reputația, să ne modeleze răspunsul la următoarea presiune subtilă asupra conștiinței noastre?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al oștirilor, care l-ai întărit pe slujitorul Tău Neemia cu frică sfântă, dă-ne nouă același principiu conducător în fiecare stare. Ferește-ne de conformitatea ușoară care reduce la tăcere conștiința și de propunerile subtile care ne-ar abate de la lucrarea pe care ne-ai dat-o. Cuvântul Tău să fie regula noastră, autoritatea Ta rațiunea noastră, iar slava Ta singurul nostru scop. Păstrează-ne statornici când prietenii sau dușmanii deopotrivă ar vrea să ne abată, ca să putem termina ceea ce ai început și să fim găsiți la urmă slujitori credincioși ai Dumnezeului celui viu; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →