Eterniseed › Curriculum › Iosua
El nu și-a luat nicio parte pentru Sine: Umilința lui Iosua și Cetățile de Refugiu
Deschidere
Când în cele din urmă fiecare seminție și-a primit partea, un singur om rămâne fără una — și acesta este Iosua însuși, conducătorul tuturor. Abia după ce întregul popor a fost așezat, Israel îi dă lui Iosua o moștenire, Timnat-Serah, cetatea pe care a cerut-o. Fericitul Teodoret din Cir se oprește asupra acestui fapt și vede în el însăși umilința Stăpânului. Și în aceasta, spune el, Iosua Îl imită pe Stăpânul în smerenia Sa: 'Învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima.' Iosua, care ar fi putut pretinde prima și cea mai bogată parte, nu a luat nimic până când toți ceilalți au fost asigurați, și apoi a acceptat doar ceea ce i s-a oferit — îmbrățișând, spune Teodoret, o sărăcie desăvârșită, asemenea Celui care a spus că Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul. Și deoarece numele lui Iosua este Numele Mântuitorului, Teodoret face legătura directă: deoarece Iisus, omonimul său, era o prefigurare a Lui, Iosua nu și-a atribuit o moștenire sieși, învățând pe toți cei ce dețin autoritate să nu caute propria lor mângâiere, ci binele celor pe care îi slujesc. Apoi Teodoret abordează cetățile de refugiu. După ce pământul a fost împărțit, Iosua a desemnat șase cetăți — trei dincolo de Iordan și trei dincoace — pentru ca oricine ucidea un om fără voie să poată fugi acolo și să scape de răzbunătorul sângelui, găsind siguranță lesne în fiecare regiune. Biserica a văzut întotdeauna în aceste cetăți o prefigurare a lui Hristos, refugiul nostru, la care fuge sufletul urmărit de moarte și de acuzator și este ținut în siguranță. Astfel, această unitate unește două chipuri ale aceluiași Domn: Iosua cel smerit care nu ia nicio parte, ci Se dă pe Sine pentru poporul Său, și cetatea de refugiu care adăpostește pe fugar — ambele împlinite în Iisus, care este în același timp cel mai smerit dintre slujitori și refugiul tuturor celor ce fug la El.
Citește
Citire
Citiți Iosua 19–20 — sorții semințiilor rămase sunt arătați: Simeon, a cărui moștenire se afla 'înăuntrul moștenirii fiilor lui Iuda', și Zabulon, și Isahar, și Așer, și Neftali, și Dan. 'După ce au isprăvit de împărțit țara ca moștenire după hotarele lor, copiii lui Israel au dat o moștenire lui Iosua… după cuvântul Domnului i-au dat cetatea pe care a cerut-o, și anume Timnat-Serah… și a zidit cetatea și a locuit în ea.' 'Acestea sunt moștenirile pe care Eleazar preotul și Iosua… le-au împărțit ca moștenire prin sorți la Silo înaintea Domnului… Astfel au isprăvit de împărțit țara.' Apoi capitolul douăzeci: 'Domnul a vorbit și lui Iosua, zicând… Rânduiți-vă cetăți de refugiu… ca ucigașul care ucide pe cineva fără voie și fără știință să poată fugi acolo: și ele vor fi refugiu pentru voi de răzbunătorul sângelui.' Astfel au pus deoparte Chedes, Sihem și Hebron dincoace, iar dincolo de Iordan Bețer, Ramot și Golan — 'ca oricine ucide pe cineva fără voie și fără știință să poată fugi acolo și să nu moară de mâna răzbunătorului sângelui, până va sta înaintea adunării.'
Studiu
De ce, când fiecare seminție era așezată, Iosua și-a primit partea ultima și numai din mâna poporului? Teodoret o citește ca o imitare deliberată a blândeții Domnului Însuși:
Și în aceasta el imită cumpătarea Stăpânului. Iosua, asemenea Stăpânului care nu avea unde să-Și plece capul, a îmbrățișat o sărăcie adâncă, nepretinzând nimic pentru sine:
Și a îmbrățișat sărăcia cea mai desăvârșită, încât să nu aibă nici măcar o casă. Iar Teodoret numește pricina pentru care această smerenie strălucește în Iosua: el purta Însuși Numele și era o prefigurare a Mântuitorului, și astfel, neprimind moștenire, a învățat pe toți conducătorii să slujească și nu să fie slujiți:
Deoarece, așadar, Iisus omonimul său era o prefigurare a Lui, el nu și-a atribuit o moștenire sieși, ci a acceptat pe cea care i s-a oferit. Lecția pe care o trage Teodoret este pentru oricine deține vreo slujbă: autoritatea este dată spre binele altora, nu spre propria ușurare.
Considerați
Considerare
Teodoret a unit două prefigurări ale unui singur Domn. Mai întâi, smerenia: Iosua, al cărui nume este Iisus, nu ia nicio parte până când toți sunt asigurați și acceptă doar ceea ce i se dă — însăși forma Întrupării, în care Domnul tuturor 'S-a golit pe Sine, luând chip de rob' (Filipeni 2:7), neavând unde să-Și plece capul. Punctul lui Teodoret este ascuțit și practic: deoarece Iosua era o prefigurare a lui Hristos, refuzul său de privilegiu este o lecție pentru orice conducător, părinte, păstor și stăpân,
învățând pe cei încredințați cu vreo autoritate să nu fie preocupați de propria lor mângâiere, ci de binele supușilor lor— legea iubirii pe care Hristos Însuși a statornicit-o, ca cel mai mare să fie slujitorul tuturor. Apoi cetățile de refugiu. Omul care vărsase sânge fără voie, urmărit de răzbunător, putea fugi la cetatea rânduită și trăi; iar Biserica a citit de mult aceste cetăți ca o prefigurare a lui Hristos, refugiul nostru. Epistola către Evrei vorbește despre cei ce 'au fugit la adăpost ca să apuce nădejdea pusă înaintea noastră' (Evrei 6:18), și sufletul care a atras moartea — vinovat, urmărit de acuzator, vânat de dreapta sentință a legii — găsește în Hristos cetatea la care poate fugi și fi în siguranță. Teodoret notează mila în așezarea lor: șase cetăți, de ambele părți ale Iordanului, ca fugarul să poată 'găsi lesne siguranță în fiecare regiune'. Așa este Hristos, refugiul nostru, aproape la îndemână pentru toți, în orice loc și la orice ceas, ca nimeni care fuge la El să nu fie ajuns de moarte. Cele două chipuri se întâlnesc în singurul Iisus: Cel ce a luat locul cel mai de jos și sărăcia de a nu avea casă este Însuși casa și refugiul fiecărui suflet ce fuge la El.
Răspunde
Răspuns
Învață calea lui Iosua, care nu a vrut să ia o parte pentru sine până când fiecare alta a fost asigurată, și apoi a luat doar ceea ce i s-a dat. Dacă deții vreo autoritate — peste o casă, un loc de muncă, o turmă, un copil — Teodoret îți spune limpede pentru ce este: nu pentru propria ta mângâiere, ci pentru binele celor încredințați ție. Conducătorii lumii apucă primul loc; slujitorul lui Hristos ia ultimul, după felul Celui ce nu avea unde să-Și plece capul. Golește-ți mâinile de privilegiul pe care l-ai putea pretinde și umple-le în schimb cu grija față de alții. Iar când tu ești cel urmărit — când propriul tău păcat se ridică în urma ta ca răzbunătorul sângelui, și acuzatorul te vânează, și dreapta sentință a legii este la călcâiele tale — nu sta pe loc și nu fi ajuns. Fugi. Există o cetate de refugiu rânduită, aproape la îndemână în fiecare regiune, și numele ei este Iisus. Fugi la Hristos, apucă nădejdea pusă înaintea ta, și moartea care te urmărea nu te poate urma înăuntrul acelor ziduri. Cel ce a luat locul cel mai de jos pentru tine este Însuși refugiul care te adăpostește; Iosua cel smerit și cetatea de siguranță sunt unul și același Domn. Ia locul cel mai de jos cum a făcut El și fugi la El ca la refugiul tău — și vei găsi atât modelul vieții tale cât și mântuirea sufletului tău în singurul Nume al lui Iisus.
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Iisuse Hristoase, adevărat Iosua, care nu ai luat moștenire până când tot poporul Tău a fost asigurat și ai îmbrățișat sărăcia cea mai desăvârșită, neavând unde să-Ți pleci capul: învață-mă smerenia slujitorului Tău, care a imitat cumpătarea Stăpânului său. Dacă mi-ai dat vreo autoritate, lasă-mă s-o țin nu pentru propria mea mângâiere, ci pentru binele celor încredințați mie, după pilda Celui ce n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească. Și fii Tu cetatea mea de refugiu. Când păcatele mele se ridică ca răzbunătorul sângelui, și acuzatorul mă urmărește, și sentința legii este la călcâiele mele, lasă-mă să fug la Tine și să fiu în siguranță; căci Tu ești aproape la îndemână în fiecare regiune, refugiul tuturor celor ce apucă nădejdea pusă înaintea lor. Adăpostește-mă înăuntrul zidurilor Tale, ca moartea să nu mă ajungă; și precum Tu ai luat locul cel mai de jos pentru mine, așa să iau și eu locul cel mai de jos pentru alții și să găsesc în Tine atât modelul vieții mele cât și mântuirea sufletului meu. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, refugiul și nădejdea noastră, cu Tatăl și cu Duhul cel Preasfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →