Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 3 — cu Barnes
Deschidere
În studiul nostru zilnic ne întoarcem din nou la Notele lui Albert Barnes despre Biblie, comentariul de încredere care a servit de mult timp cititorilor evanghelici și prezbiterieni americani. Astăzi îl urmăm pe Barnes prin capitolul 3 din Romani, pe măsură ce apostolul întâmpină obiecțiile evreiești, susține credincioșia lui Dumnezeu și stabilește nevoia universală de har. Duhul care l-a călăuzit pe apostol să ne călăuzească meditația astfel încât adevărul Scripturii să fie primit cu reverență și aplicat cu umilință.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 3 din Romani într-un duh de atenție liniștită. Să-l ascultăm pe apostol răspunzând întrebărilor care izvorăsc din păcatul omenesc și din făgăduința dumnezeiască. Să lăsăm cadența măsurată a textului să se așeze în inimă înainte de a ne întoarce la expunerea atentă oferită de Albert Barnes.
Studiu
Barnes începe prin a arăta principalul avantaj ce aparține iudeului.
Versetul 2. Mult în tot chipul - Sau, în orice privință. Aceasta este răspunsul apostolului la obiecția din Romani 3:1. Mai ales - Adică, acesta este avantajul principal și unul care le include pe toate celelalte. Principalul beneficiu al faptului de a fi iudeu este de a poseda Sfintele Scripturi și învățăturile lor. Lor le-au fost încredințate - Sau au fost încredințate, au fost încredințate. Cuvântul tradus „au fost încredințate” este cel folosit de obicei pentru a exprima „credință” sau „încredere”, și implica „încredere” în ei din partea lui Dumnezeu în încredințarea oracolelor Sale; o încredere care nu a fost greșită, căci niciun popor nu a păzit o încredințare sau un depozit sacru cu mai multă credincioșie decât iudeii au păzit Sfintele Scripturi. Oracolele - Cuvântul „oracol” la păgâni însemna propriu-zis răspunsul sau replica unui zeu, sau a unui preot presupus a fi inspirat, la o întrebare de importanță, de obicei exprimată pe scurt și adesea cu mare ambiguitate.El întâmpină apoi obiecția că necredința iudaică ar putea anula credincioșia lui Dumnezeu.
Versetul 4. Să nu fie - Grecește. Să nu fie aceasta. Sensul este „să nu se presupună nicidecum aceasta”. Acesta este răspunsul apostolului, arătând că nicio astfel de consecință nu decurge din doctrinele sale; și că „dacă” ar urma vreo astfel de consecință, doctrina ar trebui părăsită imediat, și că orice om, indiferent cine, ar trebui socotit mai degrabă mincinos decât Dumnezeu. Adevărul lui Dumnezeu era un mare principiu primar, care trebuia ținut, oricare ar fi consecința. Aceasta implică faptul că apostolul credea că fidelitatea lui Dumnezeu putea fi menținută în strictă concordanță cu faptul că orice număr de iudei ar putea fi găsiți necredincioși și lepădați. Apostolul nu a intrat într-o explicație a acestui lucru, sau nu a arătat cum ar putea fi, dar nu este greu de înțeles cum a fost. Făgăduința făcută lui Avraam și părinților nu era necondiționată și absolută, că toți iudeii vor fi mântuiți.Barnes insistă asupra principiului neschimbător că Dumnezeu trebuie socotit adevărat oricare ar fi consecința.
Sensul, așa cum este exprimat de David, este că Dumnezeu trebuie socotit drept și just în condamnarea oamenilor pentru păcatele lor, și că un adevărat pocăit, adică un om pus în cele mai bune împrejurări pentru a forma o estimare potrivită a lui Dumnezeu, va vedea aceasta, chiar dacă s-ar condamna pe sine. Sensul expresiei în legătura în care o folosește Pavel este că trebuie ținut ca un principiu fix, neclintit, că Dumnezeu este drept și adevărat, oricare ar fi consecințele pe care le implică; oricare doctrină ar răsturna; sau oricare om ar dovedi a fi mincinos.
Considerați
Considerare
Barnes încheie prin a respinge orice sugestie că răul poate fi făcut pentru ca binele să vină.
Aceasta nu se referă neapărat la pedeapsa viitoare, ci înseamnă că purtarea celor care au pervertit astfel calomnios doctrinele religiei creștine și i-au acuzat pe apostoli că învață această doctrină era demnă de condamnare sau pedeapsă. Astfel, el dezavuează în mod expres, în limbaj puternic, doctrina pusă pe seama creștinilor. Astfel, el reduce la tăcere obiecția. Și astfel el învață, ca o mare lege fundamentală, „că răul nu trebuie făcut pentru ca binele să vină”. Aceasta este o regulă universală. Și aceasta nu trebuie părăsită în niciun caz. Orice este rău nu trebuie făcut sub nicio pretenție. Orice bine imaginabil pe care credem că va rezulta din el; orice avantaj pentru noi sau pentru cauza noastră; sau orice slavă pe care credem că poate rezulta lui Dumnezeu, nu va sancționa sau justifica fapta.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează avantajul de a poseda Scriptura mersul tău zilnic cu Dumnezeu? În ce domenii ale vieții ești ispitit să pui la îndoială credincioșia lui Dumnezeu atunci când alții se dovedesc necredincioși? Unde ai putea raționaliza un rău mai mic în speranța unui bine mai mare?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule îndurător, Te lăudăm pentru adevărul din Romani 3, unde Cuvântul Tău declară că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava Ta, totuși Tu îndreptățești în mod gratuit prin har prin răscumpărarea în Hristos Isus. Păzește-ne de orice raționament subtil care ar scuza păcatul sau ar pune la îndoială credincioșia Ta și, prin Duhul Tău, formează în noi o conștiință grabnică să cinstească Cuvântul Tău și să respingă orice sugestie că răul poate fi făcut pentru ca binele să vină. Prin Isus Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →