Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 15 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la capitolul al cincisprezecelea din Prima Corinteni cu Ioan Calvin ca ghid al nostru. Calvin examinează cu atenție îndoielile care apăruseră printre credincioșii din Corint cu privire la învierea trupului. Comentariul său dezvăluie atât gravitatea acelei greșeli cât și temelia scripturală fermă pe care se sprijină speranța învierii. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale suntem invitați să reflectăm la modul în care Evanghelia însăși stă sau cade odată cu acest adevăr central. Claritatea pastorală a lui Calvin ne ajută să vedem de ce învierea nu este o chestiune secundară ci temelia însăși a credinței și vieții creștine. Să ne pregătim inimile pentru a primi expunerea sa cu smerenie și atenție.
Citește
Citire
Vă invităm acum să citiți integral capitolul al cincisprezecelea din Prima Corinteni. Pe măsură ce citiți observați cum Pavel ancorează fiecare argument în moartea și învierea lui Hristos. Observați modul atent în care el reamintește Evanghelia pe care a vestit-o mai întâi și pe numeroșii martori care L-au văzut pe Domnul înviat. Lăsați ritmul constant al capitolului format din mărturie și consecință să se așeze în mintea voastră. Luați-vă timp să zăboviți asupra versetelor care vorbesc despre arătarea lui Hristos lui Chefa, celor doisprezece și multor altora. Permiteți citirii să vă pregătească pentru tratarea concentrată a lui Calvin asupra acelorași adevăruri.
Studiu
Calvin începe prin a identifica eroarea referitoare la înviere care îi tulburase pe corinteni.
1. Vă fac cunoscut acum. El trece acum la un alt subiect -- învierea -- a cărei credință fusese clătinată printre corinteni de către unii oameni răi. Nu este sigur însă dacă ei se îndoiau doar de învierea finală a trupului sau și de nemurirea sufletului. Este foarte bine cunoscut că existau o varietate de erori în această privință. Unii filosofi susțineau că sufletele sunt nemuritoare. Cât despre învierea trupului aceasta nu a intrat niciodată în mintea niciunuia dintre ei. Saducheii însă aveau concepții mai grosolane căci ei nu se gândeau decât la viața prezentă ba mai mult credeau că sufletul omului este o suflare de vânt fără substanță. Nu este deci cu totul sigur (după cum am spus deja) dacă corintenii ajunseseră la acea vreme la o asemenea culme a nebuniei încât să renunțe la orice așteptare a unei vieți viitoare sau dacă negau doar învierea trupului căci argumentele pe care le folosește Pavel par să implice că fuseseră cu totul vrăjiți de visul nebun al saducheilor.Calvin continuă prin a clarifica ce înseamnă a face cunoscută Evanghelia învierii.
Vă fac cunoscut. A face cunoscut aici nu înseamnă a învăța ceea ce le era anterior necunoscut ci a le reaminti ceea ce auziseră mai înainte. 'Aduceți-vă aminte împreună cu mine de acea Evanghelie pe care ați învățat-o înainte de a fi fost abătuți de la calea dreaptă.' El numește doctrina învierii Evanghelie pentru ca ei să nu-și închipuie că oricine este liber să-și formeze orice părere dorește asupra acestui punct ca asupra altor întrebări care nu aduc nicio vătămare mântuirii.Calvin afirmă apoi caracterul fundamental al doctrinei învierii primite de la Domnul.
3. Căci v-am încredințat mai întâi El confirmă acum ceea ce a afirmat anterior explicând că învierea fusese propovăduită de el și aceasta ca o doctrină fundamentală a Evangheliei. Mai întâi de toate spune el așa cum se obișnuiește cu o temelie la ridicarea unei case. În același timp el adaugă autoritate propovăduirii sale când subliniază că nu a încredințat nimic decât ceea ce primise căci nu înseamnă pur și simplu că a relatat ceea ce avea din spusele altora ci că era ceea ce îi fusese poruncit de Domnul. [11] Căci cuvântul [12] trebuie explicat în acord cu legătura pasajului. Acum este datoria unui apostol de a nu aduce nimic decât ceea ce a primit de la Domnul astfel încât din mână în mână [13] (cum se spune) să administreze Bisericii Cuvântul curat al lui Dumnezeu.La versetul 5 Calvin aduce în față martorii oculari ai lui Hristos înviat.
5. Că a fost văzut de Chefa El aduce acum martori oculari (autoptas) cum sunt numiți de Luca (Luca 1:2) care au văzut împlinirea a ceea ce Scripturile preziseseră că va avea loc. El nu îi aduce însă pe toți căci nu face nicio mențiune despre femei. Așadar când spune că i s-a arătat mai întâi lui Petru trebuie să înțelegeți prin aceasta că este pus înaintea tuturor bărbaților astfel încât nu există nicio contradicție cu afirmația lui Marcu (Marcu 16:9) că i s-a arătat Mariei.
Considerați
Reflectare
Calvin leagă direct moartea lui Hristos de păcatele noastre în timp ce distinge efectul ei de cel al învierii.
Pentru păcatele noastre Adică pentru ca luând blestemul nostru asupra Sa să ne răscumpere de la el. Căci ce altceva a fost moartea lui Hristos decât o jertfă pentru ispășirea păcatelor noastre -- ce altceva decât o pedeapsă satisfăcătoare prin care să fim împăcați cu Dumnezeu -- ce altceva decât condamnarea unuia pentru a obține iertare pentru noi? El vorbește de asemenea în același mod în Romani 4:25 dar în acel pasaj dimpotrivă el atribuie și învierii ca efect al ei -- că ne conferă dreptate căci după cum păcatul a fost îndepărtat prin moartea lui Hristos tot așa dreptatea este dobândită prin învierea Sa. Această distincție trebuie observată cu atenție pentru a ști ce trebuie să așteptăm de la moartea lui Hristos și ce de la învierea Sa. Când totuși Scriptura în alte locuri menționează doar moartea Sa să înțelegem că în acele cazuri învierea Sa este inclusă în moartea Sa dar când sunt menționate separat începutul mântuirii noastre este (după cum vedem) în una iar desăvârșirea ei în cealaltă.Calvin explorează consecințele grave pentru propovăduire și credință dacă învierea este negată.
14. Atunci propovăduirea noastră este zadarnică -- nu pur și simplu ca având un amestec de falsitate ci ca fiind cu totul o eroare goală. Căci ce mai rămâne dacă Hristos a fost înghițit de moarte -- dacă a devenit stins -- dacă a fost copleșit de blestemul păcatului -- dacă în fine a fost învins de Satana? Pe scurt dacă acel articol fundamental este subminat tot ce rămâne va fi fără importanță. Din același motiv el adaugă că credința lor va fi zadarnică căci ce soliditate a credinței va exista acolo unde nu se vede nicio speranță de viață? Dar în moartea lui Hristos considerată în sine [35] nu se vede nimic decât temei de disperare căci el nu poate fi autorul mântuirii pentru alții el care a fost cu totul învins de moarte. Să ne aducem deci aminte că întreaga Evanghelie constă în principal în moartea și învierea lui Hristos astfel încât trebuie să ne îndreptăm atenția principală spre aceasta dacă dorim să progresăm în Evanghelie într-un mod drept și ordonat -- ba mai mult dacă nu vrem să rămânem sterpi și neroditori. (2 Petru 1:8.)
Răspunde
Răspuns
Cum întărește accentul lui Calvin pe mărturia martorilor oculari propria voastră încredere în înviere? În ce fel ați putea fi tentați să tratați învierea ca secundară mai degrabă decât fundamentală? Unde simțiți că Domnul vă invită să vă odihniți mai deplin pe lucrarea împlinită a morții și învierii lui Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Suveran, care L-ai înviat pe Hristos din morți ca pârga celor ce au adormit, întărește în noi nădejdea sigură a învierii după Cuvântul Tău. Prin harul Duhului Tău, păzește-ne statornici în Evanghelia pe care am primit-o, ca să trăim fiecare zi în puterea biruinței lui Hristos asupra păcatului și a morții. Dă-ne stăruință în această credincioșie a legământului până vom fi schimbați și Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →