Eterniseed › Curriculum › Numeri
Numeri 31-32 — cu Brown
Deschidere
Astăzi ne ocupăm de Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown pentru capitolele 31 și 32 din Numeri. Expunerea lor atentă urmărește campania lui Israel împotriva Midianului și așezarea la est de Iordan, evidențiind teme ale dreptății divine, ale războiului sfânt și ale credincioșiei legământului. Ca credincioși protestanți primim cu reverență perspectiva lor verset cu verset, îngăduind Duhului să aplice aceste lecții străvechi la umblarea noastră de ascultare și responsabilitate comună înaintea Domnului.
Citește
Citire
Cităm acum integral Numeri 31 și 32. Aceste capitole consemnează porunca Domnului de a împlini judecata asupra Midianului, bătălia care a urmat și împărțirea prăzii, precum și cererea lui Ruben și Gad pentru moștenirea lor. Ascultăm cu rugăciune textul sfânt, cerând Duhului să ne pregătească inima pentru comentariul care urmează.
Studiu
Autorii încep tratarea capitolului 31 abordând porunca Domnului către Moise.
Versetul 1. 1, 2. Domnul a vorbit lui Moise: Răzbună pe copiii lui Israel de Midianiți — un popor seminomad, coborât din Avraam și Chetura, care ocupa o fâșie de țară la est și sud-est de Moab, pe coasta de est a Mării Moarte. Ei par să fi fost principalii instigatori ai infamului plan de seducție, menit să-i prindă pe israeliți în dubla crimă a idolatriei și a desfrânării [Numeri 25:1-3; Numeri 25:17; Numeri 25:18], prin care se spera ca Domnul să-și retragă de la acel popor protecția și favoarea Sa. Mai mult, Midianiții se făcuseră deosebit de odioși intrând într-o alianță ostilă cu Amoriții (Numeri 25:18- : ). Moabiții au fost cruțați în acel timp din considerație pentru Lot (Deuteronomul 2:9) și pentru că măsura nelegiuirilor lor nu era încă împlinită. Dumnezeu a vorbit despre răzbunarea „copiilor lui Israel” [Deuteronomul 2:9- : ]; Moise a vorbit despre răzbunarea Domnului [Deuteronomul 2:9- : ], deoarece fusese adusă ocară lui Dumnezeu și fusese pricinuită o vătămare poporului Său. Interesele erau identice. Dumnezeu și poporul Său au aceeași cauză, aceiași prieteni și aceiași atacatori. De fapt, acesta a fost un război religios, întreprins prin porunca expresă a lui Dumnezeu împotriva idolatrizilor care-i seduseseră pe israeliți să practice urâciunile lor.Ei examinează apoi bătălia însăși și moartea lui Balaam.
Versetul 8. 8. regii Midianului — așa numiți pentru că fiecare deținea putere absolută în cetatea sau districtul său; numiți de asemenea duci sau principi ai lui Sihon ( :- ), fiind probabil supuși acelui conducător amorit, deoarece nu este neobișnuit în Răsărit să se găsească un număr de guvernatori sau pașale tributari unui singur mare rege. Țur — tatăl Cozbi ( :- ). Balaam de asemenea . . . l-au ucis cu sabia — Acest om fără principii, la concedierea sa de la Balac, a pornit spre casa sa din Mesopotamia ( :- ). Dar, fie abătându-se din cale ca să-i corupă pe Midianiți, a rămas printre ei fără a merge mai departe, ca să-i ațâțe împotriva lui Israel și să urmărească efectele sfatului său rău; fie, aflând în propria țară că israeliții căzuseră în cursa pe care o întinsese și despre care nu se îndoia că va duce la pieirea lor, se întorsese, sub impulsul lăcomiei nesățioase, ca să-și ceară răsplata de la Midianiți.Trecând la capitolul 32, ei introduc cererea lui Ruben și Gad.
Versetul 1. 1-5. ținutul Iazer și ținutul Galaad — O cucerire completă fusese făcută a țării de la est de Iordan, cuprinzând „ținutul Iazer”, care forma districtul sudic între Arnon și Iaboc, și „ținutul Galaad”, regiunea mijlocie între Iaboc și Iarmuk sau Hieromax, inclusiv Basanul, care se afla la nord de acel râu. Întreaga această regiune este numită acum Belka. A fost întotdeauna renumită pentru pășunile sale bogate și întinse și este încă locul preferat al păstorilor beduini, care se luptă adesea pentru a asigura turmelor lor imense beneficiul vegetației sale luxuriante. În tabăra anticului Israel, Ruben și Gad erau preeminent pastorali; și deoarece aceste două seminții, fiind așezate sub același steag, aveau ocazii frecvente de a sta de vorbă și de a se înțelege cu privire la treburile lor comune, s-au unit în a prefera o cerere ca regiunea de peste Iordan, atât de potrivită obiceiurilor unui popor pastoral, să le fie atribuită.
Considerați
Considerare
Despre sfârșitul lui Balaam ei subliniază dreptatea răsplătirii divine.
El era un obiect al răzbunării meritate. În măcelul imens al poporului midianit — în capturarea femeilor, copiilor și averii lor și în distrugerea tuturor locurilor lor de refugiu — severitatea unui Dumnezeu drept a căzut greu peste acea rasă josnică și coruptă. Dar, mai mult decât toți ceilalți, Balaam a meritat și a primit răsplata dreaptă a faptelor sale. Conduita lui fusese atroce de păcătoasă, ținând seama de cunoștința pe care o poseda și de revelațiile pe care le primise cu privire la voia lui Dumnezeu. Pentru oricine în împrejurările sale să încerce să înfrângă profețiile pe care el însuși fusese organul de a le rosti și să uneltească pentru a-l lipsi pe poporul ales de favoarea și protecția divină, a fost un act de o nelegiuire disperată, pe care nici o limbă nu o poate caracteriza îndeajuns.Ei încheie subliniind avertizarea finală a lui Moise către seminții.
Versetul 20. 20-33. Moise le-a zis: Dacă veți face acest lucru — cu sinceritate și râvnă. mergeți înaintea Domnului la război — Expresia a fost folosită cu aluzie la ordinea de marș în care semințiile lui Ruben și Gad mergeau imediat înaintea chivotului (vezi :- ), sau la trecerea peste Iordan, în care chivotul stătea în mijlocul albiei, în timp ce toate semințiile treceau pe rând (Iosua 3:4), incluzând desigur pe cele ale lui Ruben și Gad, astfel încât, literal, au trecut înaintea Domnului și înaintea restului lui Israel (Iosua 3:4- : ). Poate, totuși, expresia este folosită doar într-un sens general pentru a indica marșul lor într-o expediție al cărei scop era binecuvântat cu prezența și destinat să promoveze slava lui Dumnezeu. Nemulțumirea pe care Moise o simțise la prima menționare a propunerii lor dispăruse pe baza asigurărilor lor solemne. Dar o suspiciune ascunsă cu privire la motivele lor pare să fi persistat în mintea lui — a continuat să le vorbească într-un ton de avertizare; și a încheiat prin a-i avertiza că, în cazul în care nu-și vor împlini angajamentul, judecățile unui Dumnezeu ofensat vor cădea cu siguranță asupra lor. Această precauție energică împotriva unei asemenea eventualități aruncă o îndoială puternică asupra onestității primelor lor intenții; și totuși, fie prin atitudinea opusă, fie prin invectivele puternice ale lui Moise, fuseseră aduși la o stare mai bună a minții, răspunsul lor final a arătat că acum totul era în ordine.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează porunca Domnului pentru războiul sfânt înțelegerea noastră despre dreptatea divină astăzi? În ce feluri ne-am putea păzi de interesul de sine cu care s-a confruntat Moise la Ruben și Gad? Ce jertfe de mulțumire suntem îndemnați să aducem după ce vedem mâna păzitoare a lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule, ne plecăm înaintea judecăților Tale drepte descoperite în Cuvântul Tău și ne bucurăm de îndurările legământului care ne-au cruțat prin Hristos. Prin Duhul Tău, păzește-ne de orice duh de compromis și stârnește-ne la ascultare din toată inima în luptele pe care le rânduiești, ca viețile noastre să arate unitatea și credincioșia pe care o ceri. Dă-ne har să ne încredem pe deplin în Tine și să Te urmăm cu totul, de dragul slavei Tale doar. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →