Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 4 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Luca 4 ne invită în pustie împreună cu Isus, unde fiecare cuvânt din Scriptură devine atât scut cât și sabie. Expunerea atentă a lui Henry arată cum Duhul conduce, susține și înzestrează pe Fiul pentru luptă, oferind înțelepciune veșnică pentru propriile noastre întâlniri cu ispitirea. Urmărindu-i perspectivele, descoperim curaj proaspăt pentru a sta fermi când vrăjmașul șoptește și pentru a ne încrede în purtarea de grijă a Tatălui în fiecare anotimp de încercare. Această lecție ne atrage mai adânc în victoria pe care Hristos a asigurat-o pentru toți cei care îl urmează.
Citește
Citire
Luați un moment liniștit pentru a citi Luca capitolul 4 încet și cu rugăciune. Observați cum Duhul îl conduce pe Isus în încercare, cum Scriptura devine apărarea sa și cum iese în putere pentru a începe slujirea sa publică. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Matthew Henry asupra aceluiași pasaj.
Studiu
Henry începe prin a lega relatarea ispitirii de vechea făgăduință privitoare la sămânța femeii.
Ultimele cuvinte ale capitolului precedent, că Isus era Fiul lui Adam, îl arată ca fiind sămânța femeii; fiind astfel, avem aici, potrivit făgăduinței, zdrobind capul șarpelui, înfruntând și biruind pe diavol în toate ispitirile sale, care printr-o singură ispită îi înfruntase și biruise pe primii noștri părinți. Astfel, la începutul războiului, a făcut represalii împotriva lui și l-a biruit pe biruitor.Henry examinează apoi cum Hristos a refuzat să cedeze când prima ispită a fost prezentată.
Acum, [1.] Hristos nu a cedat ispitei; nu a vrut să prefacă acea piatră în pâine; nu, deși îi era foame; În primul rând, Pentru că nu a vrut să facă ceea ce i-a poruncit Satana să facă, căci aceasta ar fi părut ca și cum ar fi existat într-adevăr un legământ între el și prințul diavolilor. Notați, Nu trebuie să facem nimic care să pară că dăm loc diavolului. Minunile au fost săvârșite pentru întărirea credinței, iar diavolul nu avea credință de întărit, și de aceea nu a vrut să o facă pentru el. El și-a făcut semnele în prezența ucenicilor săi (Ioan xx. 30), și în special începutul minunilor sale, prefăcând apa în vin, pe care a făcut-o ca ucenicii săi să creadă în el (Ioan ii. 11); dar aici în pustie nu avea ucenici cu el. În al doilea rând, A săvârșit minuni pentru ratificarea doctrinei sale, și de aceea până nu a început să predice nu a vrut să înceapă să facă minuni. În al treilea rând, Nu a vrut să facă minuni pentru sine și pentru propria sa aprovizionare, ca să nu pară nerăbdător de foame, în timp ce el nu a venit să se mulțumească pe sine, ci să sufere durere, și acea durere printre altele; și pentru că a vrut să arate că nu se mulțumește pe sine, a vrut mai degrabă să prefacă apa în vin, pentru creditul și comoditatea prietenilor săi, decât pietrele în pâine, pentru propria sa aprovizionare necesară. În al patrulea rând, A vrut să păstreze dovada că este Fiul lui Dumnezeu pentru mai târziu, și a vrut mai degrabă să fie mustrat de Satana cu a fi slab și incapabil să o facă, decât să fie convins de Satana să facă ceea ce era potrivit pentru el să facă; astfel a fost mustrat de vrăjmașii săi ca și cum nu s-ar putea mântui pe sine și coborî de pe cruce, când ar fi putut coborî, dar nu a vrut, pentru că nu era potrivit să o facă. În al cincilea rând, Nu a vrut să facă nimic care să pară neîncredere în Tatăl său, sau acționând separat de el, sau ceva nepotrivit cu starea sa prezentă. Fiind în toate lucrurile făcut asemenea fraților săi, a vrut, asemenea celorlalți copii ai lui Dumnezeu, să trăiască într-o dependență de Providența și făgăduința divină, și să se încreadă în el fie să-i trimită o aprovizionare în pustie fie să-l conducă într-un oraș de locuire unde era o aprovizionare, așa cum obișnuia să facă (Ps. cvii. 5-7), și între timp l-ar susține, deși îi era foame, așa cum făcuse în aceste patruzeci de zile trecute.Henry arată apoi modul decisiv în care Isus a respins oferta împărățiilor lumești.
(2.) Cum Domnul nostru Isus a triumfat asupra acestei ispitiri. I-a dat o respingere peremptorie, a respins-o cu scârbă (v. 8): 'Du-te înapoia mea, Satano, nu pot suporta menționarea ei. Ce! să mă închin vrăjmașului lui Dumnezeu pe care am venit să-l slujesc? și al omului pe care am venit să-l mântuiesc? Nu, nu voi face niciodată asta.' O astfel de ispită ca aceasta nu trebuia argumentată, ci refuzată imediat; a fost doborâtă imediat cu un singur cuvânt, Este scris: Să te închini Domnului Dumnezeului tău; și nu numai atât, ci numai lui, lui și nimănui altuia. Și de aceea Hristos nu se va închina lui Satana, nici, când împărățiile lumii îi vor fi date de Tatăl său, așa cum se așteaptă să aibă în curând, nu va îngădui ca vreun rest al închinării diavolului să continue în ele. Nu, aceasta va fi desființată și abolită perfect, oriunde va veni evanghelia sa. El nu va face nicio înțelegere cu el. Politeismul și idolatría trebuie să dispară, pe măsură ce împărăția lui Hristos se ridică. Oamenii trebuie să fie întorși de la puterea lui Satana la Dumnezeu, de la închinarea la diavoli la închinarea singurului Dumnezeu viu și adevărat. Aceasta este marea lege divină pe care Hristos o va restabili printre oameni, și prin sfânta sa religie îi va reduce pe oameni la ascultarea de ea, Că numai Dumnezeu trebuie să fie slujit și închinat; și de aceea oricine așază vreo creatură ca obiect al închinării religioase, chiar dacă ar fi un sfânt sau un înger, sau Fecioara Maria însăși, ei se opun direct planului lui Hristos și recad în păgânism.
Considerați
Considerare
Henry încheie descriind rezultatul întregului conflict cu vrăjmașul.
III. Care a fost rezultatul și încheierea acestei lupte, v. 13. Răscumpărătorul nostru victorios și-a păstrat poziția și a ieșit biruitor, nu numai pentru sine, ci și pentru noi.Henry încheie cu o observație finală despre ostilitatea continuă a ispititorului după înfrângerea inițială.
3. Totuși și-a continuat răutatea împotriva lui și a plecat cu hotărârea de a-l ataca din nou; a plecat doar pentru un timp, achri kairou—până la un timp, sau până la timpul când urma să fie din nou slăbit asupra lui, nu ca ispititor, ca să-l atragă la păcat, și astfel să lovească la capul său, ceea ce urmărea acum și a fost complet învins; ci ca persecutor, ca să-l aducă la suferință prin Iuda și celelalte instrumente rele pe care le-a folosit, și astfel să-i zdrobească călcâiul, ceea ce i s-a spus (Gen. iii. 15) că va avea de făcut, și va face, deși va fi zdrobirea propriului său cap. A plecat acum până când a venit acel timp pe care Hristos îl numește puterea întunericului (cap. xxii. 53), și când prințul acestei lumi ar veni din nou, Ioan xiv. 30.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră simțiți acum că Duhul vă conduce într-un anotimp care vă va testa și întări încrederea în cuvântul lui Dumnezeu? Cum ați putea să vă pregătiți inima, așa cum descrie Henry, fiind umpluți cu Duhul Sfânt înainte ca vrăjmașul să se apropie? În ce domeniu sunteți ispitiți să vă asigurați singuri mai degrabă decât să așteptați rânduiala Tatălui?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru exemplul Fiului tău care a înfruntat fiecare ispită și a rămas biruitor prin cuvântul și Duhul tău. Umple-ne din nou cu același Duh Sfânt ca să putem sta fermi când suntem testați. Învață-ne să răspundem fiecărei minciuni cu adevărul Scripturii și să refuzăm fiecare scurtătură care ne-ar îndepărta de încrederea în tine. Fie ca victoria câștigată de Hristos în pustie să devină încrederea noastră zilnică pe măsură ce umblăm în puterea sa și proclamăm împărăția sa. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →