← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 19 — cu Matthew Henry

Faptele Apostolilor 19Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Faptele Apostolilor 19 ne invită în lucrarea extinsă a apostolului Pavel la Efes, unde sămânța Evangheliei a fost semănată în mijlocul atât al rezistenței cât și al roadelor remarcabile. Tratamentul atent verset cu verset al lui Henry evidențiază cum Cuvântul Domnului a înaintat în ciuda opoziției și cum credincioșii obișnuiți au fost echipați pentru o mărturie extraordinară. În timp ce urmăm expunerea sa astăzi, ni se amintește că același Duh care a lucrat atunci continuă să întărească Biserica acum. Să ne atragă această lecție mai adânc în Scriptură și mai aproape de Domnul care trimite Cuvântul Său cu putere.
Citește

Citire

Luați câteva clipe de liniște pentru a citi integral capitolul 19 din Faptele Apostolilor. Observați învățătura răbdătoare a lui Pavel, întrebările sincere ale ucenicilor, răspândirea Cuvântului prin discuții zilnice și confirmarea puternică pe care a dat-o Dumnezeu. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă, pregătindu-vă inima pentru perspectivele pe care le va aduce Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a stabili cadrul la Efes. Efesul era un oraș de mare importanță în Asia, renumit pentru un templu închinat Dianei, care era una dintre minunile lumii: acolo a venit Pavel să predice Evanghelia în timp ce Apolo era la Corint (v. 1); în timp ce el uda acolo, Pavel sădea aici și nu a invidiat că Apolo a intrat în lucrările sale și clădea pe temelia sa, ci s-a bucurat de aceasta și a continuat în noua lucrare care i-a fost încredințată la Efes cu mai multă voioșie și mulțumire, pentru că știa că un astfel de slujitor capabil al Noului Testament ca Apolo era acum la Corint, ducând mai departe lucrarea bună de acolo. Deși au fost unii care l-au făcut capul unei partide împotriva lui Pavel (1 Corinteni 1:12), totuși Pavel nu a avut nicio gelozie față de el și nu a displăcut în niciun fel afecțiunea pe care poporul o avea pentru el. Pavel, după ce a străbătut țara Galatiei și Frigiei, trecând prin ținuturile de sus, Pontul și Bitinia, care se aflau la nord, a ajuns în cele din urmă la Efes, unde îi lăsase pe Aquila și Priscila, și i-a găsit acolo. La prima sa venire, a întâlnit niște ucenici acolo, care mărturiseau credința în Hristos ca Mesia adevărat, dar erau încă în prima și cea mai de jos formă în școala lui Hristos, sub Ioan Botezătorul, vestitorul său. Ei erau în număr de doisprezece (v. 7); erau cam în aceeași stare în care era Apolo când a venit la Efes (căci el cunoștea doar botezul lui Ioan, Faptele Apostolilor 18:25), dar nu au avut ocazia să se familiarizeze cu Aquila și Priscila sau nu au stat atât de mult la Efes sau nu au fost atât de dispuși să primească învățătură ca Apolo, altfel li s-ar fi putut explica mai desăvârșit calea lui Dumnezeu, așa cum i s-a explicat lui Apolo. Observați aici, Apoi examinează întrebarea pusă de Pavel ucenicilor. 1. Ei credeau în Fiul lui Dumnezeu; dar Pavel întreabă dacă au primit Duhul Sfânt, dacă credeau în Duhul ale cărui lucrări asupra minților oamenilor, pentru convingere, convertire și mângâiere, au fost descoperite ceva timp după doctrina că Isus este Hristosul, dacă fuseseră familiarizați cu această descoperire și o primiseră? Aceasta nu era totul; daruri extraordinare ale Duhului Sfânt au fost conferite apostolilor și altor ucenici imediat după înălțarea lui Hristos, ceea ce s-a repetat frecvent cu diverse ocazii; participaseră ei la aceste daruri? 'Ați primit Duhul Sfânt de când ați crezut? Ați avut voi înșivă acea pecete a adevărului doctrinei lui Hristos?' Nu trebuie să ne așteptăm acum la daruri extraordinare precum cele pe care le aveau atunci. Canonul Noului Testament fiind de mult încheiat și ratificat, ne bazăm pe el ca fiind cel mai sigur cuvânt al profeției. Dar există haruri ale Duhului date tuturor credincioșilor, care sunt pentru ei ca niște arvune, 2 Corinteni 1:22; 5:5; Efeseni 1:13, 14. Acum ne privește pe noi toți care mărturisim credința creștină să întrebăm cu seriozitate dacă am primit sau nu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este promis tuturor credincioșilor, tuturor celor care cer (Luca 11:13); dar mulți sunt înșelați în această privință, gândind că au primit Duhul Sfânt când de fapt nu l-au primit. Așa cum există pretendenți la darurile Duhului Sfânt, tot așa există și la harurile și mângâierile sale; de aceea ar trebui să ne examinăm cu strictețe pe noi înșine: Am primit Duhul Sfânt de când am crezut? Pomul se va cunoaște după roadele sale. Aducem noi roadele Duhului? Suntem conduși de Duh? Umblăm în Duh? Suntem sub cârmuirea Duhului? În continuare, Henry detaliază explicația lui Pavel despre botezul lui Ioan. 5. Pavel le explică adevăratul scop și înțeles al botezului lui Ioan, care se referea în principal la Isus Hristos, și astfel îndreaptă greșeala celor care îi botezaseră în botezul lui Ioan și nu îi îndreptaseră să privească mai departe, ci să se oprească acolo. Cei care au fost lăsați în neștiință sau conduși în eroare de vreo nefericire a educației lor nu trebuie de aceea disprețuiți sau respinși de cei care sunt mai cunoscători și mai ortodocși, ci trebuie instruiți cu compasiune și învățați mai bine, așa cum au fost acești ucenici de către Pavel. (1.) El recunoaște că botezul lui Ioan a fost un lucru foarte bun, atât cât a mers: Ioan a botezat cu adevărat cu botezul pocăinței. Prin acest botez el cerea oamenilor să le fie părere de rău pentru păcatele lor, să le mărturisească și să se întoarcă de la ele; și a-i aduce pe vreunii la aceasta este un mare câștig. Dar, (2.) El le arată că botezul lui Ioan avea o referință mai îndepărtată și el nu a intenționat niciodată ca cei pe care i-a botezat să se oprească acolo, ci le-a spus că trebuie să creadă în cel care va veni după el, adică în Hristos Isus, că botezul său al pocăinței a fost destinat doar să pregătească calea Domnului și să îi dispună să primească și să primească pe Hristos, pe care i-a lăsat plini de așteptări față de el; ba chiar, pe care i-a îndreptat spre el: Iată Mielul lui Dumnezeu. 'Ioan a fost un om mare și bun; dar el a fost doar vestitorul, Hristos este Prințul. Botezul său a fost pridvorul prin care trebuia să treci, nu casa în care trebuia să te odihnești; și de aceea a fost cu totul greșit să fiți botezați în botezul lui Ioan.' Henry continuă descriind darurile extraordinare conferite. II. Cum a conferit Pavel darurile extraordinare ale Duhului Sfânt asupra lor, v. 6. 1. Pavel s-a rugat solemn lui Dumnezeu să le dea acele daruri, semnificate prin punerea mâinilor sale peste ei, care era un gest folosit în binecuvântare de către patriarhi, mai ales în transmiterea marii încrederi a făgăduinței, ca în Geneza 48:14. Duhul fiind marea făgăduință a Noului Testament, apostolii l-au transmis prin impunerea mâinilor: 'Domnul să te binecuvânteze cu acea binecuvântare, acea binecuvântare a binecuvântărilor', Isaia 44:3. 2. Dumnezeu a acordat lucrul pentru care s-a rugat: Duhul Sfânt a venit peste ei într-un mod surprinzător și copleșitor, și au vorbit în limbi și au profețit, așa cum au făcut apostolii și primii convertiți dintre neamuri, Faptele Apostolilor 10:44. Aceasta a fost menită să introducă Evanghelia la Efes și să trezească în mințile oamenilor o așteptare a unor lucruri mari de la ea; și unii cred că a fost concepută în plus pentru a-i califica pe acești doisprezece bărbați pentru lucrarea slujirii și că acești doisprezece erau prezbiterii Efesului, cărora Pavel le-a încredințat grija și conducerea acelei biserici. Ei aveau Duhul profeției, ca să înțeleagă ei înșiși tainele împărăției lui Dumnezeu, și darul limbilor, ca să le predice fiecărei națiuni și limbi. O, ce schimbare minunată s-a făcut deodată în acești oameni! cei care abia acum nu auziseră măcar că există vreun Duh Sfânt sunt acum ei înșiși plini de Duhul Sfânt; căci Duhul, ca vântul, suflă unde și când voiește.
Considerați

Reflectare

Henry încheie secțiunea reflectând asupra minunilor confirmatoare. III. Dumnezeu a confirmat doctrina lui Pavel prin minuni, care au trezit întrebările oamenilor după ea, le-au fixat afecțiunea față de ea și le-au angajat credința în ea, v. 11, 12. Mă întreb de ce nu am citit despre nicio minune săvârșită de Pavel de la alungarea duhului rău din fata de la Filipi; de ce nu a săvârșit minuni la Tesalonic, Berea și Atena? Sau, dacă a făcut-o, de ce nu sunt consemnate? Oare succesul Evangheliei, fără minuni în împărăția naturii, a fost el însuși o astfel de minune în împărăția harului, iar puterea divină care a însoțit-o o dovadă atât de clară a originii sale divine, încât nu a fost nevoie de alta? Este sigur că la Corint a săvârșit multe minuni, deși Luca nu a consemnat niciuna, căci le spune (2 Corinteni 12:12) că semnele apostolatului său au fost printre ei, în minuni și fapte puternice. Dar aici la Efes avem o relatare generală a dovezilor de acest fel pe care le-a dat misiunii sale divine. 1. Au fost minuni speciale — Dynameis ou tychousas. Dumnezeu a exercitat puteri care nu erau conform cursului obișnuit al naturii: Virtutes non vulgares. Au fost făcute lucruri care nu puteau fi atribuite în niciun caz întâmplării sau cauzelor secundare. Sau, nu erau doar (așa cum sunt toate minunile) în afara drumului obișnuit, ci erau chiar minuni neobișnuite, astfel de minuni care nu fuseseră săvârșite de mâinile niciunui alt apostol. Oponenții Evangheliei erau atât de prejudecați încât orice minuni nu le-ar fi servit scopului; de aceea Dumnezeu a săvârșit virtutes non quaslibet (așa îl redau ei), ceva peste drumul obișnuit al minunilor. 2. Nu Pavel le-a săvârșit (Ce este Pavel și ce este Apolo?) ci Dumnezeu le-a săvârșit prin mâna lui Pavel. El nu era decât instrumentul, Dumnezeu era agentul principal.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea umblare cu Hristos simt nevoia unei înțelegeri mai clare a lucrării Duhului, așa cum au simțit ucenicii din Efes? 2. Cum fac eu în prezent loc pentru angajarea zilnică cu Cuvântul lui Dumnezeu, urmând exemplul lui Pavel în școala lui Tiran? 3. Ce 'arte curioase' sau loialități concurente ar putea Domnul să îmi ceară să le predau pentru ca Cuvântul Său să crească cu putere?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, dă-ne duhul învățăcel al ucenicilor din Efes, care au primit cu bucurie plinătatea Duhului Tău. Umple-ne din nou cu Duhul Tău cel Sfânt, ca să vorbim și să trăim cu îndrăzneală, curățind din viețile noastre tot ce împiedică înaintarea Evangheliei. Fă ca Cuvântul Tău să crească cu putere în casele, bisericile și cetățile noastre, așa cum s-a întâmplat la Efes, spre lauda Fiului Tău. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →