Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
1 Samuel 5-6 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon. De-a lungul decadelor de slujire parohială, Simeon a desfășurat Scriptura cu o claritate răbdătoare și cercetătoare, lăsând fiecare text să-și apese pretenția asupra inimii și conștiinței. Astăzi, expunerea sa din capitolele cinci și șase ale Primei cărți a lui Samuel ne invită să stăm cu oamenii din Bet-Șemeș înaintea chivotului care se întoarce și să auzim din nou întrebarea pe care teroarea lor nu a putut-o reduce la tăcere.
Citește
Citire
Lăsați narațiunea să fie auzită fără grabă. Ascultați judecățile succesive asupra Filistiei, întoarcerea reticentă a chivotului și lovitura bruscă care a căzut asupra Israelului prezumțios. Permiteți textului să modeleze tăcerea în care întrebările lui Simeon vor apărea în curând.
Studiu
Simeon începe prin a plasa întrebarea din Bet-Șemeș în cadrul ei scriptural.
Versetul 20. DISCURS: 287 CHIVOTUL ÎNTORS LA BET-ȘEMEȘ 1 Samuel 6:20. Și oamenii din Bet-Șemeș au zis: Cine este în stare să stea înaintea acestui Domn Dumnezeu sfânt? PÂNĂ nu ajungem să vedem vreo intervenție extraordinară a Divinității, avem în general un simț foarte slab al maiestății și măreției Sale: dar când vedem vreo manifestare remarcabilă a puterii Sale, suntem înclinați să uităm toate celelalte desăvârșiri ale Sale și să ne gândim la El cu o teroare insuportabilă. Avem un exemplu izbitor al acestui lucru la israeliți, când au văzut hotărârea lui Dumnezeu în controversa lor cu Aaron pe tema preoției: „Ei au zis: Iată, murim, pierim, pierim cu toții: oricine se apropie de cortul Domnului va muri: vom fi nimiciți cu moartea [Notă: Numeri 17:12-13.]?”El povestește apoi judecățile abătute asupra oamenilor prezumțioși din Bet-Șemeș.
În toate acestea, totuși, Dumnezeu S-a glorificat pe Sine și a arătat că întreaga creație Îi este supusă și că El singur este „Dumnezeu peste tot pământul [Notă: 1 Samuel 6:12.]”. El i-a pedepsit și pe propriii Săi oameni prezumțioși— [Oamenii din Bet-Șemeș au primit chivotul, așa cum se cuvenea, cu bucurie și recunoștință; și au adus îndată boii ca ardere de tot Domnului. Dar curând au pierdut acea reverență pe care fuseseră învățați mereu s-o simtă față de acel simbol al lui Iehova și, cu o curiozitate nelegiuită, s-au uitat în chivot, care nu trebuia văzut de nimeni în afară de marele preot și de acesta doar o dată pe an. Pentru această purtare profană, Dumnezeu i-a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș, chiar „cincizeci de mii și șaptezeci de bărbați”, sau, cum ar trebui probabil citit mai degrabă, „cincizeci dintr-o mie, chiar șaptezeci de bărbați”.Simeon arată apoi cum teroarea lor i-a determinat să dorească îndepărtarea chivotului mai degrabă decât propria pocăință.
Înspăimântați de această judecată, mai ales în legătură cu toate judecățile care fuseseră abătute asupra filistenilor, oamenii din Bet-Șemeș erau la fel de dornici să scape de chivot ca și filistenii înșiși. În loc să se smerească înaintea Lui pentru păcatul lor, s-au gândit doar la pedeapsa lor; și erau dispuși mai degrabă să se despartă de Iehova Însuși decât să-I câștige favoarea printr-o smerire potrivită.] Acestea au fost temeiurile acestei întrebări deznădăjduite. Trecem acum la a enunța, II. Răspunsul care trebuie dat la ea— Oricare ar fi fost motivul deznădejdii în înțelegerea lor, nu a existat niciunul în realitate. Fără îndoială, cei răi nu pot sta niciodată înaintea lui Dumnezeu— [Dumnezeu este o Ființă sfântă, care „nu poate privi nelegiuirea” fără cea mai mare scârbă față de ea.
Considerați
Considerare
Simeon apasă contrastul dintre cei răi care nu pot sta și credinciosul care poate să se apropie.
— — —] Dar adevăratul credincios nu are motiv să se teamă de prezența Sa— [Chiar îndepărtarea judecăților de la filistenii pocăiți este suficientă pentru a arăta că Dumnezeu se desfată în milă și că „judecata este fapta Sa străină”, la care este foarte potrivnic. Dar există nenumărate promisiuni făcute credinciosului, promisiuni care îl pot „îndrăzni să intre în Sfânta Sfintelor cu sângele lui Isus” în mână, așa cum marele preot, în ziua ispășirii anuale, intra cu sângele jertfelor sale dincolo de văl. Deși el este în sine o făptură vinovată și stricată, în Hristos el stă înaintea lui Dumnezeu fără pată sau prihană [Notă: Efeseni 5:27.]: da, „chiar dacă păcatele lui au fost roșii ca purpura, ele sunt spălate și el este făcut alb ca zăpada”. Să fie doar statornic în credință și nu are nimic de temut [Notă: Evrei 3:6; 1 Ioan 2:28.].El încheie prin a expune inutilitatea fricii sclaviei și mângâierea găsită în cunoașterea lui Hristos.
Dar așa stau lucrurile cu persoanele pline de frică sclavă; ele doresc să alunge ceea ce le inspiră teroare, mai degrabă decât să se despartă de păcatul lor, care singur Îl face pe Dumnezeu un obiect al spaimei. De aceea vor recurge la orice pentru pace, mai degrabă decât la Dumnezeu Însuși, care singur le poate da pace. Dar să fie un principiu fix în mințile noastre; că, oricare ar fi judecățile pe care le simțim sau le temem, nu vom nutri gânduri grele despre Dumnezeu. Să avem în vedere că El este infinit mai dispus să dea decât suntem noi să cerem; și că aceia care „vin la El în numele lui Isus nu vor fi alungați nicidecum”.] 2. Ce mângâiere pentru suflet este cunoașterea lui Hristos! [Destrămarea lumii și venirea lui Hristos la judecată nu au nimic înfricoșător pentru adevăratul credincios. El are un refugiu și un loc de ascundere; da, „Hristos Însuși este pentru el un sanctuar”, unde este ascuns de frica răului [Notă: Isaia 45:17.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria mea viață a slăbit reverența pentru lucrurile sfinte? Ce judecăți, lăuntrice sau din afară, am căutat să le evit mai degrabă decât să le aduc lui Dumnezeu în pocăință? Cum ar putea cunoașterea lui Hristos ca adevăratul chivot să-mi întărească inima înaintea maiestății lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne preasfânt, înaintea căruia chiar heruvimii își acopăr fețele, dă-ne har să ne apropiem de Tine nici în prezumție, nici în teroare, ci în îndrăzneala smerită cumpărată de Fiul Tău. Curățește inimile noastre curioase de orice atingere profană; învață-ne să tremurăm la Cuvântul Tău și să ne încredem în mila Ta. Lasă chivotul prezenței Tale să se odihnească printre noi, nu ca o povară de trimis departe, ci ca chezășia iubirii legământului care ne acoperă păcatele și ne atrage în lumina Ta; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →