Eterniseed › Curriculum › 1 Macabei
1 Macabei 5-6 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)
Deschidere
Capitolele cinci și șase din 1 Macabei poartă cititorul de la rededicarea templului la lungul război defensiv pe care frații Macabei au fost nevoiți să-l poarte împotriva națiunilor înconjurătoare și până la moartea lui Antioh Epifanes însuși în îndepărtata Persie. Cartea își lărgește aici perspectiva: Iuda se îndreaptă spre est de Iordan pentru a salva comunitățile evreiești risipite în ținuturile păgâne, Simon merge spre nord în Galileea cu același scop, iar Iosif și Azaria nu ascultă de poruncile lui Iuda încercând o angajare nesancționată și sunt înfrânți la Iamnia. Biserica primește aceste capitole ca pe o școală sobră a limitelor zelului și ca pe o amintire că ordinea ascultării este ea însăși o componentă a luptei sfinte. Al șaselea capitol se îndreaptă apoi spre răspunsul imperiului: moartea lui Antioh al Patrulea în Persia, regența lui Lisias pentru tânărul Antioh al Cincilea Eupator, marea invazie a Iudeii cu elefanți și mașini de război, asediul fortăreței de pe muntele templului, moartea eroică a lui Eleazar numit Avaran sub elefantul regelui, pe care Biserica a citit-o de mult ca o prefigurare a jertfirii de sine hristologice, și tratatul care l-a silit pe rege să recunoască religia evreiască. Citite în lumina crucii, aceste capitole dezvăluie modelul îndelungat prin care eliberarea Bisericii se împlinește nu prin simpla victorie în arme, ci prin victoria mai adâncă a vieții jertfite.
Citește
Citire
Citește 1 Macabei capitolele 5 și 6 cu atenție la geografie și la texturile morale. În capitolul cinci, observă ostilitatea popoarelor înconjurătoare față de evreii care fuseseră risipiți în Idumeea, Amon, Galaad și Galileea, și campaniile de salvare pe care frații Macabei le-au întreprins: Iuda și Ionatan spre est în Galaad, Simon spre nord în Galileea, în timp ce Iosif și Azaria au fost lăsați să apere Iudeea, dar au nesocotit porunca încercând o ofensivă împotriva Iamniei și au suferit înfrângere. Observă judecata atentă a autorului: înfrângerea de la Iamnia este atribuită nu lipsei de curaj, ci neascultării lui Iosif și Azaria, care nu erau din sămânța celor prin mâna cărora s-a dat eliberarea lui Israel. În capitolul șase, observă pe Antioh Epifanes în Persia aflând de înfrângeri și de rededicarea templului, boala lui de moarte, lamentarea de pe patul morții că răul pe care îl pricinuise Ierusalimului fusese pricina ruinei sale, regența lui Lisias pentru tânărul rege Eupator, marea armată cu treizeci și doi de elefanți de război înaintând spre muntele templului, recunoașterea de către Eleazar Avaran a elefantului purtând însemne regale și atacul său sub el care a ucis fiara, deși Eleazar însuși a fost zdrobit sub trupul ei căzând, și tratatul prin care legea evreiască a fost în cele din urmă îngăduită să fie observată.
Studiu
Campaniile de salvare macabeene din capitolul cinci dezvăluie o dimensiune izbitoare și ușor de trecut cu vederea a revoltei. Frații Macabei nu erau angajați într-un război expansionist pentru mărirea teritoriului lui Iuda. Ei erau angajați în salvarea comunităților evreiești risipite care fuseseră victime ale pogromurilor din partea populațiilor păgâne ale regiunilor înconjurătoare. Iuda și Ionatan au trecut Iordanul în Galaad pentru a scoate evreii din Bosor, Bețer, Maged, Carnaim și Efron; Simon a mers spre nord în Galileea cu același scop. Textul descrie cum i-au adus înapoi peste Iordan pe bărbații, femeile și copiii salvați cu mare bucurie și cu imnuri de mulțumire. Biserica citește acest episod ca pe o mărturie particulară a temeliilor veterotestamentare ale lucrării creștine de milostenie pe care teologia medievală avea să o numească mai târziu salvarea captivilor — Mercedarii Sfântului Petru Nolasc și Trinitarienii Sfântului Ioan de Matha au luat acest episod și împlinirea lui în Noul Testament în parabolele evanghelice ale oii pierdute ca pe carta întemeietoare a lucrării lor de răscumpărare în Africa de Nord în timpul raidurilor de sclavi din Barbaria. Verdictul moral al capitolului asupra lui Iosif și Azaria este la fel de izbitor și instructiv. Ei au fost lăsați să apere Iudeea în timp ce Iuda era la est de Iordan; au devenit neliniștiți și au întreprins o ofensivă împotriva Iamniei pe care Iuda nu o poruncise; au fost înfrânți. Judecata naratorului inspirat este precisă: ei nu erau din sămânța celor prin mâna cărora s-a dat eliberarea lui Israel, însemnând că neascultarea față de conducerea legitimă macabeană a fost ea însăși pricina înfrângerii lor. Biserica a citit de mult acest episod ca pe o școală a virtuții ascultării sub autoritatea religioasă și ca pe un avertisment împotriva ispitei eroismului personal desprins de ordinea poruncii legitime. Sfântul Bernard de Clairvaux în tratatul său despre smerenie și mândrie elaborează tocmai această ispită ca pe a doua treaptă a mândriei, prin care sufletul trece de la cunoașterea de sine la pretenția acțiunii independente. Moartea lui Antioh Epifanes în capitolul șase este consemnată cu precizie teologică. Regele, fiind înfrânt în campania sa persană și auzind de curățirea templului și de înfrângerile armatelor sale, a căzut într-o mare melancolie din care nu și-a mai revenit. Textul pune pe buzele lui o lamentare izbitoare de pe patul morții: acum îmi amintesc de răul pe care l-am făcut la Ierusalim, când am luat tot argintul și aurul care era acolo și am trimis să distrug fără pricină pe locuitorii Iudeii; înțeleg deci că din această pricină aceste rele m-au găsit și iată că pier prin mare întristare într-o țară străină. Părinții au citit această amintire de pe patul morții ca pe o mărturie chiar în figura persecutorului a tipologiei antihristice despre lucrarea conștiinței și despre structura morală a universului pe care niciun rege nu o poate evita în cele din urmă. Moartea lui Eleazar Avaran sub elefant este una dintre scenele cele mai teologic rezonante din carte. Textul descrie cum Eleazar a văzut un elefant purtând armură regală și a concluzionat că tânărul rege Eupator trebuie să fie pe el. A alergat în mijlocul falangei, a ucis pe oamenii din jurul elefantului și a alergat sub el și și-a înfipt sabia în sus în burta fiarei, ucigând-o. Elefantul a căzut peste Eleazar și l-a zdrobit. Biserica a citit această scenă din perioada patristică încoace ca pe o prefigurare a jertfirii de sine hristologice: recunoașterea țintei regale, străpungerea gărzii înconjurătoare, înfiptul în sus care ucide marea fiară, moartea eliberatorului sub greutatea căzând. Sfântul Ciprian în tratatul său despre lucrările de milostenie și milostivire și Sfântul Ambrozie în lucrarea sa despre îndatoririle slujitorilor îl aduc pe Eleazar Avaran ca tip veterotestamentar al iubirii jertfitoare de sine pe care Hristos avea să o desăvârșească pe Calvar. Tratatul de la sfârșitul capitolului șase este balamaua istorică a revoltei macabeene. Tânărul rege Eupator și regentul Lisias, după ce au apăsat asediul dar au fost siliți de vestea unei lovituri de stat la Antiohia să-l abandoneze, au acordat evreilor dreptul de a trăi după propriile legi. Persecuția ca atare s-a încheiat; luptele dinastice și politice care aveau să domine restul cărții începuseră.
Considerați
Considerare
Consideră campaniile de salvare ale lui Iuda și Simon ca pe o școală a lucrării creștine de milostenie în favoarea populațiilor persecutate. Frații Macabei nu au întreprins călătoria peste Iordan și în Galileea pentru avantaj politic; au întreprins-o pentru viețile semenilor evrei pe care populațiile păgâne înconjurătoare îi atacaseră. Biserica a continuat această lucrare prin ordinele ei religioase și prin ministerele ei diecezane și prin simpla caritate a familiilor ei de-a lungul a două mii de ani. În ce fel participi tu la salvarea celor care sunt persecutați astăzi? Creștinii persecutați din Orientul Mijlociu și din părți ale Africii și Asiei, femeile traficate salvate de surorile religioase catolice, refugiații primiți de Caritas Catolică — acestea sunt formele contemporane ale campaniei macabeene. Consideră de asemenea avertismentul lui Iosif și Azaria la Iamnia. Ispita de a întreprinde o angajare neautorizată este perenă în Biserică. Tradiția morală catolică distinge între ascultarea de autoritatea legitimă și refuzul conștient al poruncii nedrepte; distincția este fină și ușor de estompat, iar naratorul inspirat este sever cu Iosif și Azaria tocmai pentru că acțiunea lor nu a fost un refuz conștient, ci un eroism personal neacoperit de mantia ascultării față de o cauză religioasă. Unde în propria ta viață ai fost ispitit să substitui eroismul personal cu disciplina mai grea a ascultării de autoritatea legitimă? Consideră în cele din urmă pe Eleazar Avaran sub elefant. Biserica a iubit această imagine pentru că desăvârșește în Vechiul Testament gestul pe care Hristos l-ar desăvârși pe cruce: recunoașterea dușmanului mai adânc, străpungerea gărzii, înfiptul în sus, moartea sub greutatea căzând. Ai devenit atent la logica hristologică prin care martirii macabeeni trec în comuniunea sfinților, sau continui să-i citești doar ca pe eroi veterotestamentari în afara crucii?
Răspunde
Răspuns
Identifică după nume o comunitate de creștini sau alte persoane persecutate a căror situație este acută în prezent — Biserica persecutată într-o țară anume, o populație traficată, o comunitate de refugiați strămutați de război — și oferă un Rozariu în această săptămână pentru eliberarea lor. Dacă poți, găsește agenția catolică care lucrează cu acea populație (Ajutor pentru Biserica în Nevoie, Servicii de Ajutor Catolice, programele de refugiați ale Cavalerilor de Columb, o comunitate religioasă al cărei carism include această lucrare) și contribuie după puterile tale. Lasă ca darul să te coste ceva.
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic și veșnic, care în zilele lui Iuda și Simon Macabeul ai făcut din frăția lor o școală a salvării poporului tău risipit și care în moartea lui Eleazar Avaran sub marele elefant ai prefigurat eliberarea mai adâncă pe care Fiul tău avea să o împlinească pe lemnul crucii, susține în Biserica ta curajul de a salva pe cei persecutați în orice veac. Unde am substituit eroismul personal cu disciplina ascultării de autoritatea legitimă, cheamă-ne înapoi la modelul mai greu al luptei sfinte; unde am devenit indiferenți față de cei persecutați care sunt departe de noi, unește-ne inimile cu ale lor prin comuniunea sfinților. Prin mijlocirea martirilor macabeeni a căror mărturie a precedat mărturia apostolilor și a Fericitei Fecioare Maria, mama fiecărui membru al trupului Fiului ei, dă-ne nouă frăția lui Iuda, caritatea de salvare a lui Simon, ascultarea care le-a lipsit lui Iosif și Azaria și jertfirea de sine a lui Eleazar Avaran sub greutatea căzând. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.