Eterniseed › Curriculum › A Doua Carte a Omiliilor (1571)
Omilie — Despre faptele bune: și întâi despre post
Deschidere
Această lecție se inspiră din a doua Carte a Omiliilor, învățătura desemnată a Reformei Engleze, pe articolul intitulat Despre faptele bune: și întâi despre post. Omilia mărturisește cum numai harul îndreptățește, în timp ce faptele bune urmează ca rod al acestuia, apoi se îndreaptă spre post ca una dintre aceste fapte al cărei folos drept trebuie regăsit. Contează deoarece păzește Evanghelia milei libere împotriva oricărei idei că eforturile noastre cumpără cerul, chemând totuși credincioșii la o ascultare rânduielnică ce slăvește pe Dumnezeu și slujește binelui comun.
Citește
Citire
Citiți omilia Despre faptele bune: și întâi despre post, care se întemeiază pe pasaje precum Efeseni 2, Luca 5, Isaia 58 și 1 Corinteni 9. Lăsați textul însuși să arate cum Reformatorii au mărturisit prioritatea harului și scopurile drepte ale postului în libertatea Evangheliei.
Studiu
Mărturisirea începe prin a declara scopul vieții noastre în Hristos.
VIAȚA pe care o trăim în această lume (buni creștini) este din darul liber al lui Dumnezeu împrumutat nouă, totuși nu ca s-o folosim după plăcerea noastră, după voia noastră trupească: ci ca s-o petrecem în acele fapte care se cuvin celor ce au devenit făpturi noi în Hristos. Aceste fapte Apostolul le numește fapte bune, zicând: Noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit ca să umblăm în ele (Efeseni 2:10). Și totuși înțelesul său nu este prin aceste cuvinte să ne îndemne să avem vreo încredere sau să punem vreo nădejde în faptele noastre, ca prin meritul și vrednicia lor să cumpărăm pentru noi și pentru alții iertarea păcatelor și astfel viața veșnică, căci aceasta ar fi o adevărată blasfemie împotriva milei lui Dumnezeu și o mare micșorare a vărsării sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Mărturisirea continuă prin a arăta motivele faptelor bune înainte de a se întoarce la post.
Pavel învață deci că trebuie să facem fapte bune din mai multe pricini. Întâi, ca să ne arătăm copii ascultători ai Tatălui nostru ceresc, care le-a rânduit ca să umblăm în ele. În al doilea rând, pentru că ele sunt dovezi și mărturii bune ale îndreptățirii noastre. În al treilea rând, ca alții văzând faptele noastre bune să fie mai degrabă prin ele îndemnați și treziți să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Să nu fim deci leneși în a face fapte bune, știind că este voia lui Dumnezeu ca să umblăm în ele, încredințându-ne că în ziua de apoi fiecare om va primi de la Dumnezeu pentru osteneala sa făcută în credință adevărată o răsplată mai mare decât au meritat faptele sale. Și deoarece acum se va vorbi despre o anumită faptă bună, a cărei laudă este și în Lege și în Evanghelie: atâta s-a spus la început în general despre toate faptele bune. Întâi, ca să îndepărtăm din calea celor simpli și neînvățați această piatră de poticnire primejdioasă, ca vreun om să încerce să cumpere sau să dobândească cerul cu faptele sale.Mărturisirea deosebește apoi faptele care sunt totdeauna bune de cele indiferente.
Faptele bune nu sunt toate de un fel. Căci unele sunt prin ele înseși și prin firea lor proprie totdeauna bune: ca a iubi pe Dumnezeu mai presus de toate, a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți, a cinsti pe tatăl și pe mama ta, a cinsti pe cei mai mari în putere, a da fiecăruia ce i se cuvine și altele asemenea. Alte fapte sunt care, privite în ele înseși, fără alt respect, sunt prin firea lor cu desăvârșire indiferente, adică nici bune nici rele, dar își iau numele de la folosul sau scopul spre care slujesc. Aceste fapte având un scop bun sunt numite fapte bune și sunt într-adevăr astfel: dar aceasta nu vine din ele înseși, ci din scopul bun spre care sunt îndreptate. Pe de altă parte, dacă scopul spre care slujesc este rău, nu poate fi altfel decât că ele trebuie să fie și rele. Din acest fel de fapte este postul, care în sine este un lucru cu desăvârșire indiferent: dar este făcut mai bun sau mai rău prin scopul spre care slujește. Căci când privește un scop bun, este o faptă bună: dar scopul fiind rău, fapta însăși este de asemenea rea.Mărturisirea numește apoi cele trei scopuri care fac postul plăcut lui Dumnezeu.
Sunt trei scopuri spre care dacă postul nostru este îndreptat, atunci este o lucrare de folos pentru noi și primită de Dumnezeu. Cel dintâi este a pedepsi trupul, ca să nu fie prea neastâmpărat, ci îmblânzit și adus în supunere duhului. Acest respect l-a avut Sfântul Pavel în postul său, când a zis: Îmi pedepsesc trupul și îl aduc în supunere, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu găsit lepădat (1 Corinteni 9:27).
Considerați
Considerare
Mărturisirea se încheie rugând ca Dumnezeu să dea harul de a aduce astfel de rod.
Al treilea, ca postul nostru să fie o mărturie și o dovadă cu noi înaintea lui Dumnezeu a smeritei noastre supuneri față de înalta Sa maiestate, când ne mărturisim și recunoaștem păcatele noastre înaintea Lui și suntem atinși lăuntric de întristarea inimii, plângându-le în necazul trupurilor noastre. Acestea sunt cele trei scopuri sau folosiri drepte ale postului. Cel dintâi aparține în mod propriu postului particular. Celelalte două sunt comune atât postului obștesc cât și celui particular: și atâta despre folosirea postului. Doamne, miluiește-ne și dă-ne har ca, cât timp trăim în această lume nenorocită, să putem prin ajutorul Tău aduce acest rod și alte asemenea roade ale Duhului, lăudate și poruncite în Cuvântul Tău cel sfânt, spre slava Numelui Tău și spre mângâierea noastră, ca după alergarea acestei vieți ticăloase să trăim veșnic cu Tine în împărăția Ta cerească, nu pentru meritele și vrednicia faptelor noastre, ci pentru mila Ta și meritele Fiului Tău preaiubit Iisus Hristos, căruia împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt să-I fie toată lauda, cinstea și slava în vecii vecilor. Amin.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață ai fost ispitit să tratezi faptele bune ca temei mai degrabă decât ca rod al harului? Cum ar putea regăsirea celor trei scopuri ale postului să-ți schimbe deprinderea lepădării de sine în această săptămână? Ce faptă concretă de ascultare te cheamă acum să îmbrățișezi libertatea Evangheliei?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim că îndreptățirea este numai a Ta prin sângele lui Hristos și nu din faptele noastre. Dă-ne har să umblăm în faptele bune pe care le-ai pregătit, nu ca să câștigăm bunăvoința Ta, ci pentru că am primit-o deja. Învață-ne să postim cu inimile zdrobite înaintea Ta, îndreptând fiecare act de lepădare de sine spre pedepsirea trupului, spre învierea rugăciunii și spre mărturisirea smerită a păcatului. Păzește-Ți Biserica de superstiție și de libertinaj deopotrivă, ca ascultarea noastră să slăvească numele Tău și să slujească aproapelui. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →