← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel

1 Samuel 23-24 — cu Maclaren

1 Samuel 23-24Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture. În aceste pagini Maclaren se oprește asupra întâlnirii tensionate dintre David și Saul într-o peșteră din deșert, dezvăluind puterea liniștită a reverenței, răbdării și autocontrolului. Expunerea sa ne invită să observăm cum un fugar refuză să-și ia tronul prin violență și în schimb își încredințează cauza lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, descoperim curaj proaspăt pentru propriile noastre conflicte și o viziune mai clară a ceea ce înseamnă să lași Domnul să lupte bătăliile noastre. Lăsați cuvintele lui Maclaren să ne ghideze în inima lui 1 Samuel 23-24.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi 1 Samuel capitolele 23 și 24. Imaginați-vă râpele aspre de lângă En-Ghedi și peștera întunecată unde David și oamenii săi se ascund. Observați vulnerabilitatea lui Saul și reținerea surprinzătoare a lui David. Lăsați povestea antică să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Maclaren asupra scenei.
Studiu
Maclaren începe prin a schița terenul sălbatic și peștera unde se desfășoară întâlnirea. O invazie filisteană bruscă îl salvase pe David, când era aspru presat de Saul, și îi dăduse ocazia de a fugi în ținutul sălbatic de la vestul Mării Moarte, aproape de locul unde En-Ghedi 'Izvorul Caprei Sălbatice' strălucește în lumină pe dealul de deasupra lacului ciudat. În aceste chei sălbatice, cei trei mii de oameni ai lui Saul ar fi fost de puțin folos împotriva fugarului iute de picior și a trupei sale. Întregul district este brăzdat de râpe, iar acestea sunt ciuruite de grote mari, unde încă se ascund și sfidează capturarea periculoși fugari. Călătorii se extaziază de frumusețea unora dintre aceste 'grădinuțe fermecate' drapate cu ferigă capilară, răcoroase și umede, și binecuvântat de întunecate după lumina aprigă de afară. În una dintre acestea s-a petrecut frumoasa poveste care constituie lecția noastră. Maclaren recreează apoi momentul tensionat din interiorul peșterii și sfatul șoptit al oamenilor lui David. I. Avem scena din peșteră. Interiorul ar fi fost negru ca noaptea pentru cine privea înăuntru cu ochii proaspăt ieșiți din strălucirea orbitoare a unei asemenea lumini pe calcar, dar ar fi păstrat o lumină crepusculară pentru cine privea în afară, cu ochii obișnuiți cu întunericul. David și oamenii săi, ținându-se aproape de pereți și ascunzându-se după unghiuri, ar fi putut foarte bine să rămână neobservați de Saul la intrare, care probabil nici nu se uita înăuntru. Cât de viu este redat entuziasmul șoptit al proscrișilor din jurul lui David! Ei cred că ar fi 'ispitirea Providenței' să lași o asemenea ocazie să scape. Ei pun un luciu religios pe sfatul lor. Ar fi aproape nelegiuit să nu-l omori pe Saul, căci iată mâna lui Dumnezeu împlinind în mod evident o profeție! Este posibil să fi existat vreo profeție nerezervată de acest fel pe care o par să o citeze; dar mai probabil se referă doar la desemnarea lui David la coroană, pe care ajunseseră s-o cunoască. Maclaren arată apoi cum David taie haina lui Saul, dar refuză să lovească, și virtuțile arătate în acea singură faptă. A avut de lucru greu să-și țină oamenii să nu se năpustească asupra regelui; dar, după ce s-a stăpânit pe sine, este în stare să-i rețină. Câte virtuți pot fi în exercițiu într-o singură acțiune! Aici avem generozitate, clemență, sensibilitate a conștiinței, reverență, lepădare de sine, răbdare, loialitate, fermitate, stăpânire asupra naturilor inferioare pentru scopuri înalte, - o întreagă constelație strălucind ca stelele în peștera întunecată. Maclaren prezintă în cele din urmă nobila mustrare a lui David rostită în afara peșterii. II. Avem, în continuare, mustrarea patetică a lui David. Saul era singur, iar David putea scăpa cu ușurință printre stânci, dacă regele și-ar fi chemat oamenii; dar își riscă capturarea, în revărsarea prieteniei de odinioară. Cuvintele sale sunt pline de noblețe, iar tăcerea sa nu este mai puțin. Nu are reproșuri, nici mânie sau ură. Nu va presupune nici măcar că Saul a urmat propriile impulsuri în persecuția sa, ci presupune că a fost rătăcit de calomnii. Arată fragmentul hainei lui Saul din mâna sa ca dovadă împotriva minciunii că ar fi avut planuri împotriva lui, și își afirmă cu pasiune nevinovăția acum și în tot trecutul. Se compară pe sine cu vreo vietate timidă, ca una dintre caprele de pe stânci, iar pe Saul cu un vânător. Îl cheamă solemn pe Dumnezeu să judece între ei și face apel de la calomniile și judecățile greșite ale oamenilor la tribunalul desăvârșit al lui Dumnezeu, căruia îi încredințează cauza sa.
Considerați

Considerare

Maclaren scoate la iveală modelul durabil de a birui răul cu îndelungă răbdare. Așa trebuie să ne purtăm și noi cu calomniile și dușmănia. Legea veșnică pentru noi în toată opoziția și ostilitatea este cuprinsă în cuvintele și faptele nobile ale lui David. A răsplăti răul cu binefaceri, a te abține de la răzbunare când este în puterea noastră, a ne ține limbile de la cuvinte amare și rănitoare, a face apel la sinele mai bun al adversarului, chiar cu prețul 'demnității' noastre, - toate acestea nu sunt ușoare nici obișnuite printre creștinii mărturisitori. Dar ar trebui să fie. Domnul lui David, 'când a suferit, nu a amenințat; ci S-a încredințat Celui ce judecă drept'. Suntem niște urmași săraci ai Lui, dacă David ne întrece în răbdare și mărinimie. Au trebuit nouăsprezece sute de ani ca să ne învețe că îndurarea pasivă este mai eroică decât a lupta pentru propria mână, și că a răsplăti disprețul și ura cu cele asemenea este mai puțin nobil decât a le întâmpina cu iertare fără sfârșit. Maclaren încheie avertizând că emoția trecătoare fără acțiune nu face decât să împietrească inima. Două mari lecții sunt învățate de acea figură tragică a regelui care plânge și totuși rămâne neschimbat. Una este puterea blândeții îndelung răbdătoare de a alunga ura. Adevărata cale de a 'birui răul' este de a-l topi prin cărbuni aprinși ai blândeții. Aceasta este calea lui Dumnezeu. Un aisberg poate fi zdrobit în pulbere, dar fiecare fragment este tot gheață. Doar soarele care îl topește îl va preface în apă dulce. Dragostea este biruitoare, și singura biruitoare, iar biruința ei este de a preface ura în dragoste. Cealaltă lecție este lipsa de valoare a simplei simțiri, care prin însăși natura ei trece și, ca ploaia neadunată, lasă stânca în duritatea ei încăpățânată mai expusă. Saul și-a sporit doar vinovăția din pricina acelei fulgerări trecătoare a nebuniei sale pe care nu a urmat-o; iar strălucirile noastre de înțelegere a vreunui păcat și nebunie a noastră nu fac decât să ne sporească responsabilitatea. Emoția care nu duce la acțiune împietrește inima și adaugă la vinovăția și osânda noastră.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră vă invită Dumnezeu să lăsați jos cuțitul răzbunării? Cum ar putea reverența față de ceea ce a uns Dumnezeu în alții să schimbe felul în care răspundeți la conflict? Ce pas de încredere răbdătoare puteți face astăzi în loc să vă forțați propria îndreptățire?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al fiecărei peșteri ascunse și al fiecărui conflict deschis, mulțumim Ție pentru exemplul lui David care a cinstit ungerea Ta chiar când l-a costat șansa de răzbunare. Învață-ne aceeași reverență față de scopurile Tale și aceeași răbdare de a aștepta timpul Tău. Îmblânzește inimile noastre față de cei ce ni se împotrivesc și ferește-ne de lovitura grabnică ce pare dreaptă dar rănește propriile noastre suflete. Duhul Tău să producă în noi generozitate, stăpânire de sine și încredere liniștită care lasă fiecare rezultat în mâinile Tale. În numele puternic al lui Isus ne rugăm, Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →