Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați
2 Regi 19-20 — cu Matthew Henry
Deschidere
În vremuri de amenințare copleșitoare, întoarcerea către Domnul rămâne refugiul cel mai sigur al credinciosului. Matthew Henry ne călăuzește prin evenimentele dramatice din 2 Regi 19-20, arătând cum criza lui Ezechia a devenit scena intervenției puternice a lui Dumnezeu. Comentariul său evidențiază rugăciunea, profeția și eliberarea divină ca adevăratele arme împotriva fricii și aroganței. Pe măsură ce urmăm perspectivele lui Henry, suntem invitați să vedem cum luptele antice oglindesc propria noastră nevoie de credință sub presiune. Această lecție ne atrage mai adânc în mărturia Scripturii despre credincioșia lui Dumnezeu când toată puterea umană eșuează.
Citește
Pregătește-ți inima să-L întâlnești pe Dumnezeul cel viu care răspunde la rugăciune. Citește 2 Regi capitolele 19 și 20 încet, observând smerenia lui Ezechia, cuvântul profetic al lui Isaia și eliberarea bruscă înfăptuită de un înger. Lasă narațiunea să trezească atât uimire cât și încredere pe măsură ce vezi contrastul dintre lăudăroșenia umană și suveranitatea divină.
Studiu
Henry începe prin a examina răspunsul regelui.
I. Ezechia a arătat o preocupare profundă față de necinstea adusă lui Dumnezeu prin blasfemia lui Rabșache. Când a auzit-o, deși din a doua mână, și-a rupt hainele și s-a acoperit cu sac, v. 1. Oamenii buni obișnuiau să facă așa când auzeau de vreun reproș aruncat asupra numelui lui Dumnezeu; și oamenii mari nu trebuie să creadă că este vreo umilire pentru ei să simpatizeze cu onoarea rănită a marelui Dumnezeu. Hainele regale nu sunt prea bune pentru a fi rupte, nici carnea regală prea bună pentru a fi îmbrăcată cu sac, în umilire pentru indignările aduse lui Dumnezeu și pentru pericolele și spaimele Ierusalimului său. La aceasta Dumnezeu cheamă acum, și a fost nemulțumit de cei care nu au fost astfel afectați. Isa. xxii. 12-14, Iată bucurie și veselie, înjunghiere de boi și ucidere de oi, deși era o zi de necaz și perplexitate în valea viziunii (v. 5), care se referă la acest eveniment. Regele era în sac, dar mulți dintre supușii săi erau în haine moi.Henry continuă discutând trimiterea solilor.
III. A trimis la profetul Isaia, prin soli de cinste, ca semn al marelui respect pe care îl avea pentru el, ca să-i ceară rugăciunile, v. 2-4. Eliachim și Șebna erau doi dintre cei care auziseră cuvintele lui Rabșache și erau mai în măsură atât să-l informeze cât și să-l afecteze pe Isaia cu situația. Bătrânii preoților trebuiau ei înșiși să se roage pentru popor în vreme de necaz (Ioel ii. 17); dar ei trebuie să meargă ca să angajeze rugăciunile lui Isaia, pentru că el putea să se roage mai bine și avea un interes mai bun în cer. Solii trebuiau să meargă în sac, pentru că ei trebuiau să-l reprezinte pe rege, care era astfel îmbrăcat.Henry abordează apoi răspunsul lui Dumnezeu prin profet.
IV. Dumnezeu, prin Isaia, a trimis la Ezechia, ca să-l asigure că Se va glorifica în ruina Asirienilor. Ezechia a trimis la Isaia, nu ca să întrebe despre eveniment, cum au făcut mulți care au trimis la profeți (Voi scăpa? sau ceva similar), ci ca să-i ceară ajutorul în datoria sa. Despre aceasta era el îngrijorat; și de aceea Dumnezeu i-a făcut cunoscut care va fi evenimentul, ca răsplată pentru grija sa de a-și face datoria, v. 6, 7. 1. Dumnezeu S-a implicat în cauză: Ei M-au blasfemiat. 2. L-a încurajat pe Ezechia, care era mult descurajat: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit; ele nu sunt decât cuvinte (deși cuvinte umflate și înflăcărate), și cuvintele nu sunt decât vânt. 3. A promis să-l înspăimânte pe regele Asiriei mai rău decât l-a înspăimântat Rabșache pe el: 'Voi trimite o suflare asupra lui (acea suflare pestilențială care i-a ucis armata), asupra căreia spaimele îl vor cuprinde și îl vor alunga în propria sa țară, unde moartea îl va întâmpina.' Această scurtă amenințare din gura lui Dumnezeu va face execuție, când toate amenințările neputincioase care veneau din gura lui Rabșache vor dispărea în aer.
Considerați
Consideră
Henry încheie reflectând asupra asigurării date.
Avem aici răspunsul copios și plin de har pe care Dumnezeu l-a dat rugăciunii lui Ezechia. Mesajul pe care i l-a trimis prin aceeași mână (v. 6, 7), s-ar putea crede, era un răspuns suficient la rugăciunea sa; dar, ca să aibă o mângâiere puternică, a fost încurajat de două lucruri imuabile, în care era imposibil ca Dumnezeu să mintă, Evr. vi. 18. În general, Dumnezeu l-a asigurat că rugăciunea sa a fost auzită, rugăciunea sa împotriva lui Sanherib, v. 20. Observă, cazul celor împotriva cărora sunt rugăciunile poporului lui Dumnezeu este nenorocit. Căci, dacă asupritul strigă către Dumnezeu împotriva asupritorului, El va auzi, Exod. xxii. 23. Dumnezeu aude și răspunde, aude cu puterea mântuitoare a dreptei Sale, Ps. xx. 6.
Răspunde
Unde te îndrepți instinctiv când amenințările se ridică în jurul tău? Cum ar putea răspândirea preocupărilor tale înaintea Domnului să-ți schimbe perspectiva? Ce pas de dependență smerită poți face astăzi în lumina exemplului lui Ezechia?
Roagă-te
Doamne, învață-ne să alergăm la Tine mai întâi când necazul apasă. Dă-ne smerenia lui Ezechia ca să căutăm fața Ta mai degrabă decât să ne bazăm pe propriile strategii. Întărește-ne încrederea că Tu auzi fiecare rugăciune oferită în credință. Taci vocile care batjocoresc Numele Tău și apără-Ți poporul numai pentru slava Ta. Fie ca noi să ne odihnim în certitudinea că Tu ești suveran peste orice putere care se ridică împotriva noastră. În numele lui Hristos ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →