Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 13 — cu Ryle
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la lucrarea clasică anglicană a lui J.C. Ryle, Expository Thoughts on the Gospels, pentru o călătorie concentrată prin capitolul 13 din Ioan. Expunerea atentă și pastorală a lui Ryle deschide ferestre proaspete către Camera de Sus, unde Hristos arată atât dragoste tandră cât și avertisment solemn. Cuvintele sale ne invită să zăbovim asupra acțiunilor Mântuitorului și a slăbiciunii ucenicilor, lăsând Scriptura să ne modeleze inimile. Urmând îndrumarea lui Ryle, descoperim din nou de ce aceste capitole au hrănit credincioșii de-a lungul secolelor. Pregătiți-vă să citiți, să studiați și să răspundeți sub îndrumarea constantă a acestui comentator de încredere din secolul al nouăsprezecelea.
Citește
Citire
Așezați-vă într-un loc liniștit și citiți capitolul 13 din Ioan încet, poate cu voce tare. Observați trecerea de la slujirea publică la despărțirea intimă, spălarea picioarelor, prezicerea trădării și porunca cea nouă. Lăsați textul să vorbească înainte de a trece la gândurile lui Ryle. Faceți o pauză după fiecare secțiune pentru a absorbi atmosfera din Camera de Sus. Această citire pregătește terenul pentru expunerea care urmează.
Studiu
Ryle deschide expunerea îndreptând atenția spre începutul capitolului.
Pasajul pe care l-am citit acum începe una dintre cele mai interesante părți ale Evangheliei lui Ioan. Timp de cinci capitole consecutive, găsim că Evanghelistul înregistrează lucruri care nu sunt menționate de Matei, Marcu și Luca. Nu putem fi niciodată suficient de recunoscători că Duhul Sfânt a făcut ca acestea să fie scrise pentru învățătura noastră! În orice veac, conținutul acestor capitole a fost considerat pe drept una dintre cele mai prețioase părți ale Bibliei. Ele au fost hrana și băutura, puterea și mângâierea tuturor creștinilor cu inimă sinceră. Să ne apropiem mereu de ele cu o reverență deosebită. Locul pe care stăm este pământ sfânt.Ryle extrage apoi o lecție centrală din versetele de început.
Învățăm, pentru un lucru, din aceste versete, ce dragoste răbdătoare și continuă există în inima lui Hristos față de poporul Său. Este scris că „iubind pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit”. Cunoscând perfect că ei erau pe cale să-L părăsească rușinos în doar câteva ore, văzând dinainte slăbiciunea și neputința lor, binecuvântatul nostru Stăpân nu a încetat să aibă gânduri de dragoste față de ucenicii Săi. Nu S-a săturat de ei: i-a iubit până la capăt.Ryle trece apoi la o a doua observație sobră din același pasaj.
Învățăm, pentru un alt lucru, din aceste versete, ce adâncă stricăciune poate fi uneori găsită în inima unui mare mărturisitor al religiei. Este scris că „diavolul a pus în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să-L trădeze pe Hristos”.
Considerați
Considerare
Ryle încheie secțiunea cu un cuvânt practic de încurajare.
Să nu se teamă nimeni să înceapă cu Hristos, dacă dorește să fie mântuit. Cel mai mare dintre păcătoși poate veni la El cu îndrăzneală și să se încreadă în El pentru iertare cu încredere. Acest Mântuitor iubitor este Unul care se bucură să „primească pe păcătoși”. (Luca 15:2.) Să nu se teamă nimeni să continue cu Hristos după ce a venit odată la El și a crezut. Să nu-și închipuie că Hristos îl va lepăda din cauza eșecurilor și îl va trimite înapoi în vechea lui deznădejde din cauza neputințelor. Astfel de gânduri nu sunt deloc justificate de ceva din Scripturi. Isus nu va respinge niciodată vreun slujitor din cauza slujirii slabe și a împlinirii slabe. Pe cei pe care îi primește îi păstrează întotdeauna. Pe cei pe care îi iubește la început îi iubește până la capăt. Făgăduința Lui nu va fi niciodată ruptă și este pentru sfinți ca și pentru păcătoși: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară nicidecum”. (Ioan 6:37.)Ryle încheie îndemnând la un răspuns personal final.
Mai presus de toate, să ne rugăm zilnic ca propriul nostru creștinism să fie, în orice caz, autentic, sincer, real și adevărat. Credința noastră poate fi slabă, nădejdea noastră slabă, cunoștința noastră mică, eșecurile noastre frecvente, greșelile noastre multe. Dar, în orice caz, să fim reali și adevărați. Să putem spune împreună cu Petru cel sărac, slab și greșit: „Doamne, Tu care știi toate lucrurile, știi că Te iubesc”. (Ioan 21:17.)
Răspunde
Răspuns
1. Unde ai cea mai mare nevoie să te odihnești astăzi în dragostea răbdătoare a lui Hristos? 2. Ce avertisment din exemplul lui Iuda te îndeamnă să-ți examinezi propria inimă? 3. Cum te vei ruga ca creștinismul tău să rămână autentic și sincer în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru dragostea răbdătoare a lui Hristos care nu obosește niciodată de poporul Tău. Păzește-ne de prezumție și de disperare, ferindu-ne de stricăciunea subtilă care poate fi ascunsă chiar și în mărturisirea religioasă. Dă-ne har să începem cu Hristos cu îndrăzneală și să continuăm cu El cu credincioșie, încrezându-ne că pe cei pe care îi primește îi păstrează până la capăt. Fă ca credința noastră să fie reală, nădejdea noastră statornică și dragostea noastră sinceră. Fie ca lecțiile acestui capitol să ne modeleze umblarea și să ne adâncească dependența de Mântuitorul care i-a iubit pe ai Săi până la capăt. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →