Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 5-6 — Eterniseed (protestant evanghelic)
Deschidere
Capitolele cinci și șase din Isaia ne vin ca o scrisoare personală de la Domnul care și-a îngrijit întotdeauna poporul cu afecțiune răbdătoare. Aici profetul cântă despre o vie plantată pe un deal roditor, un loc pus deoparte și păzit cu grijă, totuși unul care dă numai struguri sălbatici în loc de fructul dulce așteptat. Cântecul se transformă rapid într-o serie de vaiete sincere care numesc modurile în care inimile se îndepărtează de dreptate și milă. Apoi scena se mută la templu unde Isaia Îl vede pe Domnul înalt și înălțat, înconjurat de serafimi care strigă sfințenia care umple tot pământul. În acel moment de slavă copleșitoare profetul este zdrobit, curățat de un cărbune de pe altar și trimis cu un mesaj care va întări și trezi deopotrivă. Prin toate acestea Îl întâlnim pe același Isus care încă umblă printre poporul Său, încă tânjind după rod care arată ca dragostea, încă gata să atingă buzele cu milă ca să putem vorbi pentru El astăzi.
Citește
Citește aceste două capitole încet, poate cu voce tare, lăsând cântecul viei să zăbovească înainte ca viziunea să irupă. Observă cum grija tandră a Domnului pentru plantarea Sa face loc unei dezamăgiri sincere, apoi cum același Dumnezeu sfânt care rostește judecata oferă și curățire și o trimitere proaspătă. Urmărește mișcarea de la rodul așteptat la buzele atinse, de la judecata declarată la o rămășiță păstrată și cere Duhului să-ți arate unde se află propria ta viață în acea poveste chiar acum.
Studiu
Studiază
Cântecul începe cu o vie iubită plantată pe un sol ales, împrejmuită și curățată, vegheată cu fiecare avantaj. Totuși când stăpânul se întoarce căutând struguri, apare doar un rod acru sălbatic. Dezamăgirea nu este abstractă; ea se arată în vieți care calcă în picioare pe cei săraci, aleargă după băutură tare și răstălmăcesc dreptatea pentru mită. Urmează șase vaiete, fiecare numind o inimă care a transformat darurile lui Dumnezeu în prilejuri pentru sine. Via este lăsată în voia ei, zidurile ei dărâmate, îngrijirea ei atentă retrasă. Apoi capitolul șase deschide cerurile. Isaia stă în templu și Îl vede pe Împărat, Domnul oștirilor, înalt și înălțat. Serafimii își acoperă fețele și strigă că tot pământul este deja plin de slava Lui. Primul cuvânt al profetului nu este laudă ci ruină: „Vai de mine, căci sunt zdrobit”. Un cărbune de pe altar îi atinge buzele și vina este luată. Abia atunci glasul întreabă: „Pe cine să trimit?” și Isaia răspunde cu buze curățite. Ceea ce via nu a putut produce de una singură, altarul oferă. Aceeași sfințenie care descoperă păcatul face și o cale pentru ca păcătosul să fie trimis. În aceste capitole vedem tiparul care străbate toată istoria mântuirii: Dumnezeu plantează, așteaptă rod, întâmpină eșecul cu judecată sinceră, apoi întâmpină pe cel zdrobit cu milă care restaurează și însărcinează. Isus personal stă în centru, adevărata viță care poartă rodul pe care noi nu l-am putut crește și care încă atinge buzele cu foc ca oamenii obișnuiți să poată vorbi Cuvântul Lui astăzi.
Considerați
Consideră
Aceeași mișcare apare din nou când Isus le spune ucenicilor Săi: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele”. Cântecul viei își găsește răspunsul în Cel care produce rodul căutat de Tatăl. Viziunea lui Isaia despre tron răsună în Evanghelia după Ioan unde slava Domnului este văzută în fața lui Hristos. Cărbunele de pe altar arată înainte spre cruce unde vina este îndepărtată o dată pentru totdeauna, iar trimiterea profetului anticipează Marea Trimitere dată fiecărui urmaș curățit. De-a lungul veacurilor Biserica a citit aceste capitole atât ca avertizare cât și ca mângâiere: Domnul încă caută rodul viei și totuși El oferă curățirea care ne lasă să răspundem chemării Sale.
Răspunde
Unde în viața ta chiar acum pare că Domnul caută struguri și găsește altceva în loc, și ce pas simplu de pocăință ar putea deschide calea pentru îngrijirea Lui din nou? Când îți imaginezi pe Domnul înalt și înălțat, ce parte a inimii tale se simte zdrobită și cum schimbă amintirea cărbunelui de pe altar felul în care porți acel sentiment? Dacă Isus ți-ar pune astăzi întrebarea: „Pe cine să trimit?”, ce răspuns sincer se ridică din buze pe care El le-a atins deja?
Roagă-te
Doamne Isuse, mulțumim Ție că ne-ai plantat în pământul bun al grijii Tale și că încă cauți rodul dragostei și al dreptății în viețile noastre. Când nu vedem decât struguri sălbatici, nu ne lăsa în voia noastră; vino cu Cuvântul Tău sincer și cu atingerea Ta curățitoare. Lasă viziunea sfințeniei Tale să ne smerească și să ne vindece deopotrivă. Adu din nou cărbunele la buzele noastre ca vina să cadă și să putem răspunde chemării Tale cu inimi gata. Trimite-ne în zi cu cuvinte care să aibă gust de struguri în loc de spini și ține-ne aproape de altar unde mila curge mereu. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.