← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Umeri, Inimă și Foc Sfânt

Exodul 27-28Stephen N. Haskell — Crucea și umbra ei20 min
Deschidere
Cartea lui Stephen N. Haskell 'The Cross and Its Shadow' deschide curtea exterioară a sanctuarului și veșmintele preoțești din Exodul 27-28, urmărind fiecare detaliu ca o umbră vie a slujirii lui Hristos. Lecția ne invită să vedem cortul nu ca un ritual antic, ci ca evanghelia prezentă, unde focul altarului și purtarea numelor de către marele preot indică îndreptățirea și viața primită numai prin credință.
Citește
Întoarce-te acum la Exodul 27-28 și citește capitolele în întregime. Lasă descrierile curții, ale altarului, ale veșmintelor de in și ale pieptarului împodobit cu pietre prețioase al marelui preot să se odihnească asupra inimii înainte de a asculta expunerea lui Haskell.
Studiu

Studiază

Haskell deschide secțiunea contrastând cele două ordine ale preoției. AU existat două ordine ale preoției, cel al lui Melhisedec și cel levitic. Ordinul lui Melhisedec a precedat ordinul levitic. În zilele lui Avraam, preotul Melhisedec era rege al Salemului, precum și preot al Dumnezeului Preaînalt. Deși nu se spune mult în Biblie despre ordinul preoției lui Melhisedec, acesta era superior ordinului levitic, căci Hristos a fost făcut preot după ordinul lui Melhisedec. Ordinul levitic s-a extins din vremea când Israel a ieșit din Egipt până la cruce; de atunci avem preoția lui Hristos, al cărei tip au fost toți preoții pământești. Fiind Hristos preot după ordinul lui Melhisedec, trăim acum sub ordinul preoției lui Melhisedec. Sunt date multe amănunte cu privire la ordinul levitic; și deoarece toți preoții leviți au slujit 'ca exemplu și umbră a lucrurilor cerești', când studiem preoția levitică, studiem de fapt lucrarea preoțească a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Apoi se îndreaptă spre veșmintele marelui preot. Veșmintele albe curate erau purtate de marele preot în ocazii obișnuite, dar când intra în Sfânta Sfintelor pentru a face ispășire pentru popor, era îmbrăcat în robe splendide, care reprezentau în mod potrivit pe Marele nostru Preot când mărturisește numele poporului Său înaintea scaunului de judecată al Judecătorului întregului pământ. Marele preot purta întotdeauna lunga robă albă de in a preotului obișnuit, dar peste aceasta era o robă albastră țesută dintr-o singură bucată și împodobită frumos în jurul tivului cu clopoței de aur și rodii de albastru, purpuriu și aur. Efodul, o haină fără mâneci din in alb, brodată frumos cu aur, albastru, purpuriu și stacojiu, era purtat peste roba albastră. Aceasta era mai scurtă decât celelalte veșminte și era strânsă la brâu printr-o brâu bogat brodat de aceeași culoare. Pe umerii brodați cu aur ai efodului erau două pietre de onix, pe care erau gravate numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel, câte șase nume pe fiecare umăr, tipărind astfel pe Cel Puternic care poartă nedumeririle și poverile poporului Său pe umerii Săi. Trecând în afară, Haskell descrie curtea și altarul ei central. Era 'un altar preasfânt: tot ce atinge altarul va fi sfânt', era porunca dumnezeiască. Din cauza aceasta, fără îndoială, Adonia și Ioab au fugit și s-au prins de coarnele altarului când se temeau de moarte din mâinile lui Solomon. Toate arderile de tot ale sanctuarului erau arse pe altarul de aramă. Focul a fost aprins de Domnul Însuși și a fost ținut aprins neîncetat. Nu trebuia să se stingă niciodată. Focul care distruge tot păcatul de pe pământ, asemenea focului de pe altarul de aramă, va coborî din cer de la Dumnezeu și nu va fi stins cât timp va mai fi vreun păcat de mistuit. Întregul trup al arderii de tot și porțiuni din diferite jertfe erau arse pe acest altar de aramă. El mistuia ceea ce tipărea păcatul; și deoarece focurile ardeau neîncetat, a fost numit 'altarul ispășirii continue'. Păcatul desparte pe om de Dumnezeu și tot păcatul trebuie îndepărtat înainte ca păcătosul să poată fi împăcat cu Dumnezeu.
Considerați

Cugetă

Haskell apasă cel mai adânc evanghelia harului când scrie despre numele purtate peste inimă. Mai era un alt articol aparținând veșmintelor marelui preot, mitra sau boneta. O placă de aur purtând inscripția 'Sfințenie Domnului' era prinsă cu o panglică albastră în fața bonetei albe sau a turbanului purtat de preoți. Niciun preot nu avea voie să poarte veșmintele preoțești decât atunci când slujea în sanctuar sau în curte. Există o semnificație mișcătoare în faptul că marele preot purta numele întregului Israel pe umeri și peste inimă în timp ce săvârșea lucrarea care tipărea judecata, când cazul fiecăruia va veni în revistă înaintea lui Dumnezeu. Pieptarul era numit 'pieptarul judecății'. Acele nume gravate pe pietre erau un tip al numelor biruitorilor, pe care Hristos le va mărturisi înaintea Tatălui Său și a îngerilor.
Răspunde
1. Unde am cea mai mare nevoie să mă odihnesc în lucrarea împlinită a lui Hristos mai degrabă decât în propria mea înregistrare? 2. Cum vorbește focul continuu de pe altar despre sfârșitul final al păcatului și despre siguranța celor răscumpărați? 3. În ce fel Îi permit astăzi Marelui Preot ceresc să poarte numele meu înaintea Tatălui?
Roagă-te
Doamne Iisuse, Marele nostru Preot după ordinul lui Melhisedec, Îți mulțumim că fiecare fir de in și fiecare clopoțel de aur din sanctuar a arătat spre slujirea Ta desăvârșită. Îmbracă-ne cu haina dreptății Tale, poartă numele noastre pe inima Ta și ține focul altarului Tău aprins până când păcatul nu va mai fi. Fie ca evanghelia harului pe care umbrele au vestit-o să devină viața noastră zilnică, ca să stăm îndreptățiți numai prin credință și să trăim în libertatea pe care Tu ai cumpărat-o. Amin.

Stephen N. Haskell — Crucea și umbra ei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →