Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Solomon
Tu cruți pe toți, căci ai Tăi sunt, Doamne, Cel ce iubești sufletele
Deschidere
Există un loc în Cartea Înțelepciunii unde scriitorul, după ce a urmărit minunile lui Dumnezeu în pustiu, se întoarce brusc de la faptele lui Dumnezeu la inima lui Dumnezeu și izbucnește într-un imn al milei atât de tandru încât este greu să-l citești fără a tremura. El spune că Domnul iubește tot ce a făcut, că cruță pe toți pentru că toți sunt ai Lui, că trece cu vederea păcatele oamenilor ca ei să se pocăiască. În acest imn intră Sf. Rabanus Maurus ca un fiu care intră în casa tatălui său, fără grabă și ca la el acasă. El citește aici nu un Dumnezeu care tolerează făpturile Sale, ci un Dumnezeu care este, în cuvintele sale, un bun meșteșugar care iubește, păstrează și conduce lucrarea sa cea bună. Așezându-ne cu aceste două capitole, să lăsăm răbdarea nemărginită a Creatorului care iubește sufletele să ne atragă spre aceeași răbdare, aceeași milă, în relațiile noastre unii cu alții.
Citește
Citire
Citește cu încetineală Înț. 11 și 12, urmărind cotitura. Capitolul începe cu grija lui Dumnezeu față de poporul Său în pustiu — apă scoasă din stâncă, cei însetați răcorindu-se — și se înalță prin mărturisirea cea mare că Domnul rânduiește toate lucrurile cu măsură, număr și greutate. Apoi vine inima: 'ai milă de toți... cruți pe toți, căci ai Tăi sunt, Doamne, Cel ce iubești sufletele'. Înț. 12 duce aceeași melodie mai departe în îndelunga răbdare a lui Dumnezeu chiar și față de neamurile nelegiuite și în învățătura că propriii Săi copii trebuie deci să fie milostivi.
Studiu
Rabanus ajunge mai întâi la mărturisirea cea mare din Înț. 11:20, că Dumnezeu a rânduit toate lucrurile cu măsură, număr și greutate, și aude în ea nu răceală, ci cea mai exactă gingășie. Dumnezeu, spune el, face toate lucrurile după adevăr, judecată și dreptate; nu este nimic în lucrările Sale care să fie dezordonat sau nepotrivit; mai degrabă
El moderează, temperează și dispune toate judecățile Sale cu balanța celei mai înalte echități. Cântarele lui Dumnezeu nu sunt cântarele unui tiran, ci ale unui Tată care cântărește fiecare suflet cu grijă desăvârșită. Iar când textul se întoarce la milă însăși — 'ai milă de toți, pentru că poți face toate lucrurile' — Rabanus arată că atotputernicia și blândețea sunt una în Dumnezeu:
Puterea lui Dumnezeu, deci, totdeauna amestecată cu bunătate, deși nu are nevoie de nimic, totuși nu disprețuiește lucrarea Sa în oameni din pricina greșelilor lor, ci, iertând prin pocăință, îi spală de păcatele lor și cu pietate părintească îi crește și îi hrănește ca să fie adunați la Sine. Atotputernicul nu are nevoie de nimic de la noi; El iartă pentru că iubește ceea ce a făcut.
Considerați
Cugetare
Când Înțelepciunea spune că Dumnezeu cruță pe toți pentru că toți sunt ai Lui, Cel ce iubește sufletele, Rabanus apelează la imaginea cea mai familiară și frumoasă:
Un bun meșteșugar iubește, păstrează și conduce lucrarea sa cea bună și de aceea, dacă vreodată slăbiciunea oamenilor se abate de la calea adevărului prin păcătuire, El rabdă în marea Sa răbdare, așteptând ca ei să se întoarcă la ceva mai bun prin pocăință. Dumnezeu care ne-a făcut nu va lepăda cu ușurință ceea ce mâinile Sale au modelat; El așteaptă. Iar despre acea dulceață strigă scriitorul Înțelepciunii: 'O, cât de bun și de dulce este duhul Tău, Doamne, în toate lucrurile!' — la care Rabanus răspunde simplu:
Căci duhul lui Dumnezeu este dulce, fiindcă El este iubirea lui Dumnezeu și dăruitorul a tot binele. Această dulceață nu este slăbiciune. În Înț. 12 aceeași răbdare se întinde chiar și la cei răi, ca Dumnezeu, prin bunătatea Sa, amânând multă vreme, să suspende judecata, în cuvintele sale,
ca să aibă mai mulți cărora să le dea binele Său. Fiecare amânare a judecății lui Dumnezeu este o ușă pe care El o ține deschisă.
Răspunde
Răspuns
Înț. 12 spune că Dumnezeu i-a învățat pe poporul Său prin astfel de fapte 'că trebuie să fie drepți și milostivi' — că mila arătată lor trebuie să devină mila pe care o arată ei. Rabanus scoate la iveală legea împărăției din aceasta:
Fericit este într-adevăr acela care în judecată pune totdeauna înaintea ochilor săi pietatea și bunătatea judecătorului său și, după cum dorește ca Domnul să aibă milă de el, tot așa nu refuză să aibă milă de altul, pentru că judecata fără milă este pentru cel ce nu arată milă. Aceasta este aplicarea care nu poate fi ocolită. Nu ni se cere să admirăm răbdarea lui Dumnezeu de la distanță; ni se cere s-o imităm. Astăzi, ține înaintea ochilor tăi o persoană a cărei greșeală ai cântărit-o și cântărește-o în schimb în balanța pe care Dumnezeu o folosește pentru tine — balanța unuia care iubește sufletele și așteaptă pentru ele. Lasă mila pe care ai primit-o să devină mila pe care o întinzi, ca atunci când va veni ziua judecății tale să nădăjduiești, nu să te temi.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, Cel ce iubești sufletele, bun Meșteșugar care iubești și păstrezi lucrarea mâinilor Tale, ai milă de toți pentru că poți face toate lucrurile și aștepți în mare răbdare ca noi să ne întoarcem. Învață-ne dulceața Duhului Tău și fă inimile noastre răbdătoare precum este a Ta; înmoaie fiecare judecată pe care o purtăm împotriva altuia și nu ne lăsa să refuzăm a arăta mila pe care noi înșine o implorăm. Nu ne cântări în talerele pe care le merităm, ci în balanța îndurării Tale și adună-ne la urmă, lucrarea Ta cea bună, la Tine. Căci Tu ești iubitorul de oameni și Ție Îți înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →