← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exodul 21-22 — cu Barnes

Exodul 21-22Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru o expunere atentă a statutelor date la Sinai. Barnes îndrumă cititorii prin reglementările civile și morale din Exodul 21-22 cu claritatea constantă care marchează întregul său comentariu. Tratamentul său arată cum aceste legi reflectă dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, oferind în același timp o ordine practică pentru poporul legământului. Pe măsură ce ascultăm observațiile sale, suntem invitați să vedem atât litera cât și spiritul poruncilor care au modelat viața lui Israel.
Citește

Citire

Să citim acum capitolele 21 și 22 din Exod, acordând atenție instrucțiunilor Domnului privind slujitorii, rănirile, proprietatea și închinarea. Cereți Duhului să deschidă inima pe măsură ce aceste statute antice sunt auzite din nou.
Studiu
Barnes începe prin a explica forța cuvântului 'pentru totdeauna' și referința la judecători. Versetul 6. Pentru totdeauna - Adică, cel mai probabil, până la următorul Jubileu, când orice evreu era eliberat. Vezi Leviticul 25:40, Leviticul 25:50. Obiceiul de a perfora urechea ca semn al sclaviei pare să fi fost unul obișnuit în timpurile antice, observat în multe națiuni. Către judecători - Literal, „înaintea zeilor אלהים 'ĕlohı̂ym”. Cuvântul nu denotă „judecători” într-un mod direct, dar trebuie înțeles ca numele lui Dumnezeu, în forma sa obișnuită de plural, Dumnezeu fiind izvorul a toată dreptatea. Numele în această legătură are întotdeauna articolul hotărât prefixat. Vezi referințele marginale. Compară Psalmii 82:1, Psalmii 82:6; Ioan 10:34. El dezvăluie apoi principiul răzbunării măsurate pentru vătămarea personală. Versetele 22-25. Regula pare să se refere la un caz în care soția unui om intervenea într-o ceartă. Această lege, „jus talionis”, este repetată în substanță și în altă parte, compară referințele marginale și Geneza 9:6. Ea își are rădăcina într-o concepție simplă a dreptății și se regăsește în legile multor națiuni antice. Ea servește aici ca maximă pentru magistrat în stabilirea sumei compensației ce trebuie plătite pentru provocarea unei vătămări personale. Suma trebuia să fie cât mai aproape posibil de valoarea în bani a puterii pierdute de persoana vătămată. Domnul nostru citează Exodul 21:24 ca reprezentând forma legii, pentru a ilustra distincția dintre literă și spirit Matei 5:38. Tendința învățăturii scribilor și fariseilor era de a confunda obligațiile conștiinței cu cerințele externe ale legii. Legea, în locul ei, trebuia să rămână „sfântă și dreaptă și bună”, Romani 7:12, dar scopul ei direct era de a proteja comunitatea, nu de a ghida inima credinciosului, care nu trebuia să ceară ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, ci să-și iubească dușmanii și să ierte toate vătămările. Barnes expune apoi porunca Domnului cu privire la vrăjitorie și implicațiile ei pentru adevărata închinare. Versetul 18. Să nu lași să trăiască o vrăjitoare - Vezi referințele marginale și Leviticul 20:27. Vrăjitoarea este numită aici pentru a reprezenta clasa. Aceasta este cea mai timpurie denunțare a vrăjitoriei în lege. În orice formă de vrăjitorie există un apel la o putere care nu acționează în subordonare față de legea divină. De la toate astfel de noțiuni și tendințe adevărata închinare este menită să ne elibereze. Practica vrăjitoriei era deci un act de rebeliune împotriva lui Yahweh și, ca atare, era o crimă capitală. Pasajele care privesc subiectul în Profeți, precum și cele din lege, poartă o lecție pentru toate veacurile. Isaia 8:19; Isaia 19:3; Isaia 44:25; Isaia 47:12-13; Mica 5:12, etc.
Considerați

Considerare

Barnes subliniază distincția durabilă dintre litera legii și inima care o împlinește. Versetele 22-25. Regula pare să se refere la un caz în care soția unui om intervenea într-o ceartă. Această lege, „jus talionis”, este repetată în substanță și în altă parte, compară referințele marginale și Geneza 9:6. Ea își are rădăcina într-o concepție simplă a dreptății și se regăsește în legile multor națiuni antice. Ea servește aici ca maximă pentru magistrat în stabilirea sumei compensației ce trebuie plătite pentru provocarea unei vătămări personale. Suma trebuia să fie cât mai aproape posibil de valoarea în bani a puterii pierdute de persoana vătămată. Domnul nostru citează Exodul 21:24 ca reprezentând forma legii, pentru a ilustra distincția dintre literă și spirit Matei 5:38. Tendința învățăturii scribilor și fariseilor era de a confunda obligațiile conștiinței cu cerințele externe ale legii. Legea, în locul ei, trebuia să rămână „sfântă și dreaptă și bună”, Romani 7:12, dar scopul ei direct era de a proteja comunitatea, nu de a ghida inima credinciosului, care nu trebuia să ceară ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, ci să-și iubească dușmanii și să ierte toate vătămările.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează dreptatea arătată în aceste statute viziunea noastră asupra caracterului lui Dumnezeu astăzi? În ce feluri ar putea ghida principiul recompensei măsurate răspunsul nostru la nedreptățile pe care le suferim? Unde mai confruntă chemarea de a respinge orice putere rivală inimile și cultura noastră?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Te lăudăm pentru judecățile drepte ale Legii Tale din Exod, care descoperă standardele Tale sfinte și ne cheamă la dreptate și milă în fiecare relație. Prin puterea Duhului Tău, scrie aceste porunci pe inimile noastre ca să umblăm cu neprihănire înaintea Ta, lepădând orice idolatrie și încrezându-ne în harul care împlinește legea prin Hristos. Ține-ne dependenți doar de Tine pe măsură ce căutăm să Te cinstim în relațiile noastre zilnice. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →