Eterniseed › Curriculum › Obadia
Obadia 1 — cu Matei Henry
Deschidere
În lecția de astăzi ne îndreptăm spre comentariul clasic al lui Matei Henry la cartea lui Obadia. Henry, veneratul exeget din secolul al XVIII-lea, aduce căldura și precizia sa caracteristică acestei profeții celei mai scurte din Vechiul Testament. Tratarea sa a capitolului 1 luminează felul în care Domnul a lucrat cu Edom, scoțând totodată lecții spirituale durabile pentru fiecare cititor. Pe măsură ce urmăm expunerea sa atentă, descoperim atât avertisment cât și speranță care încă vorbesc de-a lungul veacurilor. Să-i lăsăm perspectivele să ne călăuzească meditația asupra dreptății lui Dumnezeu și a credincioșiei Sale față de legământ.
Citește
Citire
Începem prin a citi cu voce tare întregul capitol al lui Obadia. Ascultă porunca suverană a Domnului împotriva Edomului și făgăduința de izbăvire pentru poporul Său. Lasă limbajul concis și puternic al proorocului să se așeze în inima ta înainte de a ne întoarce la expunerea lui Henry. Ia-ți timp cu fiecare verset, observând temele repetate ale mândriei, violenței și răsplătirii dumnezeiești.
Studiu
Henry începe prin a situa profeția în cadrul ei istoric și legământal.
Edom este națiunea împotriva căreia este îndreptată această profeție și care, după părerea unora, este pusă pentru toți vrăjmașii lui Israel, care vor fi doborâți mai devreme sau mai târziu. Rabinii prin Edom înțeleg Roma. Roma creștină o înțeleg astfel și au o dușmănie de neîmpăcat față de ea ca atare; dar, dacă o înțelegem ca fiind Roma anticreștină, vom găsi pasajele ei suficient de aplicabile. Și deși Edom a fost nimicit în vremurile Macabeilor, așa cum fusese mai înainte de Iosafat, totuși distrugerea sa pare să fi fost tipică, ca și lepădarea tatălui lor Esau, și să fi avut o referință ulterioară la distrugerea vrăjmașilor Bisericii Evangheliei; căci așa vor pieri toți vrăjmașii lui Dumnezeu; și găsim (Isaia 34:5) sabia Domnului coborând asupra Idumeei, pentru a însemna ziua generală a răsplătirilor lui Dumnezeu pentru pricina Sionului, v. 8. Unii au observat bine că nu putea fi decât o mare ispită pentru poporul lui Israel, când se vedeau pe ei înșiși, care erau copiii lui Iacov cel iubit, în necaz, iar edomiții nu numai că prosperau, ci și se bucurau de necazurile lor; și de aceea Dumnezeu le dă o perspectivă asupra distrugerii Edomului, care trebuia să fie totală și finală, și asupra unui deznodământ fericit al îndreptării lor. Acum putem observa aici,Henry continuă apoi prin a desfășura declarația dumnezeiască de război împotriva Edomului.
I. O declarație de război împotriva Edomului (v. 1): 'Am auzit un zvon sau, mai degrabă, o poruncă de la Domnul, Dumnezeul oștirilor; El a dat cuvântul de poruncă; este sfatul și hotărârea Lui, care nu poate fi nici răsturnată, nici rezistată, ca toți cei ce fac rău poporului Său să aducă cu siguranță rău asupra lor înșiși. Am auzit o veste că Dumnezeu S-a ridicat din locuința Sa sfântă și Își pregătește tronul pentru judecată; și un ambasador este trimis printre neamuri', un vestitor mai degrabă, vreun slujitor sau mesager al Providenței, pentru a alarma națiunile, sau proorocii Domnului, care dădeau fiecărei națiuni sarcina ei. Cei pe care Dumnezeu îi folosește strigă unii către alții: Ridicați-vă, treziți-vă pe voi înșivă și unii pe alții și să ne ridicăm împotriva Edomului în luptă. Forțele confederate sub Nebucadnețar se însuflețesc astfel unii pe alții pentru a face o coborâre asupra acelei țări: Adunați-vă și veniți împotriva ei; așa este și în locul paralel, Ieremia 49:14. Observă că, atunci când Dumnezeu are de făcut o lucrare sângeroasă printre vrăjmașii Bisericii Sale, El va găsi și va pregăti atât mâini cât și inimi pentru a o împlini.Henry procedează apoi la examinarea temeiurilor specifice ale controversei lui Dumnezeu cu Edom.
Când am citit sentința Edomului, nimic mai puțin decât o ruină desăvârșită, este firesc să întrebăm: De ce, ce rău a făcut el? Care este temeiul controversei lui Dumnezeu cu el? Multe lucruri, fără îndoială, erau greșite în Edom; erau un popor păcătos și un popor încărcat de nelegiuire. Dar acea singură crimă care le este pusă în seamă, ca împlinind măsura lor și aducând această ruină asupra lor, pentru care sunt aici acuzați, de care sunt condamnați și pentru care sunt osândiți, este vătămarea pe care au adus-o poporului lui Dumnezeu (v. 10): 'Este pentru violența ta împotriva fratelui tău Iacov, acea veche și ereditară ranchiună pe care ai purtat-o față de poporul lui Israel, că toată această rușine te va acoperi și vei fi nimicit pentru totdeauna.' Observă că vătămările aduse oamenilor sunt ofense aduse lui Dumnezeu, Dumnezeul drept, care iubește dreptatea și urăște nelegiuirea; și, ca Judecător al întregului pământ, El va da îndreptare celor ce suferă nedreptate și va lua răzbunare pe cei ce fac nedreptate. Toată violența, toată nedreptatea, este păcat; dar este o mare agravare a violenței dacă este săvârșită fie, 1. Împotriva unuia dintre ai noștri; este violență împotriva fratelui tău, rudei tale apropiate, față de care ar trebui să fii un goel — un răscumpărător, pe care este datoria ta să-l îndreptezi dacă alții l-au nedreptățit; cât de nelegiuit este atunci ca tu însuți să-l nedreptățești! Îl defăimezi și îl abuzezi pe fiul mamei tale; aceasta face păcatul peste măsură de păcătos, Psalmul 50:20. Sau, 2. Cu mult mai mult dacă este săvârșit împotriva unuia dintre poporul lui Dumnezeu; 'este fratele tău Iacov care este în legământ cu Dumnezeu și drag Lui. Îl urăști pe cel pe care Dumnezeu l-a iubit și, pentru că Dumnezeu îl sprijină și va pleda cu gelozie, și în ale cărui interese Dumnezeu este mulțumit să Se implice atât de mult încât ia violența făcută lui ca fiind făcută Lui Însuși. Oricine atinge pe Iacov atinge lumina ochiului Dumnezeului lui Iacov.' Așa că este crimen laesae majestatis — înaltă trădare, pentru care, ca pentru înaltă trădare, să aștepte Edom o pedeapsă rușinoasă: Rușinea te va acoperi și una nimicitoare; vei fi nimicit pentru totdeauna.
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea reflectând asupra purtării edomiților față de frații lor în necaz.
2. Vezi care a fost purtarea edomiților față de ei când se aflau în acest necaz, pentru care sunt aici condamnați. (1.) Ei priveau cu plăcere la necazul poporului lui Dumnezeu; stăteau de cealaltă parte (v. 11), departe, când ar fi trebuit să vină în ajutorul vecinilor lor în necaz și se uitau la ei și la ziua lor, se uitau la necazul lor (v. 12, 13), cu un ochi nepăsător și neinteresat, așa cum preotul și levitul s-au uitat la omul rănit și au trecut pe cealaltă parte. Cei ce sunt spectatori inactivi ai necazurilor și suferințelor vecinilor lor, când sunt în stare să le fie ajutoare active, au multe de dat socoteală. Dar nu a fost doar atât; se uitau la el cu un ochi disprețuitor, cu un ochi de mulțumire și satisfacție; se uitau și râdeau văzând pe Israel în necaz, zicând: Aha! așa am fi vrut noi. Își hrăneau ochii cu spectacolul jalnic al ruinei Ierusalimului și se uitau la el ca cei ce îl așteptaseră de mult și doriseră adesea să-l vadă. Observă că trebuie să luăm seama cu ce ochi ne uităm la necazurile fraților noștri; și, dacă nu putem să ne uităm la ele cu un ochi plin de har al simpatiei și al gingășiei, este mai bine să nu ne uităm deloc la ele: Nu ar fi trebuit să te uiți cum te-ai uitat la ziua fratelui tău. (2.) Au triumfat și au insultat peste ei, i-au reproșat fraților lor durerile lor și s-au veselit pe ei înșiși și pe tovarășii lor cu ele. S-au bucurat de copiii lui Iuda în ziua distrugerii lor. Nu au avut bunăcuviință să ascundă plăcerea pe care o luau din distrugerea lui Iuda și să o disimuleze, ci au declarat-o deschis și au declarat-o grosolan și insolent față de ei; s-au bucurat de ei, au cântat biruință și au călcat în picioare. Aceia au duhul edomiților care se pot bucura de oricine, mai ales de israeliți, în ziua nenorocirii lor. (3.) Au vorbit cu mândrie — au mărit gura (așa este cuvântul), împotriva lui Israel, au vorbit cu un mare dispreț despre israeliții suferinzi și cu un aer de trufie despre siguranța și prosperitatea prezentă a Edomului, ca și cum s-ar fi putut deduce din starea lor diferită prezentă că mesele s-au întors și acum Esau era iubit și favoritul cerului, iar Iacov urât și lepădat. Observă că aceia trebuie să aștepte să fie într-un fel sau altul smeriți și mortificați cu adevărat ei înșiși care sunt umflați și făcuți mândri de umilințele și mortificările altora. (4.) Au mers și mai departe, căci au intrat pe poarta poporului lui Dumnezeu în ziua nenorocirii lor și au pus mâna pe averea lor. Deși nu au ajutat la cucerirea lor, au ajutat la jefuirea lor și au cerut o parte din pradă, v. 13. Ierusalimul a fost deschis și atunci au intrat; bogăția lui a fost aruncată și au pus mâna pe ea pentru ei înșiși, scuzând-o cu aceasta, că ar fi putut la fel de bine să o ia decât să o lase pierdută; în timp ce luau ceea ce nu era al lor. Babilonul pustiește Ierusalimul, dar Edom, amestecându-se cu prada, devine particeps criminis — părtaș la crimă și va fi socotit ca un complice ex post facto — după faptă. Observă că aceia nu fac decât să se sărăcească pe ei înșiși care cred că se pot îmbogăți prin ruinele poporului lui Dumnezeu; și aceia se înșală pe ei înșiși care cred că pot numi a lor toată acea avere pe care o pot pune mâna într-o zi de nenorocire. (5.) Au făcut și lucruri mai rele; nu numai că și-au jefuit frații, ci i-au și ucis, în ziua nenorocirii lor; au pus mâna nu numai pe averea lor, ci și pe persoanele lor, v. 14. Când sabia biruitoare a caldeenilor făcea lucrare sângeroasă printre evrei, mulți au scăpat și erau pe cale să se salveze prin fugă; dar edomiții i-au interceptat în mod josnic, au stat la răscruce unde se întâlneau mai multe drumuri, pe fiecare dintre care tremurătorii israeliți își croiau drumul cel mai bun de la furia urmăritorilor, și acolo i-au oprit: pe unii i-au tăiat ei înșiși în mod barbar și laș; pe alții i-au luat prizonieri și i-au predat urmăritorilor, doar ca să se facă pe placul lor, pentru că acum erau biruitorii. Nu ar fi trebuit să fie atât de cruzi față de cei ce se aflau la mila lor și nu le făcuseră niciodată, nici nu erau vreodată în stare să le facă vreun rău; nu ar fi trebuit să trădeze pe cei pe care aveau o ocazie atât de frumoasă să-i protejeze; dar astfel sunt îndurările gingașe ale celor răi. Nu se poate citi aceasta fără un grad înalt de compasiune față de cei ce au fost astfel abuzați în mod josnic, care, când au fugit de sabia unui dușman deschis și au crezut că au ieșit din raza ei, au căzut asupra și au căzut de sabia unui vecin trădător, de care nu se temeau de niciun pericol. Nici nu se poate citi aceasta fără un grad înalt de indignare față de cei ce erau atât de desăvârșit pierduți pentru orice umanitate încât să exercite o asemenea cruzime asupra unor obiecte potrivite de compasiune. (6.) În toate acestea s-au alăturat cu vrăjmașii deschiși și prigonitorii lui Israel: Chiar și tu ai fost ca unul dintre ei, un complice la fel de vinovat ca principalii. Cel ce se alătură cu făcătorii de rău și ajută și instigă la faptele lor rele va fi socotit și va fi socotit cu ei ca unul dintre ei.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea ar putea mândria să construiască un fals sentiment de siguranță?
2. Cum răspund când văd că frații credincioși se confruntă cu greutăți?
3. În ce feluri sunt ispitit să am încredere în alianțe omenești mai degrabă decât în protecția Domnului?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, ne plecăm înaintea Cuvântului Tău cel sfânt din Obadia, mărturisind mândria care se înalță împotriva Ta și cerând Duhului Tău să o smulgă din inimile noastre. Dă-ne încredere smerită numai în Tine, nu în puterea sau alianțele pământești, și umple-ne de o compasiune tandră pentru frații și surorile noastre în necaz, ca să nu ne bucurăm niciodată de nenorocirea lor. Vie Împărăția Ta și Evanghelia Ta să domnească în noi până în ziua aceea. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →