Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronom 15-16 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la perspectivele profunde ale lui Ioan Calvin despre capitolele 15 și 16 din Deuteronom. Expunerea atentă a lui Calvin luminează poruncile lui Dumnezeu privind eliberarea, generozitatea față de săraci și sărbătorile sfinte. Cuvintele sale ne invită să reflectăm asupra modului în care aceste legi antice indică adevăruri spirituale mai profunde ale harului și comunității. Pe măsură ce ne angajăm cu comentariul său, fie ca inimile noastre să fie deschise la binecuvântările care decurg din ascultare și la bucuria găsită în providența lui Dumnezeu pentru poporul său.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima pe măsură ce citim din capitolele 15 și 16 din Deuteronom. Aceste capitole conturează anul eliberării, grija față de cei nevoiași și sărbătorile rânduite. Lasă cuvintele Scripturii să te învăluie, pregătind scena pentru comentariul luminător al lui Calvin despre modul în care poporul lui Dumnezeu este chemat să trăiască în libertate și generozitate.
Studiu
Calvin începe prin a aborda actul special de umanitate prescris în legea eliberării.
1. La sfârșitul fiecărui al șaptelea an. Aici este prescris evreilor un act special de umanitate reciprocă, ca la fiecare șapte ani, fratele să remită fratelui tot ce i se datora. Dar, deși nu suntem legați de această lege în prezent și nici nu ar fi de dorit ca ea să fie în uz, totuși obiectivul spre care tindea trebuie menținut și acum, adică să nu fim prea rigizi în a ne cere datoriile, mai ales dacă avem de-a face cu cei nevoiași, care sunt apăsați de povara sărăciei. Condiția poporului antic, după cum am spus, era diferită. Ei își trăgeau originea dintr-o singură rasă; țara Canaanului era moștenirea lor comună; asocierea frățească trebuia susținută reciproc între ei, ca și cum ar fi fost o singură familie: și, întrucât Dumnezeu îi eliberase odată, cel mai bun plan pentru a le păstra libertatea pentru totdeauna era menținerea unei condiții de mediocritate, ca nu cumva câteva persoane de o bogăție imensă să asuprească mulțimea. Așadar, deoarece cei bogați, dacă li s-ar fi permis să crească constant în bogăție, ar fi tiranizat restul, Dumnezeu a pus prin această lege o frână puterii nemăsurate. Mai mult, când s-a dat odihnă pământului și oamenii s-au odihnit de cultivarea lui, era drept ca întregul popor, pentru care a fost instituit Sabatul, să se bucure de o oarecare relaxare. Totuși, iertarea de care se vorbește aici era, în opinia mea, doar temporară. Unii, într-adevăr, presupun că toate datoriile erau atunci anulate complet; [144] ca și cum anul sabatic ar fi distrus toate conturile de debitor și creditor; dar acest lucru este respins de context, căci când anul sabatic este aproape, Dumnezeu le poruncește să împrumute cu generozitate, în timp ce contractul ar fi fost ridicol, dacă nu ar fi fost legal să se caute rambursarea la timp. Cu siguranță, dacă nicio plată nu ar fi urmat vreodată, ar fi fost necesar pur și simplu să se dea: căci la ce ar fi folosit forma goală a împrumutului dacă banii avansați nu s-ar fi întors niciodată proprietarului? Dar Dumnezeu a cerut ca toate procesele să înceteze în acel an, astfel încât nimeni să nu-și tulbure debitorul: și, deoarece în acel an de libertate și imunitate nu exista nicio speranță de a primi înapoi banii, Dumnezeu prevede obiecția și le interzice să fie zgârciți, deși întârzierea ar putea produce unele inconveniente. În primul rând, așadar, El le poruncește să facă o iertare în al șaptelea an, adică să se abțină de la a-și cere datoriile și să acorde săracilor, precum și pământului, un armistițiu sau o vacanță. Pe acest temei Isaia îi mustră pe evrei pentru că țin Sabatul în mod greșit, când își cer [145] datoriile și 'postesc pentru ceartă și dezbatere'. (Isaia 58:3, 4.) Forma iertării este adăugată: Ca nimeni să nu-și supere aproapele în anul în care este proclamată eliberarea lui Dumnezeu.Calvin confirmă declarația urcând de la particular la legământul general.
6. Căci Domnul Dumnezeul tău te binecuvântează. El confirmă declarația de mai sus, dar urcă de la particular la general; căci, după ce a învățat că ei puteau aștepta de la binecuvântarea lui Dumnezeu mult mai mult decât au dăruit săracilor, acum le readuce atenția la Legământul însuși, ca și cum ar spune că tot ce au derivă din acea fântână originară a harului lui Dumnezeu, când i-a făcut moștenitori ai țării Canaanului. Dumnezeu le amintește, de asemenea, că atunci le-a promis o roadă abundentă; și astfel indică faptul că, dacă ar fi meschini și zgârciți, ar face pământul sterp. Când spune că vor împrumuta tuturor națiunilor, vorbește prin amplificare; și de asemenea în următoarea clauză, că vor domni peste neamuri; de unde rezultă că, dacă ar exista vreunul în nevoie printre ei, aceasta ar proveni din răutatea și depravarea poporului însuși.Calvin se îndreaptă apoi spre instrucțiunea de a-l ajuta pe fratele sărac.
7. Dacă va fi printre voi un om sărac. Se folosește același cuvânt 'vyvn, ebyon, pe care l-am văzut mai sus, versetul 4; nici nu există nicio contradicție când le poruncește să-i ajute pe cerșetori, pe care îi interzisese mai înainte să existe printre poporul Său; căci obiectivul interdicției era ca, dacă vreunul ar fi redus la cerșetorie, să nu fie alungat și părăsit. Acum, totuși, El explică modul de a preveni acest lucru, și anume ca mâinile celor bogați să fie deschise pentru a-i ajuta. Pentru a-i înclina spre compasiune, le amintește din nou de fraternitatea lor comună și le pune înainte, ca semn și garanție, pământul în care, prin bunătatea lui Dumnezeu, locuiesc împreună. Din nou, ca să fie dispuși și prompti în umanitatea lor, El le interzice să-și împietrească inima, semnificând astfel că avariția este întotdeauna crudă. În cele din urmă, El aplică această instrucțiune anului eliberării, și anume ca ei să-și ajute imediat frații săraci spre începutul acelui an, exact ca și cum ar primi înapoi în câteva zile banii pe care săracul i-ar reține până la sfârșit.
Considerați
Considerare
Calvin consideră realitatea continuă a sărăciei ca un test divin al generozității.
11. Căci săracii nu vor înceta niciodată din țară. Noțiunea [147] a celor care presupun că vor exista întotdeauna oameni săraci printre ei, pentru că nu vor păzi legea și, în consecință, pământul va fi sterp din cauza nedreptății lor, este forțată. Recunosc că acest lucru este adevărat; dar Dumnezeu nu atribuie aici păcatelor lor faptul că vor exista întotdeauna unii cerșetori printre ei, ci doar le amintește că nu va lipsi niciodată materie pentru generozitatea lor, pentru că El va dovedi ce era în inimile lor punând săracii înaintea lor. Căci, (după cum am observat mai sus,) acesta este motivul pentru care bogații și săracii se întâlnesc împreună, și Domnul este făcătorul lor tuturor; pentru că altfel îndatoririle carității nu ar fi respectate decât dacă le-ar pune în exercițiu ajutându-se reciproc. De aceea Dumnezeu, pentru a trezi inactivitatea celor bogați, declară că nu prescrie nimic altceva decât ceea ce va cere necesitatea continuă.
Răspunde
Răspuns
Cum provoacă principiul eliberării abordarea ta față de datorii și generozitate astăzi? În ce moduri poți cultiva o mână deschisă față de cei din nevoie din jurul tău? Cum te amintesc sărbătorile de eliberarea lui Dumnezeu și te cheamă la bucurie în prezența Sa?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte plin de har, care în credincioșia legământului ai rânduit vremuri de eliberare și ai poruncit generozitate cu mâna deschisă față de cei săraci, dăruiește-ne harul de a reflecta propria Ta îndurare prin a slăbi orice pretenție și a ne deschide mâinile cu generozitate. Prin Duhul Tău, fă-ne să ne bucurăm înaintea Ta în sărbătorile proviziilor Tale, amintindu-ne de eliberarea Ta puternică din robie, și să umblăm ca un popor marcat de compasiune care izvorăște din harul Tău suveran. Prin Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru, ne rugăm, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →