← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Galateni

Galateni 4 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)

Galateni 4Eterniseed Original — Vocea Reformată20 min
Deschidere
Capitolul al patrulea din Galateni prezintă distincția dintre condiția moștenitorilor sub constrângere și libertatea acordată la vremea hotărâtă de Tatăl. Pavel se adresează bisericilor din Galatia cu privire la revenirea lor la elementele de odinioară după ce au primit cunoștința lui Hristos, punând astfel în primejdie poziția legământului asigurată prin făgăduința dumnezeiască mai degrabă decât prin faptele legii. Argumentul pornește de la minoritatea temporală a moștenitorului până la trimiterea Fiului la plinirea vremii, prin care înfierea este realizată și Duhul Fiului este dat. Această mișcare se întemeiază pe hotărârea suverană a lui Dumnezeu, care deosebește legământul făgăduinței de legământul de la Sinai care duce la robie. Capitolul se încheie cu o expunere alegorică a celor doi fii ai lui Avraam, ilustrând incompatibilitatea celor două legăminte și libertatea care aparține copiilor făgăduinței. De-a lungul întregului text, accentul cade pe scopul neschimbător al lui Dumnezeu în harul ales și pe necesitatea de a rămâne în libertatea cu care Hristos și-a făcut poporul liber.
Citește

Citire

Pe măsură ce textul este citit, acordă atenție progresiei de la moștenitorul sub tutori și guvernatori la primirea înfierii prin misiunea Fiului. Observă contrastul tras între elementele lumii și cunoașterea lui Dumnezeu ca Tată. Notează avertizarea împotriva întoarcerii la robie după ce L-ai cunoscut pe adevăratul și viu Dumnezeu. Urmărește tratarea alegorică a Agar și Sara, care deosebește legământul ce aduce copii la robie de legământul femeii libere. Consideră cum apostolul aplică cuvântul profetic despre femeia stearpă la starea prezentă a bisericii și marchează îndemnul final de a sta tari în libertatea cumpărată de Hristos mai degrabă decât de a te încurca din nou cu jugul robiei.
Studiu
Pavel începe prin a asemăna moștenitorul, deși domn peste toate, cu un slujitor cât timp rămâne minor, supus unor ocrotitori și administratori până la vremea hotărâtă de tată. Această figură este aplicată bisericii sub lege, care era în robie sub elementele lumii. Legea a slujit ca o constrângere temporară, rânduind viața poporului legământului până la momentul hotărât de sfatul dumnezeiesc. La plinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere pe cei de sub lege, pentru ca ei să primească înfierea de fii. Trimiterea este un act de inițiativă suverană, nu prilejuit de merit omenesc, ci de scopul veșnic care deosebește vremea constrângerii de vremea posesiunii. Pentru că Fiul a venit, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile credincioșilor, strigând 'Abba, Tată'. Acest Duh care locuiește mărturisește realitatea înfierii și marchează trecerea de la robie la filiație. A te întoarce la elementele slabe și sărace după ce L-ai cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce ai fost cunoscut de Dumnezeu, constituie o revenire la robie care contrazice înaintarea legământului împlinită în Hristos. Apostolul trece apoi la alegoria celor două femei. Avraam a avut doi fii, unul din roabă și unul din femeia liberă. Fiul roabei s-a născut după trup, iar fiul femeii libere s-a născut prin făgăduință. Aceștia reprezintă două legăminte: unul de la muntele Sinai, care duce la robie și corespunde Ierusalimului care acum este, și celălalt corespunzând Ierusalimului de sus, care este liber și mama tuturor copiilor făgăduinței. Cuvântul profetic este invocat pentru a arăta că femeia stearpă va avea mai mulți copii decât cea care are bărbat, indicând lărgirea poporului legământului prin făgăduință mai degrabă decât prin descendență naturală sau prin ascultare legală. Cei care sunt ai roabei sunt alungați, căci fiul roabei nu va fi moștenitor împreună cu fiul femeii libere. Concluzia urmează că credincioșii, ca fii ai făgăduinței, nu sunt copii ai roabei, ci ai femeii libere. Argumentul stabilește deci că îndreptățirea și filiația se întemeiază pe făgăduința împlinită în Hristos, nu pe supunerea la legea dată la Sinai, și că orice încercare de a completa libertatea înfierii cu cerințele fostului legământ anulează însăși harul care îi deosebește pe moștenitorii după făgăduință.
Considerați

Considerare

Învățătura acestui capitol stă în strânsă legătură cu epistola către Romani, unde aceeași distincție între făgăduința dată lui Avraam și legea dată patru sute treizeci de ani mai târziu este menținută, și unde înfierea este prezentată ca privilegiul celor conduși de Duhul lui Dumnezeu. Ea se potrivește de asemenea cu epistola către Evrei în contrastul dintre sanctuarul pământesc cu jertfele sale repetate și realitățile cerești asigurate prin lucrarea o singură dată pentru totdeauna a lui Hristos. În tradiția interpretativă protestantă mai largă, pasajul a fost înțeles ca apărând doctrina îndreptățirii numai prin credință împotriva oricărei adăugări de cerințe ceremoniale sau legale, afirmând totodată unitatea legământului harului de-a lungul ambelor testamente. Suveranitatea lui Dumnezeu în hotărârea vremurilor și anotimpurilor descoperirii este constant susținută, la fel ca și realitatea mărturiei Duhului cu privire la înfiere în inimile aleșilor. Alegoria Agarei și Sarei a fost citită ca confirmând incompatibilitatea dreptății prin fapte cu libertatea care curge din făgăduință, întărind astfel mărturisirea bisericii că mântuirea este a Domnului de la început până la sfârșit.
Răspunde

Răspuns

În ce domenii ale gândirii sau practicii te găsești ispitit să completezi lucrarea împlinită a lui Hristos cu rânduieli care aparțin unei administrații mai timpurii a legământului? Cum modelează realitatea înfierii, mărturisită de Duhul Fiului, încrederea ta zilnică înaintea lui Dumnezeu ca Tată mai degrabă decât ca Judecător sub lege? Unde ar putea risca biserica astăzi să se întoarcă la elementele care nu pot da viață, și ce pași de pocăință și de reînnoită aderare la făgăduință s-ar alinia cu libertatea cumpărată de Hristos?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne suveran, care la plinirea vremii ai trimis pe Fiul Tău ca să răscumperi pe cei de sub lege și să le dai înfierea de fii, păzește-ți biserica de orice întoarcere la elementele slabe și sărace care nu pot îndreptăți. Dă ca noi, care am primit Duhul înfierii, să umblăm în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi, fără a disprețui făgăduința și fără a-i adăuga cerințele de la Sinai. Păzește-ne de încurcarea legământului roabei și fă-ne să ne ținem de Ierusalimul de sus, mama tuturor celor născuți după făgăduință. Fie ca mărturia Duhului să confirme în inimile noastre că suntem copiii Tăi, moștenitori după scopul veșnic care nu poate fi răsturnat. Susține-ți poporul legământului în această libertate până în ziua când moștenirea va fi pe deplin posedată, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.