← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 2 — cu Ioan Calvin

1 Corinteni 2Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la vocea lui Ioan Calvin în timp ce își deschide comentariul la 1 Corinteni capitolul 2. Calvin ne călăuzește prin relatarea apostolului Pavel despre propria sa slujire, arătând cum Evanghelia se deosebește de orice resursă umană. Expunerea sa atentă ne invită să vedem puterea lui Dumnezeu la lucru exact acolo unde lipsește puterea umană. Prin aceste paragrafe suntem atrași într-o apreciere mai profundă a predicării care se bazează în întregime pe Duh. Cuvintele lui Calvin continuă să slujească Biserica îndreptând atenția departe de elocvență și spre Hristos cel răstignit. Să ascultăm cu atenție în timp ce el desfășoară textul verset cu verset.
Citește

Citire

Începem prin a citi 1 Corinteni capitolul 2 în întregime. Lăsați cuvintele Scripturii să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin. Observați cum Pavel descrie propria sa sosire printre corinteni și felul predicării sale. Observați contrastul pe care îl face între înțelepciunea umană și demonstrarea Duhului. În timp ce citiți, gândiți-vă la ceea ce Pavel lasă deoparte și la ceea ce hotărăște să cunoască. Acest capitol pregătește inima pentru studiul care urmează.
Studiu
Calvin începe revenind la descrierea făcută de Pavel despre propria sa venire. 2. Căci nu am socotit de dorit. Deoarece krinein, în greacă, are adesea același înțeles ca eklegein, adică a alege ceva ca prețios, [104] nu este, cred, nicio persoană cu judecată sănătoasă care să nu admită că redarea pe care am dat-o este una probabilă, cu condiția ca construcția să o permită. În același timp, dacă o redăm astfel -- 'Niciun fel de cunoștință nu am ținut în stimă' -- nu va fi nimic aspru în această redare. Dacă înțelegeți că ceva trebuie completat, propoziția va curge suficient de lin în acest fel -- 'Nimic nu m-am prețuit pe mine însumi, ca vrednic de a fi cunoscut de mine sau pe temeiul cunoștinței.' În același timp nu resping cu totul o interpretare diferită -- văzându-l pe Pavel declarând că nu a prețuit nimic ca cunoștință sau ca îndreptățit să fie numit cunoștință, în afară de Hristos singur. Astfel prepoziția grecească și ar necesita, cum se întâmplă adesea, să fie completată. Dar fie că prima interpretare nu este dezaprobată, fie că aceasta din urmă place mai mult, substanța pasajului se reduce la aceasta: 'Cât despre lipsa mea de podoabe ale vorbirii și lipsa, de asemenea, a rafinamentelor mai elegante ale discursului, motivul acestui fapt a fost că nu aspiram la ele, ba dimpotrivă, le disprețuiam, pentru că era un singur lucru la care inima mea era îndreptată -- ca să pot predica pe Hristos cu simplitate.' La fraza adăugată răstignit, Calvin scrie în continuare. Adăugând cuvântul răstignit, el nu înseamnă că nu a predicat nimic cu privire la Hristos în afară de cruce; ci că, cu toată smerirea crucii, a predicat totuși pe Hristos. Este ca și cum ar fi spus: 'Ignația crucii nu mă va împiedica să privesc spre el [105] de la care vine mântuirea sau să mă facă să-mi fie rușine să consider toată înțelepciunea mea cuprinsă în el -- în el, spun, pe care oamenii mândri îl disprețuiesc și îl resping din cauza ocării crucii.' De aceea afirmația trebuie explicată în acest fel: 'Niciun fel de cunoștință nu era în ochii mei de atâta importanță încât să mă determine să doresc altceva decât pe Hristos, deși a fost răstignit.' Această mică propoziție este adăugată prin extindere (auxesin) cu scopul de a-i irita cu atât mai mult pe acei învățători aroganți, de către care Hristos era aproape disprețuit, deoarece erau dornici să câștige aplauze fiind renumiți pentru un fel mai înalt de înțelepciune. Avem aici un pasaj frumos din care învățăm ce este ceea ce trebuie să învețe slujitorii credincioși, ce este ceea ce trebuie, în timpul întregii noastre vieți, să învățăm și în comparație cu care totul trebuie 'socotit ca gunoi.' (Filipeni 3:8.) Calvin se întoarce apoi la natura predicării lui Pavel însăși. 4. Iar predicarea mea nu a fost în cuvinte convingătoare. Prin cuvintele convingătoare ale înțelepciunii omenești el înțelege acea oratorie rafinată care țintește și se străduiește mai degrabă prin artificiu decât prin adevăr și de asemenea o aparență de rafinament care atrage mințile oamenilor. Nu fără temei bun, de asemenea, el atribuie convingerea (to pithanon) [109] înțelepciunii omenești. Căci cuvântul Domnului ne constrânge prin maiestatea sa, ca printr-un impuls violent, să ne supunem lui. Înțelepciunea omenească, pe de altă parte, are ispitele ei prin care se insinuează [110] și lingușirile ei, ca să zicem așa, prin care își poate câștiga afecțiunile ascultătorilor. Cu aceasta el contrastează demonstrarea Duhului și a puterii, pe care majoritatea interpreților o consideră limitată la minuni; dar eu o iau într-un sens mai general, însemnând mâna lui Dumnezeu exercitată cu putere în orice fel prin mijlocirea Apostolului. Duh și putere pare să fi folosit prin hypallage [111] (kath ' hupallagen) pentru a denota putere spirituală sau cel puțin cu scopul de a arăta prin semne și efecte în ce fel prezența Duhului se arătase în slujirea sa. El folosește în mod potrivit și termenul apodeixeos (demonstrație); căci atâta este încetineala noastră în contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu, încât atunci când El folosește instrumente inferioare, ele servesc ca tot atâtea văluri pentru a ne ascunde influența Sa, astfel încât să nu o percepem clar. Pe de altă parte, deoarece în ajutorul dat slujirii lui Pavel nu a fost furnizat niciun ajutor din carne sau din lume și deoarece mâna lui Dumnezeu a fost ca și cum ar fi fost dezgolită (Isaia 52:10), influența Sa a fost cu siguranță cu atât mai evidentă.
Considerați

Considerare

Calvin reflectă mai departe asupra temeiului propriu al credinței. 5. Ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor. A fi este folosit aici ca însemnând a consta. Înțelesul său, atunci, este că corintenii au obținut acest avantaj din faptul că el a predicat pe Hristos printre ei fără dependență de înțelepciunea umană și bazându-se numai pe influența Duhului, că credința lor a fost întemeiată nu pe oameni ci pe Dumnezeu. Dacă predicarea Apostolului s-ar fi bazat exclusiv pe puterea elocvenței, ar fi putut fi răsturnată de o elocvență superioară și, în plus, nimeni nu ar declara că este adevăr solid ceea ce se bazează pe simpla eleganță a vorbirii. Poate fi într-adevăr ajutat de ea, dar nu trebuie să se bazeze pe ea. Pe de altă parte, aceea trebuie să fi fost cea mai puternică care putea sta de la sine fără niciun ajutor străin. De aici rezultă o laudă aleasă a predicării lui Pavel, că influența cerească a strălucit în ea atât de clar, încât a depășit atâtea obstacole, în timp ce nu primea niciun ajutor din lume. Rezultă, așadar, că ei nu trebuie să se lase mișcați de la doctrina sa, pe care o recunosc că se bazează pe autoritatea lui Dumnezeu. Pavel, totuși, vorbește aici despre credința corintenilor într-un mod care să aducă în față aceasta ca o afirmație generală. Să fie cunoscut de noi, așadar, că este proprietatea credinței să se odihnească numai pe Dumnezeu, fără a depinde de oameni; căci ea are nevoie de atâta certitudine pe care să se bazeze, încât să nu eșueze, chiar când este atacată de toate mașinațiile iadului, ci să îndure cu perseverență și să susțină orice asalt. Acest lucru nu poate fi împlinit decât dacă suntem pe deplin convinși că Dumnezeu ne-a vorbit și că ceea ce am crezut nu este o simplă născocire a oamenilor. În timp ce credința trebuie să fie întemeiată în mod corespunzător numai pe cuvântul lui Dumnezeu, nu este în același timp nicio nepotrivire în a adăuga acest al doilea sprijin -- că credincioșii recunosc cuvântul pe care îl aud ca venind de la Dumnezeu, din efectul influenței sale.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață sunt ispitit să prețuiesc elocvența umană mai mult decât simplitatea Evangheliei? Cum continuă crucea să înfrunte dorința mea de înțelepciune impresionantă? În ce feluri pot să-mi odihnesc mai deplin încrederea pe puterea Duhului mai degrabă decât pe aparența exterioară?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, prin puterea suverană a Duhului Tău, descoperă-ne înțelepciunea ascunsă a crucii, ca să nu știm nimic între noi decât pe Isus Hristos și pe El răstignit. Stabilește credința noastră nu pe cuvintele înțelepciunii omenești, ci pe arătarea harului Tău, ca ea să se odihnească în siguranță doar în credincioșia legământului Tău. Ține-ne smeriți și statornici, ca orice încercare să ne împingă mai adânc în dependența de Fiul și de Duhul care cercetează toate lucrurile. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →