Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 147-148 — cu Barnes
Deschidere
Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei oferă o expunere clară, verset cu verset, înrădăcinată în studiul atent al limbilor originale și al contextului istoric. Astăzi ne îndreptăm spre tratarea sa a Psalmilor 147 și 148, două imnuri de încheiere ale Psaltirii care cheamă întreaga creație să laude pe Domnul pentru purtarea sa de grijă providențială și mila legământului. Barnes ne ajută să auzim acești psalmi așa cum au fost probabil cântați la rededicarea templului după exil, arătând totodată valoarea lor durabilă pentru biserică. Comentariile sale ne țin atenția fixată pe măreția lui Dumnezeu arătată atât în ceruri cât și printre poporul său răscumpărat.
Citește
Citire
Să citim Psalmii 147 și 148 încet și cu glas tare, lăsând chemările repetate la laudă să ne modeleze inimile. Observați cum primul psalm trece de la purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de cei zdrobiți și stele la cuvântul său special dat lui Israel, în timp ce al doilea cheamă fiecare tărâm al creației să se alăture cântării. Citiți așteptând ca Duhul să trezească o recunoștință proaspătă pentru bunătatea suverană a Domnului.
Studiu
Barnes începe prin a stabili contextul istoric al Psalmului 147.
Introducere. Autorul acestui psalm este necunoscut; nici ocazia în care a fost compus nu poate fi stabilită cu vreun grad de certitudine. În versiunile Septuaginta, arabă și siriacă, este atribuit, asemenea psalmului anterior, profeților Agheu și Zaharia. Siriacul are acest titlu: 'Un psalm al lui Agheu și Zaharia, când au îndemnat la terminarea templului din Ierusalim.' Este destul de evident, din Psalmii 147:2, Psalmii 147:13-14, că psalmul a fost scris după întoarcerea din captivitatea babiloniană și probabil la terminarea templului după acea întoarcere, cu scopul de a fi folosit la dedicarea sa. Vezi Introducerea la Psalmii 146:1-10. Acest psalm cuprinde două teme: lauda adusă lui Dumnezeu pentru bunătatea sa față de creaturile sale în general; și lauda specială pentru bunătatea sa față de poporul său. Aceste subiecte sunt amestecate în psalm, dar primul este mai proeminent în prima parte a psalmului; al doilea la încheiere. Ambele au fost teme potrivite la reconstruirea templului și a zidurilor cetății, după întoarcerea din exil. Ambele sunt potrivite acum și vor fi întotdeauna.El îndreaptă apoi atenția spre plăcerea Domnului în cei ce se tem de el.
Versetul 11. Domnul își găsește plăcerea în cei ce se tem de el - în cei ce îl adoră cu adevărat, oricât de umili, săraci și necunoscuți oamenilor ar fi; oricât de neostentativă, retrasă, neobservată ar fi închinarea lor. Nu în 'mândria, pompa și circumstanțele războiului' își găsește el plăcerea; nu în marșul armatelor; nu în vitejia de pe câmpul de luptă; nu în scenele unde 'veșmintele războinicului sunt însângerate', ci în cămăruță, când copilul devotat al lui Dumnezeu se roagă; în familie, când grupul se pleacă înaintea lui într-o devoțiune solemnă; în adunare - liniștită, serioasă, calmă - când prietenii săi sunt adunați pentru rugăciune și laudă; în inima care îl iubește, îl venerează, îl adoră cu adevărat. În cei ce nădăjduiesc în mila sa - Este o plăcere pentru el ca vinovatul, cel slab, cel nedemn să nădăjduiască în el - să se încreadă în el - să îl caute.Barnes încheie apoi capitolul subliniind privilegiul unic al lui Israel.
Versetul 20. El nu a lucrat astfel cu niciun alt neam - El a favorizat pe Israel mai mult decât pe orice alt popor dându-le adevărul său revelat. Așa a fost. Nu a existat niciun neam în lumea antică atât de favorizat ca poporul evreu în acest sens. Nu există niciun neam acum atât de favorizat ca neamul care are voia revelată a lui Dumnezeu - Biblia. Posesiunea acelei cărți dă unui neam o superioritate vastă în toate privințele față de toate celelalte. În legi, obiceiuri, morală, inteligență, viață socială, puritate, caritate, prosperitate, acea carte înalță un neam deodată și împrăștie binecuvântări care nu pot fi derivate din nimic altceva. Cea mai înaltă binefacere care ar putea fi arătată oricărui neam ar fi să îl pună în posesia cuvântului lui Dumnezeu în limba poporului. Iar judecățile sale, ele nu le-au cunoscut - Alte neamuri sunt ignorante de legile sale, statutele sale, voia sa revelată. Ele sunt în consecință supuse tuturor relelor care decurg din ignoranța acelor legi. Faptul că poporul antic al lui Dumnezeu le poseda a fost un motiv suficient pentru Aleluia cu care se încheie psalmul. Faptul că noi le posedăm este un motiv suficient pentru care ar trebui să răsunăm strigătul de laudă și să strigăm Aleluia.
Considerați
Considerare
Barnes apasă asupra ordinii fixe pe care Dumnezeu a dat-o cerurilor.
Versetul 6. El le-a statornicit și pentru totdeauna și în veci - El le-a făcut ferme, stabile, durabile. Că ele pot fi eterne este posibil; că nu vor fi, nimeni nu poate dovedi. Materia, odată creată, nu are tendință necesară spre decădere sau anihilare; iar universul - stelele, soarele și sistemele - care au dăinuit atâtea milioane de veacuri pot continua să existe orice număr de milioane de veacuri de acum înainte. Desigur, totuși, toate acestea depind de voia lui Dumnezeu. Despre înțelesul acestui pasaj, compară Psalmii 119:90, nota; Psalmii 72:5, nota; Psalmii 89:2, nota; Psalmii 89:36-37, nota. Vezi de asemenea 2 Petru 3:7, nota; 2 Petru 3:10, nota; 2 Petru 3:13, nota. El a dat o poruncă care nu va trece - El a dat o lege sau un statut pe care ele nu îl pot trece. Cuvântul tradus aici poruncă pare a fi folosit în sensul de limită sau hotar; iar ideea este că el le-a legat printr-o lege fixă; el a stabilit legi pe care ele sunt obligate să le observe. Faptul este, în privința lor, că el a stabilit legi mari - precum legea gravitației - prin care ele sunt ținute să nu zboare; el a marcat orbite în care ele se mișcă; el le-a legat astfel încât ele își îndeplinesc revoluțiile cu o precizie neșovăitoare pe însăși calea pe care el a prescris-o. Atât de precise sunt mișcările lor încât ele pot fi prezise cu precizie exactă; și atât de uniforme, încât orice succesiune de veacuri nu le variază sau nu le afectează.El încheie psalmul înălțând pe Domnul care se apropie de poporul său.
Versetul 14. El înalță de asemenea cornul poporului său - El le dă putere și prosperitate. Vezi notele la Psalmii 89:17: 'Și în favoarea ta cornul nostru va fi înălțat.' Compară Psalmii 92:10; Psalmii 112:9. Lauda tuturor sfinților săi - Adică, 'el a ridicat laudă pentru toți sfinții săi'; sau, le-a dat prilej de laudă. El i-a binecuvântat cu îndurări speciale astfel încât lauda să fie deosebit de potrivită pentru ei. Chiar și a copiilor lui Israel, un popor aproape de el - pe care îi admite în prezența sa ca prieteni ai săi; pe care îi privește ca ai săi. Vezi notele la Efeseni 2:13; compară notele la Faptele 2:39. Lăudați pe Domnul - Aleluia. Să se unească toți în lauda sa.
Răspunde
Răspuns
Cum adâncește vederea rânduielii lui Dumnezeu asupra stelelor încrederea ta în purtarea sa de grijă pentru propria ta viață? În ce feluri te-a pus darul Scripturii deoparte de lumea din jurul tău? Unde ai putea să te alături mai deplin laudei creației în această săptămână, atât în devoțiunea particulară cât și în închinarea adunată?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, Te lăudăm pentru măreția puterii Tale arătată în numărarea stelelor și susținerea întregii creații, și pentru mila Ta tandră prin care aduni pe cei izgoniți și vindeci pe cei cu inima zdrobită. Formează în noi inimi care se tem de Tine și nădăjduiesc în dragostea Ta statornică, ca să cunoaștem plăcerea pe care o iei în cei ce se încred în Cuvântul Tău. Prin Duhul Tău, fă ca rânduielile Tale să locuiască bogat printre noi, astfel încât cerul și pământul, anotimpurile și stelele să ne miște zilnic la vieți de laudă bucuroasă. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →