Eterniseed › Curriculum › Marcu
Mai mult decât toți
Deschidere
În The Desire of Ages Ellen G. White deschide ultima zi a învățăturilor lui Hristos în templu, unde contrastul dintre religia goală și credința vie iese în evidență. Cuvintele ei ne invită să privim ochii Mântuitorului în timp ce El măsoară darurile nu după mărime, ci după dragostea care le determină. Suntem atrași în marea controversă dintre sine și predare, văzând cum inima care se încrede complet în Dumnezeu devine măsura adevăratei închinări. Prin pana ei, speranța binecuvântată strălucește: fiecare act de credință neremarcat este consemnat în cer și va aduce rod prin veșnicie.
Citește
Întoarce-te acum la Marcu 12 și citește cuvintele de încheiere ale Mântuitorului în templu. Ascultă pentru lauda tandră rostită asupra unei văduve sărace și avertismentele solemne adresate celor care L-au cinstit pe Dumnezeu doar cu buzele. Lasă capitolul să se așeze liniștit în inimă înainte de a deschide The Desire of Ages împreună.
Studiu
Studiază
White ne conduce în curtea templului în momentul în care văduva se apropie de vistierie.
Hristos a condamnat fără cruțare abuzurile, dar a fost atent să nu diminueze obligația. El a mustrat egoismul care a extorcat și a folosit greșit darurile văduvei. În același timp, El a lăudat văduva care și-a adus darul pentru vistieria lui Dumnezeu. Abuzul omului asupra darului nu a putut îndepărta binecuvântarea lui Dumnezeu de la cel care dăruiește. Isus era în curte unde se aflau cuferele cu comori și a privit pe cei care veneau să-și depună darurile. Mulți dintre cei bogați au adus sume mari, pe care le-au prezentat cu mare ostentație. Isus i-a privit cu tristețe, dar nu a făcut niciun comentariu asupra darurilor lor generoase. Curând, fața Lui s-a luminat când a văzut o văduvă săracă apropiindu-se ezitant, de parcă se temea să fie observată. În timp ce cei bogați și mândri treceau pe lângă ea pentru a-și depune darurile, ea s-a retras de parcă abia îndrăznea să meargă mai departe. Și totuși, dorea să facă ceva, oricât de puțin, pentru cauza pe care o iubea. S-a uitat la darul din mână. Era foarte mic în comparație cu darurile celor din jur, totuși era tot ce avea.Apoi ne ridică privirea de la monedă la motivul nevăzut care dă darului valoarea sa.
Inima ei a mers împreună cu darul; valoarea sa a fost estimată nu după valoarea monedei, ci după dragostea față de Dumnezeu și interesul pentru lucrarea Sa care a determinat fapta. Isus a spus despre văduva săracă: Ea 'a aruncat mai mult decât toți'. Cei bogați au dăruit din abundența lor, mulți dintre ei pentru a fi văzuți și onorați de oameni. Marile lor donații nu le-au lipsit de niciun confort sau chiar lux; nu au necesitat niciun sacrificiu și nu puteau fi comparate în valoare cu banul văduvei.White urmărește influența acelui singur act pe măsură ce se extinde prin secole.
Când Isus a spus despre văduvă: Ea 'a aruncat mai mult decât toți', cuvintele Lui au fost adevărate nu doar în privința motivului, ci și a rezultatelor darului ei. 'Cei doi bani care fac un bănuț' au adus vistieriei lui Dumnezeu o sumă de bani mult mai mare decât contribuțiile acelor evrei bogați. Influența acelui mic dar a fost ca un pârâu, mic la început, dar lărgindu-se și adâncindu-se pe măsură ce a curs prin veacuri. În mii de feluri a contribuit la alinarea săracilor și la răspândirea Evangheliei. Exemplul ei de sacrificiu de sine a acționat și a reacționat asupra a mii de inimi în fiecare țară și în fiecare veac. A apelat atât la bogați, cât și la săraci, iar darurile lor au mărit valoarea darului ei. Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra banului văduvei l-a făcut sursa unor mari rezultate. La fel cu fiecare dar dăruit și fiecare act îndeplinit cu o dorință sinceră pentru slava lui Dumnezeu. Este legat de scopurile Atotputernicului. Rezultatele sale pentru bine nu le poate măsura niciun om.
Considerați
Consideră
White ne atrage la inima Mântuitorului în timp ce El măsoară fiecare dar după dragoste și credință.
Motivul este cel care dă caracter actelor noastre, ștampilându-le cu ignominie sau cu o înaltă valoare morală. Nu lucrurile mari pe care le vede fiecare ochi și pe care le laudă fiecare limbă le socotește Dumnezeu cele mai prețioase. Îndatoririle mici îndeplinite cu bucurie, darurile mici care nu fac spectacol și care ochilor omenești pot părea fără valoare, stau adesea cel mai sus în ochii Lui. O inimă de credință și dragoste este mai dragă lui Dumnezeu decât darul cel mai costisitor. Văduva săracă și-a dat traiul pentru a face puținul pe care l-a făcut. S-a lipsit de hrană pentru a da acei doi bani cauzei pe care o iubea. Și a făcut-o în credință, crezând că Tatăl ei ceresc nu va trece cu vederea marea ei nevoie. Acest spirit altruist și credința copilărească au câștigat lauda Mântuitorului.
Răspunde
Ce motive ascunse modelează darurile pe care le aduc lui Dumnezeu astăzi? Unde sunt tentat să măsor devotamentul prin arătare exterioară mai degrabă decât prin predarea inimii mele? Cum mă invită încrederea văduvei să mă odihnesc mai deplin în dragostea care a dat totul pentru mine?
Roagă-te
Doamne Isuse, îți mulțumesc că vezi ceea ce nimeni altcineva nu observă și că prețuiești fiecare act oferit în dragoste. Învață-ne să dăruim din inimi care se încred complet în Tine, chiar când darul pare mic. Eliberează-ne de orice pretenție care ascunde egoismul sub cuvinte religioase. Fie ca același Duh care a mișcat-o pe văduvă să ne miște și pe noi să trăim doar pentru slava Ta. Ține ochii noștri ațintiți asupra speranței binecuvântate până când Te vom vedea față în față și ne vom oferi totul fără rezervă. În numele Tău prețios ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →