← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 1 — cu Matthew Henry

Faptele Apostolilor 1Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matthew Henry asupra Faptelor Apostolilor capitolul 1 ne invită să zăbovim la pragul erei apostolice. Cu căldura și precizia caracteristice, Henry urmărește modul în care al doilea volum al lui Luca decurge direct din primul, ancorând fiecare promisiune în Hristosul înviat. Reflecțiile sale ne amintesc că același Duh care a împuternicit biserica primară îi călăuzește și astăzi pe credincioși. Pe măsură ce deschidem această lecție zilnică, ne pregătim inimile să primim atât înregistrarea istorică, cât și aplicarea vie pe care Henry o desfășoară pentru fiecare generație de ucenici.
Citește
Acordă câteva momente de liniște pentru a citi Faptele Apostolilor capitolul 1 în întregime. Ascultă trecerea blândă de la Evanghelia lui Luca la această nouă narațiune a revărsării Duhului. Observă ultimele instrucțiuni ale Domnului înviat, promisiunea Tatălui și așteptarea liniștită a ucenicilor. Lasă textul să se așeze înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a lega această carte de Evanghelia anterioară a lui Luca. În aceste versete, I. Teofil este pus în amintire, și noi în el, de Evanghelia Sfântului Luca, pe care ne va fi de folos să aruncăm o privire înainte de a intra în studiul acestei cărți, ca nu numai să vedem cum aceasta începe acolo unde aceea se încheie, dar ca, precum în apă fața răspunde feței, tot așa faptele apostolilor să răspundă faptelor Stăpânului lor, faptelor harului Său. Henry abordează apoi dedicația către Teofil. 1. Patronul său, căruia îi dedică această carte (aș spune mai degrabă ucenicul său, căci intenționează, dedicându-i-o, să-l instruiască și să-l îndrumeze, și nu să ceară bunăvoința sau protecția lui), este Teofil, v. 1. În epistola dedicatoare dinaintea Evangheliei sale, îl numise preastrălucitule Teofil; aici nu-l mai numește decât O, Teofile; nu pentru că și-ar fi pierdut strălucirea, nici pentru că aceasta s-ar fi diminuat și ar fi devenit mai puțin ilustru; ci poate că acum își părăsise locul, oricare ar fi fost acela, din pricina căruia i se dăduse acel titlu, — sau îmbătrânise și disprețuia asemenea titluri de respect mai mult decât o făcuse, — sau Luca devenise mai apropiat de el și de aceea putea să i se adreseze cu mai multă libertate. Era obișnuit cu anticii, atât scriitori creștini cât și păgâni, să-și înscrie scrierile unor persoane anume. Dar îndrumarea unor cărți ale Scripturii în acest fel este o îndemnare pentru fiecare dintre noi să le primim ca și cum ar fi îndrumate nouă în mod deosebit, nouă pe nume; căci toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise spre învățătura noastră. Henry arată apoi cum tratatul anterior continuă în acesta. 2. Evanghelia sa este numită aici tratatul anterior pe care îl alcătuise, la care avea în vedere scriind aceasta, intenționând ca aceasta să fie o continuare și o confirmare a aceluia, ton proton logon — cuvântul anterior. Ceea ce este scris despre Evanghelie este cuvântul tot atât de adevărat ca și ceea ce a fost rostit; ba chiar, acum nu cunoaștem niciun cuvânt nescris căruia să-i dăm crezare, decât dacă se potrivește cu ceea ce este scris. El a alcătuit tratatul anterior, iar acum este inspirat dumnezeiește să-l alcătuiască pe acesta, căci ucenicii lui Hristos trebuie să înainteze spre desăvârșire, Evrei 6:1. Și de aceea călăuzitorii lor trebuie să-i ajute să înainteze, trebuie să învețe mereu poporul cunoștință (Eclesiastul 12:9), și să nu creadă că ostenelele lor anterioare, oricât de bune ar fi fost, îi vor scuti de alte ostenele; ci mai degrabă ar trebui să fie însuflețiți și încurajați de ele, precum Sfântul Luca aici, care, pentru că a pus temelia într-un tratat anterior, va zidi pe ea în acesta. Să nu lase deci aceasta să alunge pe aceea; să nu lase predici noi și cărți noi să ne facă să uităm pe cele vechi, ci să ne aducă aminte de ele și să ne ajute să le îmbunătățim. Henry procedează apoi la prezentarea dovezilor infailibile ale învierii. II. Adevărul învierii lui Hristos este susținut și dovedit, v. 3. Acea parte din ceea ce a fost relatat în tratatul anterior era atât de importantă încât era necesar să fie repetată cu orice ocazie. Marea dovadă a învierii Sale a fost că S-a arătat viu apostolilor Săi; fiind viu, S-a arătat astfel, și a fost văzut de ei. Ei erau oameni cinstiți, și ne putem bizui pe mărturia lor; dar întrebarea este dacă nu cumva au fost înșelați, precum este înșelat mulți un om cu bune intenții. Nu, nu au fost; căci, 1. Dovezile erau infailibile, tekmeria — indicii clare, atât că era viu (umbla și vorbea cu ei, mânca și bea cu ei) cât și că era El Însuși, și nu altul; căci le-a arătat iar și iar semnele rănilor din mâinile, picioarele și coasta Sa, care era dovada supremă de care lucrul era capabil sau de care avea nevoie. 2. Ele erau multe și adesea repetate: A fost văzut de ei patruzeci de zile, nu locuind constant cu ei, ci apărând frecvent înaintea lor, și aducându-i treptat să fie pe deplin mulțumiți în privința aceasta, astfel încât toată întristarea lor pentru plecarea Sa a fost îndepărtată prin aceasta. Rămânerea lui Hristos pe pământ atât de mult timp după ce intrase în starea Sa de înălțare și slavă, pentru a întări credința ucenicilor Săi și a le mângâia inimile, a fost o astfel de dovadă de condescendență și compasiune față de credincioși încât ne poate asigura pe deplin că avem un mare preot care este atins de simțirea slăbiciunilor noastre.
Considerați

Consideră

Henry încheie secțiunea reflectând asupra botezului promis cu Duhul Sfânt. (1.) Binecuvântarea rânduită pentru ei va veni, și vor găsi că a meritat să aștepte; Veți fi botezați cu Duhul Sfânt; adică, [1.] „Duhul Sfânt va fi revărsat peste voi mai din belșug decât oricând.” Ei fuseseră deja suflaţi cu Duhul Sfânt (Ioan 20:22), și găsiseră folosul acestuia; dar acum vor avea măsuri mai largi ale darurilor, harurilor și mângâierilor Sale, și vor fi botezați cu ele, în care pare să fie o aluzie la acele promisiuni din Vechiul Testament privind revărsarea Duhului, Ioel 2:28; Isaia 44:3; 32:15. [2.] „Veți fi curățiți și sfințiți de Duhul Sfânt”, precum preoții erau botezați și spălați cu apă, când erau consacrați funcției sfinte: „Ei aveau semnul; voi veți avea lucrul însemnat. Veți fi sfințiți prin adevăr, pe măsură ce Duhul vă va conduce tot mai mult în el, și conștiințele voastre vor fi curățite prin mărturia Duhului, ca să slujiți Dumnezeului celui viu în apostolat.” [3.] „Veți fi astfel angajați mai eficient ca oricând Stăpânului vostru și călăuzirii Sale, precum Israel a fost botezat în Moise în nor și în mare; veți fi legați atât de strâns de Hristos încât nu-L veți părăsi niciodată, de teamă de vreo suferință, așa cum ați făcut odată.”
Răspunde
1. Cum aprofundează amintirea primului volum al lui Luca citirea Faptelor? 2. În ce fel mai aștepți tu lucrarea mai deplină a Duhului în viața ta? 3. Care „dovezi infailibile” ale lui Hristos înviat îți întăresc cel mai mult credința astăzi?
Roagă-te
Tată plin de har, pe măsură ce medităm la cuvintele Domnului înviat din Faptele Apostolilor 1, dă-ne inimi răbdătoare ca să așteptăm Duhul Sfânt cel promis. Fie ca același Mântuitor care S-a înălțat la ceruri să ne umple din nou cu putere ca să trăim ca martori credincioși ai Săi, astfel încât poruncile Lui să devină desfătarea noastră și Evanghelia Lui bucuria noastră. Cerem aceasta spre slava lui Hristos singur. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →